Taina suferintei

În prealabil postat de MariS_

Mult folositoare sunt si aceste cuvinte ale arh. Simeon. Mult adevar in ele. Multumim, Melissa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ma bucur sa te vad , prieten drag..

Mult ma bucur si eu, bine ai revenit, prieten drag!
In privinta temei (felicitari Melissa!), chiar azi ma gandeam ca, de suferit, toti oamenii suferim. Dar reactia la suferinta sau urmarile suferintei sunt diferite.
Pe scurt, suferinta e doar o propunere. De modul in care dam raspuns la suferinta cred ca atarna viata, destinul.
Am observat ca unii oameni sunt uratiti, chiar mutilati de suferinta. Raman definitiv impietriti. Li se vede pe fata, in mers, in gesturi, in vorba, in tot...
Altii, dimpotriva, devin mai frumosi, capata lumina.
De unde diferenta, m-am intrebat si mi-am zis ca multe sunt de spus, desigur.
Ortodoxia noastra despica insa valurile confuziei. Toata Biblia, de la bun inceput si pana la sfarsit abordeaza frontal problema suferintei, a sensului ei etc.
Noi ortodocsii stim ca multe sunt interpretarile suferintei dar una este de folos omului: aceea pe care Moise o impartaseste cu poporul sau, apoi Avraam, Iov o inalta foarte sus iar Mantuitorul o rezolva deplin si pentru totdeauna.
Dilema e una singura, personala, marea alegere a fiecaruia: vad suferinta ca nonsens sau ca pedeapsa a lui Dumnezeu, ori o vad ca pe prilej binecuvantat de Domnul pentru implinirea mea ca om, pentru mantuire.
Prima varianta aduce negura, distrugerea omului, dezumanizarea, grotescul, mutilarea.
A doua aduce lumina, pacea sfanta.
Crestinul, iertati-ma ca aleg sa inchei astfel, este un mic "laborator alchimic" in care, prin impreuna-lucrarea dintre om si Dumnezeu durerea suferintei capata sensul si caldura bucuriei-lumina.

În prealabil postat de ioan cezar

Pe scurt, suferinta e doar o propunere. De modul in care dam raspuns la suferinta cred ca atarna viata, destinul.
Am observat ca unii oameni sunt uratiti, chiar mutilati de suferinta. Raman definitiv impietriti. Li se vede pe fata, in mers, in gesturi, in vorba, in tot...
Altii, dimpotriva, devin mai frumosi, capata lumina.
De unde diferenta, m-am intrebat si mi-am zis ca multe sunt de spus, desigur.

Exact aceasta intrebare mi-am pus-o si eu :" de unde diferenta?"

Cautand raspunsuri, am dat peste Taina suferintei decriptata de arh. Simeon.:-)

Cezar? Ma bucur sa te vad!:-) Ai cam lipsit si tu

[LapetiteMoc]

Tristetea este strans legata de suferinta. M-am intrebat de ce se vorbeste (in cercetarea literara, filozofie) de doua tipuri accentuate ale tristetii - tristetea romaneasca si tristetea portugheza.

La tristetea portugheza nu ma pricep.
Incerc sa gasesc o explicatie pentru cea romaneasca.
La noi comunismul a coexistat cu ortodoxia (social, vorbind), asa ca in mintea omului s-au amestecat lucrurile. Comunismul este cel care inventa mereu pedepse, autocritica etc. ceea ce a dus la mutilare sufleteasca. Omul afla despre iubire, iertare doar la Biserica si intr-un chip oarecum abstract, astfel incat a ajuns sa creada ca Dumnezeu este cel care pedepseste. De aici tristetea deznadejdii, fiecare cuvant, fiecare gest este dublat mental de o penitenta ce va veni candva dinspre Dumnezeu. Nimic mai fals. Nu credeti?

Ba da, eu sunt de acord cu tine si as mai adauga doar un lucru: tristetea e de obicei asociata cu pierderea a ceva de care omul e atasat. Pierderea, perceputa ca definitiva, irecuperabila, genereaza tristetea. Dar crestinul stie ca tot ce lasa e de fapt o investitie, nu o pierdere, de aici si bucuria chiar in miezul unor necazuri care pe altii ii devasteaza.
Mare e taina suferintei!

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

Ba da, eu sunt de acord cu tine si as mai adauga doar un lucru: tristetea e de obicei asociata cu pierderea a ceva de care omul e atasat. Pierderea, perceputa ca definitiva, irecuperabila, genereaza tristetea. Dar crestinul stie ca tot ce lasa e de fapt o investitie, nu o pierdere, de aici si bucuria chiar in miezul unor necazuri care pe altii ii devasteaza.
Mare e taina suferintei!

Mare e taina suferintei! Multa dreptate ai, prietene drag, asa e, mare e taina suferintei. Doar cand cand ajungi sa pretuiesti jertfa de sine, cand ajungi sa intelegi Jertfa Mantuitorului, doar atunci incepe sa licareasca lin si dulce marea taina a Suferintei: telul ei inobilator, inaltator, induhovnicesc.
Har, smerenie si jertfa de sine.

IN SUFERINTA L-A VAZUT IOV PE DUMNEZEU- arh. SIMEON KRAIOPOULOS

"Iată că marele Iov, bogatul Iov, credinciosul Iov, L-a văzut pe Dumnezeu doar în suferință. Scoala vieții lui cât și adevărata revelație s-a desăvârșit in suferință. Avem datoria să luăm aminte la școala lui Iov, la răbdarea credincioșiei lui. Astăzi lumea plânge de atâta suferință și i-ar prinde bine lecția de răbdare a marelui Iov.

Să ne amintim puțin de Iov, cel care a suferit poate ca nimeni altul. Dumnezeu a îngăduit să simtă suferința pentru ca să arate virtutea lui. Și după ce a suferit, după ce a trecut prin toată încercarea, Dumnezeu l-a binecuvântat – ne spune Sfânta Scriptură – mult mai mult decât îl binecuvântase mai înainte și Iov a avut din nou toate bunurile.

Și a zis Iov acestea:
,,Dumnezeul meu, am auzit despre Tine și am crezut și Te-am preamărit, acum însă Te-am văzut!”
Adică, suferința prin care a trecut parcă i-ar fi dat simțuri deosebite, ochi nou și înlăuntrul suferinței L-a văzut pe Dumnezeu a simțit binecuvântarea și iubirea Lui, așa cum n-o simțise mai înainte. Urmarea a fost că Iov s-a aflat înaintea lui Dumnezeu smerit, plin de binecuvântare dumnezeiască, de prezența Acestuia, de iubirea dumnezeiască, dar în același timp umil: ,,Mă urgisesc pe mine însumi înaintea Ta, Dumnezeule, mă ugisesc!”

Deci, așa cum am mai spus, prin suferință se desțelenește din lăuntrul sufletului omenesc orice rădăcină egoistă, orice împietrire. Acestea pleacă și omul rămâne smerit, cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Așadar, are și suferința binele ei.

Când ești binecuvântat în alte împrejurări există pericolul să te mândrești, dar când ești binecuvântat în durere și suferință, atunci cu greu te poți mândri. Ci dimpotrivă, te smerești, te umilești, te topești, devii ca un fum înaintea lui Dumnezeu."