Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

În prealabil postat de Marilena B

Este de admirat intradevar!!!



Si ca un motto la toate postarile unora care au propriile idei si ei zic ca sunt ortodoxe si nu pot respecta ca fiecare are dreptul la opinie, ca a crede nu inseamna a trata credinta ca pe o dogma literalmente..este nevoie de mult mai mult cred eu dupa umila mea parere....
motto-ul
-Dragi copii...ochiurile voastre nu mai vede padurea din cauza copacilor ...din ea.
.
8. Dragostea nu cade niciodată

Ai mare dreptate....Unii refuza sa priceapa ca altii gandesc diferit...si incearca sa se impuna neelegant sub masca pretinsei iubiri, demagogice gesturi deturnand realul inteles al iubirii, care daca e reala "niciodata nu cade"....Si cramponandu-se de nimicuri lasa sa le scape esentialul.....

În prealabil postat de misteria

Ai mare dreptate....Unii refuza sa priceapa ca altii gandesc diferit...si incearca sa se impuna neelegant sub masca pretinsei iubiri, demagogice gesturi deturnand realul inteles al iubirii, care daca e reala "niciodata nu cade"....Si cramponandu-se de nimicuri lasa sa le scape esentialul.....

altii refuza sa priceapa ca nu gindesc .din lipsa de iubire....
multa iubire

Eu cred ca ni se invartoseaza inima, ..
Suntem slabi si neputinciosi si lesne de indus in eruoare prin firea noastra, de cei ce se lupta sa nu apucam calea lui Dumnezeu..
si cred ca pe desupra suntem: surzi, orbi si muti in relatia cu Dumnezeu doar...
Of Doamne pana cand voi fi o pacatoasa ??

Caut păcătoşi!De Curtis Pugh
Dacă citeşti aceste rânduri şi te consideri o persoană bună, acestea nu sunt pentru tine. Fiindcă Isus a spus acelaşi lucru pe care eu îndrăznesc să îl scriu. El a spus: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Marcu 2:17). Bineînţeles că nimeni nu este cu adevărat neprihănit, dar ideea este următoarea: dacă te consideri drept, dacă te vezi o persoană bună, lucrarea lui Cristos nu prezintă interes pentru tine. El a venit să cheme la pocăinţă pe păcătoşi, nu pe oamenii buni.
Dacă citeşti aceste rânduri şi crezi că ritualurile tale religioase şi faptele tale bune sunt pe placul lui Dumnezeu. Scriu aceasta pe baza a ceea ce Pavel a scris în Efeseni 2:8, 9. El a scris: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Tu poţi continua să crezi că religia ta, celebrarea sărbătorilor religioase, activităţile bisericeşti, faptele tale bune, calitatea de vecin bun sau donarea de bani pentru cauze bune. Dar a face astfel înseamnă a gândi contrar Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu. Autorul este conştient că opinia generală a lumii este aceea că Cerul se câştigă croindu-ţi singur calea într-acolo, în special fiind religios şi „Creştin”, într-un anumit sens al cuvântului. Dar majoritatea omenirii se află pe calea religioasă cea largă ce duce spre pierzare, după cum a spus Isus în Matei 7:13, 14: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” Deseori ne gândim la „calea cea largă” ca fiind calea beţiei şi desfrânării, dar aceasta este în contrast cu calea mântuirii prin har, şi include cu siguranţă calea religioasă „largă” sau populară – calea mântuirii prin fapte, aşa de populară în întreaga lume.Este un fapt incontestabil acela că fiecare religie din lume, exceptând creştinismul biblic, învaţă că o persoană este mântuită datorită faptelor sale bune – mai ales a ritualurilor religioase. Un grup spune că trebuie să te abţii de la anumite alimente, să te rogi de cinci ori pe zi şi să faci pelerinaje în anumite locuri sfinte. Un altul afirmă că trebuie să te îmbăiezi într-un anumit râu sacru. Chiar şi anumite grupuri „creştine” învaţă în principiu la fel. Un grup afirmă că trebuie să fii botezat, să frecventezi constant serviciile bisericii, să participi la Cina Domnului în fiecare duminică şi să perseverezi în fapte bune. Alţii spun să trăieşti condus de conştiinţă, să ţii „regula de aur”,1 să fi sincer, şi, făcând aceste fapte, vei ajunge într-un sfârşit în ceruri. Toate aceste religii învaţă în principiu acelaşi lucru, fie ele păgâne sau „creştine”: toate învaţă că faptele bune îţi vor câştiga favorul lui Dumnezeu. Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, încă spune că mântuirea nu este „prin fapte”, iar aceasta rămâne adevărat. Biblia nu spune nici că mântuirea este parte fapte şi parte har, fiindcă aceasta este o imposibilitate. Faptele şi harul nu pot fi amestecate, aşa cum afirmă Pavel în ce priveşte alegerea, în Romani 11 „Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi faptă.” Acesta este un principiu pe care trebuie să îl înţelegi. Harul este favor nemeritat. Dacă lucrezi pentru ceva, lucrul respectiv nu îţi este dat ca favor nemeritat, ci mai degrabă, ţi l-ai câştigat. La fel este şi mântuirea.Este fie prin fapte, fie prin har. Mântuirea nu poate veni printr-un amestec al acestor două elemente, fiindcă ele nu pot fi amestecate fără a se distruge natura intrinsecă atât a faptelor, cât şi a harului.În timpul lucrării timpurii a Domnului Isus Cristos, majoritatea liderilor religioşi din Israel erau cunoscuţi sub numele de Farisei. Specialiştii în studierea şi copierea Vechiului Testament erau cunoscuţi sub numele de cărturari. Aceşti zeloţi religioşi au mers până la extremă în respectarea ritualistică a legii Vechiului Testament. În practici religioase, nimeni nu îi depăşea în stricteţe şi fidelitate. În exterior, ei erau corecţi şi drepţi în ritualurile lor. Despre aceşti oameni, Domnul a spus: „Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 5:20). Puritate interioară şi iubire autentică pentru Domnul se cere, împreună cu iubirea altruistă pentru aproape. Te-ai compara cu Fariseii? Eşti tu la fel de zelos pentru religia ta, precum ei au fost pentru a lor? Eşti tu la fel de zelos ca ei în păzirea poruncilor? Dacă încerci să ajungi în cer pe baza zelului tău religios şi a faptelor tale bune, neprihănirea ta trebuie să întreacă pe cea a acestui străvechi popor devotat. Aşa a spus Isus!Comparaţia cu alţii şi presupunerea că nu eşti o persoană mai rea decât cei din jurul tău, nu te face pregătit pentru ceruri. Pavel a scris despre unii care făceau astfel de comparaţii. El a scris că oamenii care „se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere” (2 Corinteni 10:12). Oamenii aceştia nu gândeau clar. „Alţii” nu sunt standardul după care să ne măsurăm pe noi înşine! În Romani 3:23 stă scris: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Slava revelată a lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos (Ioan 1:14, 14:9). Iisus Cristos, prin viaţa şi caracterul Său, ne-a arătat cum este Tatăl. Aşa că, dacă doreşti să te compari cu un standard, compară-te cu El! Şi dacă vei face aceasta, vei vedea că viaţa şi caracterul tău este mult sub acest standard. Oamenii sunt „destul de buni” în proprii lor ochi. Necunoscând Cuvântul lui Dumnezeu, sunt deseori mulţumiţi de propria stare, convinşi că sunt „destul de buni” pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Ei cred că faptele lor bune Îl vor determina cumva pe Dumnezeu să treacă cu vederea păcatele lor josnice şi inimile lor rele. Caut păcătoşii ce cunosc deşertăciunea religiei fără Cristos, şi care disperă datorită păcatului lor.Caut păcătoşi ce sunt neajutoraţi şi deznădăjduiţi, neputând face nimic în privinţa păcatului lor, şi ştiu aceasta. Caut păcătoşi care, asemeni tâlharului, văd că orice li s-ar întâmpla în viaţa aceasta şi în următoarea, este „răsplata cuvenită” faptelor lor (Luca 23:41). Caut păcătoşi care se aşteaptă ca Dumnezeu să fie drept, ştiind că, în acea dreptate, vor primi pedeapsă veşnică pentru păcatele lor, în iazul de foc. Caut păcătoşi ce ştiu că orice faptă bună ar face de acum înainte, nu ar putea niciodată şterge sau acoperi păcatele lor trecute.Caut păcătoşi ce ştiu că sunt lipsiţi de putere în încercarea de a înceta să păcătuiască. Caut păcătoşi ce văd că se află într-o stare deznădăjduită şi neajutorată.Unde aş putea găsi asemenea păcătoşi? Asemenea păcătoşi sunt aceia în care Dumnezeu a început o bună lucrare (Filipeni 1:5). O astfel de înţelegere a sinelui, o astfel de privire onestă înspre propria persoană, nu este naturală nici unei persoane: este rezultatul lucrării lui Dumnezeu prin Cuvântul lui în inima individului. Şi iată! Am o Veste Bună pentru astfel de păcătoşi. Le pot spune că Cristos a suferit „răsplata cuvenită” pentru faptele lor. Le pot spune că mântuirea nu este prin fapte – ce nu pot să des-facă păcatele lor trecute – ci este prin harul gratuit al lui Dumnezeu. Le pot spune că deşi sunt într-adevăr neajutoraţi în a ieşi din condiţia lor, nu sunt deloc fără speranţă, fiindcă în Cristos este speranţă pentru toţi aceia pe care Dumnezeu i-a conştientizat de păcatul lor. Le pot spune că Cristos este Mântuitorul, Răscumpărătorul, Justificatorul, Sfinţitorul şi Gloriosul Păstor al poporului Său!
Pot îndemna asemenea păcătoşi să se încreadă în Cristos şi în lucrarea Sa desăvârşită de pe Calvar! Le pot spune că Cristos a plătit datoria pe care păcatele au adus-o poporului Său. Le pot spune că doar Cristos îi aduce în locul din care se văd drept păcătoşi neajutoraţi şi deznădăjduiţi, pentru a vedea astfel nevoia lor de Cristos. Şi le pot spune ce a spus Isus, „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Pe baza lucrării desăvârşite a lui Cristos, şi a promisiunilor Sale, îi pot îndemna pe aceşti păcătoşi să vină la Cristos, ştiind că El nu respinge nici pe cel mai mare păcătos.Păcătoşii ce au simţit greutatea atât a naturii păcătoase cât şi a actelor păcatului sunt asemeni lui Pavel, care a scris: „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: ,Cristos Iisus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi’, dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1:15). Pavel, deşi era un om moral şi drept, s-a considerat a fi cel mai mare dintre păcătoşi! Dumnezeu a început o lucrare bună în el (Filipeni 1:6) şi Pavel insista că Cristos a venit în lume să mântuiască pe păcătoşi – chiar şi pe cel mai mare dintre ei! „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:1-3).

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marilena B

Eu cred ca ni se invartoseaza inima, ..
Suntem slabi si neputinciosi si lesne de indus in eruoare prin firea noastra, de cei ce se lupta sa nu apucam calea lui Dumnezeu..
si cred ca pe desupra suntem: surzi, orbi si muti in relatia cu Dumnezeu doar...
Of Doamne pana cand voi fi o pacatoasa ??

" Doamne , Dumnezeul nostru , Cel ce ai ridicat biciul asupra negustorilor din Casa Parintelui Tau , vino si acum de elibereaza Biserica inimii noastre de negustorii dusmani , care vor sa ne vanda noua din toate visteriile iadului lumii acesteia . . . " ( dintr un Acatist mult drag si de ajutor mie "ACATISTUL ATOTPUTENICULUI DUMNEZEU - la necazuri , nevoi si la navalirea ispitelor )

<< Doamne , Dumnezeul nostru , bucuria noastra , daruieste-ne noua sa ne bucuram de milstivirea Ta !
Amin!+ >>

[dobrin7m]

În prealabil postat de Marilena B

Caut păcătoşi!De Curtis Pugh

Dacă citeşti aceste rânduri şi crezi că ritualurile tale religioase şi faptele tale bune sunt pe placul lui Dumnezeu. Scriu aceasta pe baza a ceea ce Pavel a scris în Efeseni 2:8, 9. El a scris: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Tu poţi continua să crezi că religia ta, celebrarea sărbătorilor religioase, activităţile bisericeşti, faptele tale bune, calitatea de vecin bun sau donarea de bani pentru cauze bune. Dar a face astfel înseamnă a gândi contrar Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu.

Este un fapt incontestabil acela că fiecare religie din lume, exceptând creştinismul biblic, învaţă că o persoană este mântuită datorită faptelor sale bune – mai ales a ritualurilor religioase. Un grup spune că trebuie să te abţii de la anumite alimente, să te rogi de cinci ori pe zi şi să faci pelerinaje în anumite locuri sfinte. Un altul afirmă că trebuie să te îmbăiezi într-un anumit râu sacru. Chiar şi anumite grupuri „creştine” învaţă în principiu la fel. Un grup afirmă că trebuie să fii botezat, să frecventezi constant serviciile bisericii, să participi la Cina Domnului în fiecare duminică şi să perseverezi în fapte bune. Alţii spun să trăieşti condus de conştiinţă, să ţii „regula de aur”,1 să fi sincer, şi, făcând aceste fapte, vei ajunge într-un sfârşit în ceruri. Toate aceste religii învaţă în principiu acelaşi lucru, fie ele păgâne sau „creştine”: toate învaţă că faptele bune îţi vor câştiga favorul lui Dumnezeu. Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, încă spune că mântuirea nu este „prin fapte”, iar aceasta rămâne adevărat.

Am o Veste Bună pentru astfel de păcătoşi. Le pot spune că Cristos a suferit „răsplata cuvenită” pentru faptele lor. Le pot spune că mântuirea nu este prin fapte – ce nu pot să des-facă păcatele lor trecute – ci este prin harul gratuit al lui Dumnezeu.

"23. Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre." Apoc. Cap.2

"12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
13. Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei," Apoc. Cap. 14


"7. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit,
8. Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor." Apoc. Cap. 19

"12. Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.

13. Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale." Apoc. Cap.20


"4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -
6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele." Efes. Cap.2

Aici e cuvine sa stam un pic sa analizam. De ce? Pentru ca acest pastor baptist Curtis Pugh tocmai de versetul 9 din aceasta epistola se leaga pentru a ataca credinta ortodoxa , negand importanta faptelor in mantuire.
Cum spune versetul 9: nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni si apoi versetul 10 spune clar: ziditi in Hristos spre fapte bune ca sa umblam intru ele? deci sa umblam in fapte bune sau sa nu umblam pentru a fi mantuiti?
Aici este o interpretare gresita pe care acest pastor o manipuleaza. Pentru ca daca citim primele 9 versete vedem clar ca se refera la botezul crestinului, spunand ca suntem mantuiti prin har, stiut fiind ca fara harului Dului Sfant din taina Botezului mantuirea nu exista si de aceea si spune nu prin fapte, adica, degeaba facem fapte daca nu suntem botezati.

"7. Slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca oamenilor,
8. Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul." Efes. Cap.6

"23. Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit,
24. Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune,
25. Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea." Evrei Cap.10

"14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
25. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?
26. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este." Iacov Cap.2

nu degeaba Cuvantul lui Dumnezeu ne indeamna sa cercetam de unde vine duhul. Ca nu toti cei ce spun Doamne Doamne vor intra in Imparatia cerurilor.

Deci sa ramanem ortodocsi pana la capat, indestulandu-ne din izvorul nesecat al Scripturii si al invataturilor Sfintilor nostri parinti fara sa ne mai lasam inselati de cuvantul sclipitor al vreunui pastor baptist, penticostal sau mai stiu eu ce pentru ca stiut este ca cel necurat chiar inger de lumina se va face pentru inselarea noastra.
Dumnezeu sa ne ajute sa stam treji, cu discernamant ca zilele acestea ce le traim sunt pline de incercari.

În prealabil postat de dobrin7m

"4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -
6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele." Efes. Cap.2

Aici e cuvine sa stam un pic sa analizam. De ce? Pentru ca acest pastor baptist Curtis Pugh tocmai de versetul 9 din aceasta epistola se leaga pentru a ataca credinta ortodoxa , negand importanta faptelor in mantuire.
Cum spune versetul 9: nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni si apoi versetul 10 spune clar: ziditi in Hristos spre fapte bune ca sa umblam intru ele? deci sa umblam in fapte bune sau sa nu umblam pentru a fi mantuiti?
Aici este o interpretare gresita pe care acest pastor o manipuleaza. Pentru ca daca citim primele 9 versete vedem clar ca se refera la botezul crestinului, spunand ca suntem mantuiti prin har, stiut fiind ca fara harului Dului Sfant din taina Botezului mantuirea nu exista si de aceea si spune nu prin fapte, adica, degeaba facem fapte daca nu suntem botezati.

Buna seara doamna Dobrin.Ce mai faceti,Grecia respira usurata dupa pasuirea financiara acordata? :) Am cateva neclaritati cu privire la explicatia dvs.Faptele bune de care se face vorbire acolo nu sunt un rod exclusiv al omului sau din initiativa lui ci sunt cele pe care ,,Dumnezeu le-a gatit mai inainte"ca sa umblam noi in ele.Prin urmare meritul revine divinitatii.Eu nu imi dau seama de ce asociati aceste versete Botezului.In versetul 13 se spune ,,v-ati apropiat prin sangele lui Hristos".De aceea si spune ,,sa nu se laude nimeni".Nu a omului a fost jertfa si nu cred ca Botezul este subiectul.Parintii Bisericii ce spun aici?Sa-mi lasati opinia lor va rog.Cu privire la fapte stiti ce este interesant?Nu spune ,,sa le faceti voi" ci ,,ca sa umblam intru ele.".Sunt deja pregatite de cineva inainte,tu trebuie sa mergi in ele.Acele fapte din Galateni 5:22-23.Sunt un efect al Duhului in om nu al omului prin puterile lui.Biblia are o caracteristica:nu sustine antropocentrismul ci exact inversul la asa ceva.Lumea moderna sustine pe ,,om in mijloc".Biblia il pune pe Dumnezeu.

Exista o situatie biblica numita ,,antinomie".Adica o contradictie aparenta,care in plan teologic nu este reala.Este o incompatibilitate aparenta atunci cand o pereche de principii coexista,aparent ireconciliabile, dar ambele sunt incontestabile.Exista motive teminice sa le crezi pe ambele,fiecare se bazeaza pe dovezi clare si solide dar parca ramine un mister cum sa le imbini.Doua exemple concrete,mult discutate.

A). Raportul credinta-fapte: 1.Apostolul Pavel: ,,Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.".Apostolul Iacov: ,,Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?"

B). Raportul suveranitate divina-responsabilitate umana: 1.Dumnezeu controleaza totul: ,,In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale"(Efeseni 1:11). 2.Cu toate acestea EL il considera pe om responsabil pentru alegerile facute:,,Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui."(Romani 2:5-6)

Marea eroare,de-a lungul timpului,a fost exagerarea uneia dintre laturi in detrimentul celeilate.De aici a plecat si teoria ca Noul Testament contine mai multe doctrine teologice,unele ireconciliabile,ca Apostolul Pavel a schimbat crestinismul predicat de Hristos,etc.O astfel de situatie,ce ironie, a fost surprinsa chiar de Apostolul Pavel in Romani 9:18-19 cand spune ,,Astfel, El are mila de cine vrea, si impietreste pe cine vrea. Dar imi vei zice: "Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voii Lui?".

Ce este demn de remarcat este ca Apostolul nu incerca sa demonstreze care din variante este corecta,pentru ca ar fi cazut in tentatia de a critica intelepciunea divina si atunci da urmatoarea solutie: ,,Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu?"(Romani 9:20).Este greu ca pacatos sa obiectezi impotriva cailor revelate ale lui Dumnezeu, si prin urmare el nu comenteaza justetea intrebarii ci critica spiritul ei,un spirit care ar fi accentuat o latura in detrimentul celeilalte.In loc sa rupe taina a preferat sa indrepte privirea interlocutorului spre sursa ei,ca sa inteleaga unde se uneste intelegerea.Nu trebuie sa fim surprinsi de asemenea situatii biblice,as mai avea multe exemple,un Dumnezeu pe care l-am intelege facil,pe deplin,a carui Revelatie de Sine nu ar contine nici o taina,ar fi un zeu dupa chipul omului,un dumnezeu imaginar si niciodata Dumnezeul descris in Cuvantul Sau despre care se spune: "Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre."(Isaia 55:8-9).

Sa revin pe scurt:daca accentuezi exclusiv latura credintei,atunci omul poate sa inteleaga ca este mantuit doar prin declaratie verbala chiar daca ramine un nenorocit in viata de zi cu zi.Complet gresit pentru ca s-ar anula atunci roada Duhului prin sfintire,si dupa roade ii veti cunoaste.Daca accentuezi prea mult latura faptelor atuncii unii ar putea intelege ca pot sa-l cumpere pe Dumnezeu,fiind zi de zi niste ticalosi dar periodic facand o donatie sau o alta fapta ca sa compenseze ticalosia.Apoi o iau de la capat,nu se schimba.Chiar imi vine-n minte cazul unui patron de fotbal autohton,om religios de felul lui,care doneaza si dracuie simultan si la foc automat.La fel si in acest caz,roada Duhului ramine un mister de neelucidat :)

Exista un echilibru prezentat biblic dar deja am plictisit suficient,cu scuzele de rigore.Observ si in cazul domnului Pugh o inclinatie evidenta spre accentuarea unei laturi in detrimentul celeilalte.In alte parti am observat accentuarea celeilalte laturi.Odata un predicator a fost intrebat cum impaca aceste doua adevaruri.A raspuns ,,Nu am cum sa impac doi prieteni".In Biblie suveranitatea divina si responsabilitatea umana,credinta si faptele bune nu sunt dusmani,nu exista un razboi rece.Sunt impreuna.In practica s-a tinut odata o prelegere la Universitatea St Andrews pe acesta tema si la final toata lumea era impartita in doua tabere,ca de obicei.Apostolul Pavel cred ca surade cu tristete..

V-as ramin recunoscator daca imi veti lasa ce v-am cerut din Parintii Bisericii.Noi putem sa argumentam mult si bine,as dori sa vad parerea lor ca sa pot compara cu ce stiu eu din alte surse teologie.Va multumesc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Buna seara doamna Dobrin.Ce mai faceti,Grecia respira usurata dupa pasuirea financiara acordata? :) Am cateva neclaritati cu privire la explicatia dvs.Faptele bune de care se face vorbire acolo nu sunt un rod exclusiv al omului sau din initiativa lui ci sunt cele pe care ,,Dumnezeu le-a gatit mai inainte"ca sa umblam noi in ele.Prin urmare meritul revine divinitatii.Eu nu imi dau seama de ce asociati aceste versete Botezului.In versetul 13 se spune ,,v-ati apropiat prin sangele lui Hristos".De aceea si spune ,,sa nu se laude nimeni".Nu a omului a fost jertfa si nu cred ca Botezul este subiectul.Parintii Bisericii ce spun aici?Sa-mi lasati opinia lor va rog.Cu privire la fapte stiti ce este interesant?Nu spune ,,sa le faceti voi" ci ,,ca sa umblam intru ele.".Sunt deja pregatite de cineva inainte,tu trebuie sa mergi in ele.Acele fapte din Galateni 5:22-23.Sunt un efect al Duhului in om nu al omului prin puterile lui.Biblia are o caracteristica:nu sustine antropocentrismul ci exact inversul la asa ceva.Lumea moderna sustine pe ,,om in mijloc".Biblia il pune pe Dumnezeu.

Doamne ajuta domnule. Cu adevarat ca nu a omului a fost jertfa. ce intelegeti prin "sa umblam intru ele"? oare Iisus Hristos nu a facut toate faptele bineplacute lui Dumnezeu si pentru a ne fi noua exemplu? de aceea sa umblam intru ele si de aceea ne sunt pregatite. Credinta si faptele bune nu se pot desparti niciodata, sunt ca doua aripi ce ne inalta la Domnul. Ai credinta si nu ai fapte ai o aripa rupta, si invers. Si apoi ce sunt faptele bune intru care trebuie sa umblam? Oamenii in general se gandesc limitat cu privire la faptele bune. de aceea si ajung sa gandeasca precum expuneti dvs, accentuand una din laturi in detrimentul celeilalte. de aceea si atatea fractiuni in sanul crestinilor.

Sfintii parinti ne invata ca "Fiecare dintre noi trebuie sa stie ca toate faptele bune se infaptuiesc de Dumnezeu in cei credinciosi, deoarece " Dumnezeu este cel ce lucreaza " intru noi, atat ca sa voim, precum sa si savarsim faptele cele bune dupa a Lui bunavointa ( Filipeni 2, 13-15; II Corinteni 3, 5; 9, 8; Evrei 13, 20-21 ) ." Parintele Cleopa

Tot Sfintii Parinti ne spun ca prin fapte bune se mentine credinta si ca cele mai mari fapte bune sunt rugaciunea si smerenia.
Atunci cand ai smerenie harul lui Dumnezeu se revarsa. Calea spre mantuire ai gasit-o atunci, dar va trebui sa te nevoiesti pe ea. " Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."
Intru-cat majoritatea oamenilor se afla la inceput de drum, ba chiar stagneaza acolo, ei nu vad decat faptele milosteniei, ajutorarea aproapelui, fara sa vada si celelalta fapte, smerenia, rugaciunea.
Dumnezeu ne vrea pe toti in rai, dar mantuirea depinde de ceea ce facem noi in aceasta viata. Astfel trebuie sa credem in Dumnezeu si apoi sa faptuim.

"4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -
6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus."

Cum interpretati dvs aceste versete?

Dumnezeu bogat in mila pentru multa sa iubire, pe noi cei ce eram morti prin pacatele noastre ne-a facut vii prin Hristos. - prin har sunteti mantuiti!

Ce am dobandit noi prin Hristos? cum ne-a facut vii prin Hristos? sansa mantuirii , prin botezul cu Duhul Sfant, prin tainele sfinte ale bisericii, prin trupul si sangele Lui.
E adevarat am spus botez, dar daca stam bine sa ne gandim de fapt era bine sa fii spus prin tainele sfinte ale bisericii ortodoxe. Fara cele 7 taine, nu putem sa ne mantuim.. Cele 7 taine inseamna bucuria harului asa cum spune apostolul: prin har suntem mantuiti. Prin Hristos suntem mantuiti. nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni, referindu-se ca fara har, fara Hristos, nu primim mantuirea si ca nimeni prin el insusi nu se va putea mantui. Pastorul baptist accentua ca nu faptele ne mantuie, iar eu am vrut sa atrag atentia crestinilor ortodocsi si nu numai, ca fara credinta si fapte bune in veci nu vom fi mantuiti.


Apreciez foarte mult postarile dvs, intotdeauna un dialog cu dvs este foarte constructiv.
Multe bucurii!
Dumnezeu sa va ajute!

PS. Am sa discut si cu duhovnicul meu legat de acest citat din cap. 2 al epistolei catre Efes.

Buna seara doamna

Cu privire la versetele invocate as spune ca interpretarea la care subscriu este una pur protestanta,diferita de a dvs.Diferentele deriva,fara a se limita la asta,din intelegerea notiunii de ,,har" in ortodoxism si protestantism, precum si din perceptia suveranitatii divine in teologia celor doua confesiuni.Nu insist din respect pentru tema topicului,nu opinia mea pe aceasta tema este necesara aici.Am citit recent un studiu extrem de amplu cu tema(titlul postat este tradus.Este mai lung in realitate dar am incercat sa-i surprind esenta) ,,Pavel Evreul" si care se referea la influentele iudaice din teologia Apostolului.Din pacate materialul este atat de amplu si de complex incat mi-ar trebui cel putin doua zile ca sa-l sintetizez si sa-l scriu.Si oricum nu pe acest topic l-as posta,din motivele aratate mai sus.Ce as dori sa precizez este ca in aceea analiza sunt abordate aspecte mai putin discutate despre teologia lui Pavel dar foarte interesante,inclusiv in legatura cu versetele invocate.

Sa nu lungesc:va asigur ca bucuria dialogului este reciproca,sa nu ma uitati,va rog,cu opinia Parintilor Bisericii si poate,daca randuielile dvs va permit,sa-mi spuneti si care a fost opinia duhovnicului dvs.As fi extrem de interesat.Va multumesc si va doresc o seara minunata in Domnul.

[Mihnea Dragomir]

Subiectul s-a mai discutat pe alte topicuri. Desigur, fără a se ajunge la un punct comun cu viziunea (neo)protestantă. Ce rost ar avea să mai insistăm şi aici asupra acestui subiect ?