"EU sunt invierea si viata"

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Foarte des se repetă expresia [inadecvată după umila mea părere] "învierea trupului". Se pare că topicul a ajuns într-un impas major şi ar fi foarte potrivit ca cineva avizat să facă o exegeză a expresiei. Eu nu am asemenea veleităţi, dar am încercat să determin incidenţa expresiei în mult hulita versiune Cornilescu. Spre surprinderea mea şi mai mare a dumneavoastră stimaţi creştini, în cele peste 130 de versete care se ocupă cu învierea, expresia apare aproximativ o (1) singură dată. Spun aproximativ, pentru că versetul (Romani 8,11) "beneficiază" [doar] la Cornilescu de o traducere defectuoasă. În consecinţă expresia este nebiblică, ea posibil provenind din Sfânta Tradiţie şi fiind deci irelevantă pentru neoprotestanţi.

Dacă totuşi cineva doreşte să facă o exegeză a acestui unic verset, m-ar interesa iarăşi, căci el conţine cheia tâlcuirii (corecte) a pasajului 1 Petru 3,18-20 - alt argument foarte uzitat de cei ce cred în "nemurirea sufletului".

@Tricessimus (100-1), Grassu si alti AZ7

Partea 1
Discutia despre Inviere trebuia sa porneasca ab initio de la definirea termenilor cheie care intra in discutie: moarte, trup, suflet cu precizarile si nuantele lingvistice si duhovnicesti de rigoare.

Intai de toate, ca sa vorbim despre Inviere, trebuie explicat la ce se refera cuvantul moarte (pt. ca e clar ca vorbim limbi diferite fata de AZ7 in privinta asta), ce inseamna om alcatuit din trup si suflet (materie + suflarea de la Dumnezeu), cu distinctia clara dintre cum era alcatuit omul inca de la inceput si cum e alcatuit dupa cadere cand Dumnezeu ii ADAUGA in constitutie ceva ce nu avea. Si cum anume a restaurat Hristos starea initiala de dinainte de pacat?

Inainte de a vorbi despre inviere, sa stabilim mai intai ce inseamna moartea. De cate feluri de moarte e vorba in Scriptura? La ce anume se refera moartea trupului si de ce exista?


Am mai scris intr-o postare anterioara (dar nu s-a obosit nici un adventist sa o comenteze punctual) despre ideea ca initial, omul, creat din tarana si suflarea de viata de la Dumnezeu fusese creat dupa chipul lui Dumnezeu si deci NEMURITOR pt. a ajunge prin virtuti la asemanarea cu El, traind o viata izvorata din Dumnezeu, o viata care nu ar fi avut niciodata sfarsit.

Toata antropologia crestina porneste de la 2 idei esentiale:
1. omul de dinainte de cadere –chip al lui Dumnezeu si deci NEMURITOR de la bun inceput. In virtutea acestei trasaturi, omul este numit in greaca „ on theologiko” – adica fiinta teologica, destinat sa aiba Viata harica izvorata din Dumnezeu (in greaca Scripturii, pt. termenul Viata pe care o avea omul inainte de cadere, se foloseste termenul zoe)

2. omul de dupa cadere, caruia i s-a adaugat dupa cadere ceva ce nu avea, si anume: „vesmintele de piele” (de care ni se vorbeste in versetul 21 din cap 3 al Facerii). „Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat”.

Odata cu aceasta noua trasatura ADAUGATA la starea initiala si care nu facea parte natural din crearea omului, Dumnezeu i-a dat in schimbul Vietii harice (zoe), pe care nu o mai putea avea, i-a dat viata biologica ( in greaca Scripturii – bios).
Viata harica (zoe) izvoraste din Dumnezeu si NU ARE CUM SA SE OPREASCA, de aceea omul aflat in legatura cu Hristos, nu mai are cum sa se opreasca din a a fi Viu. „Cel ce crede in Mine, chiar de va muri (biologic), va trai ( avand Viata izvorata din El). Cel ce crede in Mine nu va muri in VEAC.”
Doar omul care prin pacat iese din acest fluviu al harului, ce izvoraste si curge la infinit din Dumnezeu, doar un asemenea om se opreste din a fi Viu.

[delia31]

Partea 2
De la acest verset 21 "Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat” si de la intelegerea sensului acestei expresii „haine/imbracaminte/vesminte de piele” ADAUGATE la starea initiala, ar trebui pornit in intelegerea celor 2 sensuri ale mortii:
1. moartea ca despartire a omului de Dumnezeu, provocata de pacat (in greaca Scripturii, acest tip de moarte e thanatos) si
2. moartea biologica (in greaca Scripturii nekrotes) care se refera NUMAI SI NUMAI la dezintegrarea acelor”vesminte de piele” adaugate omului de Dumnezeu dupa pacat.

Daca vrem sa intelegem ce se intelege prin moartea trupului, e esential sa facem distinctia intre trupul omului inainte de cadere si trupul lui dupa cadere.
Tocmai de aceea trebuie pornit de la versetul 21 din capitolul 3 al Facerii: „Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat”.

In limba ebraica, in toate editiile, studiile, lexicoanele si softurile pe care le am la dispozitie ( Biblia Hebraica, Aleppo Codex, Westminister Leningrad Codex, plus alte resurse transliterate, cu/fara diacritice ), expresia originala pt. vesminte de piele este כֻּתֹּ֫נֶת עֹ֖ור, transliterat kethoneth / kuttoneth ovr.

In Septuaginta transliterata in caractere latine, versetul 21 e: „ kai epoiēsen Kyrios o theos tō adam kai tē gynaiki autou chitōnas dermatinous kai enedusen autous” .

In orice alte versiuni, in orice alta limbi ( New American Standard Bible , King James Bible, American King James Version, American Standard Version, Douay-Rheims Bible, Darby Bible Translation, English Revised Version, Webster's Bible Translation, World English Bible, Young's Literal Translation, Latin: Biblia Sacra Vulgata, La Biblia de las Américas , La Nueva Biblia de los Hispanos, Biblia Reina Valera, Espanol Sagradas Escrituras (spaniola) , Bible Louis Segond, Darby, Martin, Ostervald (franceza), Biblia Luther, Elberfelder (germana) , expresia „vesminte de piele” apare astfel: in engleza: „coats of skin/skins” sau „ garments of skin/skins”, in latina „tunicas pellicias” , in spaniola: „vestiduras de piel”sau „túnicas de pieles” sau „vestidos de piel”, in franceza „des vêtements de peau”, sau „robes de peaux”, in germana: „Röcke von Fellen”.

[delia31]

Partea 3
Am scris intr-o postare anterioara despre trasaturile omului de dinainte de cadere versus trasaturile de dupa cadere. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=105
Dar mai reiau ideea ca omul (trup facut din materie organica si suflet din suflarea lui Dumnezeu) era invesmantat in har si prin acest har se hranea de Viata izvorata din Dumnezeu.

Din toate lucrarile sfintilor parinti talcuitori ai Facerii, prin gura carora a grait Duhul Sfant, se poate intelege ca tarana/ materia organica din care fusese facut trupul omului NU AVEA ACELEASI TRASATURI cu materia organica de dupa pacat, afectata si ea ca intreaga natura de despartirea de Dumnezeu.

Trupul omului fusese initial modelat dintr-o materie organica impregnata si ea de har. Doar si materia organica (pamantul) fusese creat prin Logos si avea inevitabil o constitutie spirituala, oarecum transparenta, menita si ea sa devina tot mai spiritualizata, pnevmatizata.
Acestui trup creat dintr-o tarana impregnata de har facuta anterior, i s-a dat suflarea de Viata de la Dumnezeu si astfel s-a facut omul suflet viu si mai ales nemuritor.

Odata cu suflarea de Viata, i s-a dat omului chipul lui Dumnezeu ( adica ratiunea, vointa, sentimentele, constiinta de sine), in scopul ajungerii treptate la asemanare ( adica la intelepciune, bunatatea, smerenie, iubire si toate celelate infinite virtuti).
Virtutile lui Dumnezeu, fiind infinite, iar omul fiind creat pt. a le dobandi treptat, reiese limpede ca omul fusese creat NEMURITOR pt. a vietui in vesnicie.

Fiind suflare din suflarea Celui-Vesnic-Viu, omul, creatura care apartine atat celor pamantesti dar si celor ceresti, odata ce a fost adus din nefiinta la fiinta, NU mai are cum sa nu mai fiinteze, nu mai are cum sa intre in starea de nefiinta. Fiind dupa chipul lui Dumnezeu, adica cu constiinta de sine, aceasta constiinta de sine nu are cum sa dispara de tot.
A nu fiinta inseamna starea de dinainte de a fiinta, or, este o imposibilitate ontologica ca cineva, odata adus la existenta din suflarea Celui-Vesnic-Viu, si constient ca exista sa fie altfel decat "a fi constient ca exista" , cu sau fara trup.
Altfel, cum se explica faptul ca atat ingerii cat si demonii, fiinte spirituale fara trupuri, au constiinta de sine, au vointa, ratiune si sentimente (ingerii de iubire, demonii de ura) si se manifesta in diverse feluri?

Odata ce o creatura (fie inger, fie om) a primit de la Dumnezeu constiinta de sine, acea creatura e constienta si de relatia ei cu Dumnezeu.

Semnificatia duhovniceasca a „vesmintelor de piele”, ADAUGATE omului doar dupa cadere, si care fusese creat initial ca o unitate noo-psiho-somatica, e foarte complexa.

Dupa ce si-a pierdut vesmantul de har care il invaluia si il facea luminos, trupul material (soma) modelat si el dintr-o tarana si ea impregnata de harul Logosului, incepe sa isi piarda transparenta, sa devina opac, sa se invartoseze si ulterior sa se salbaticeasca daca nu va fi tinut in frau.

Dupa dezvesmantarea de harul care il invaluia si care ii asigura astfel VIATA HARICA, si TOCMAI pentru ca omul, (care oricum fusese creat nemuritor) sa nu evolueze din rau in mai rau si sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti (care si ei sunt nemuritori), deci dupa cadere, Dumnezeu le-a facut lui Adam si Evei vesminte de piele si i-a imbracat.

“Hainele de piele” la care se refera Scriptura nu simbolizeaza doar ceea ce se intelege in mod superficial prin „piele”, epiderma, ci are multiple conotatii cu sensul de animalitate postedenică a speciei umane, tocmai caderea din transparenta si din scopul pt. care fusese creat initial, acela de a fi pnevmatizata, umpluta de transparenta si stralucirea harului.

[delia31]

Partea 4
Din punct de vedere semantic, atat in ebraica ( עֹ֖ור ovr ) , cat si in greaca (dermatinous), acest termen tradus in romana prin „piele”, inseamna si „a ascunde”(conform oricarui dictionar/ lexicon. Vezi pt. conformitate Greek-English Lexicon Oxford, 1940 http://www.perseus.tufts.edu/hopper/...7:entry=de/rma )

In limba greaca „dermatinous”, isi are radacina din cuvantul „derma” δέρμα care ca substantiv inseamna piele iar ca verb: a ascunde, a invalui, a infasura ceva ca sa nu poata fi vazut, a invesmanta, a acoperi cu ceva pt. a nu fi la vedere.
Prin urmare, dupa cadere, si NU de la inceput, Dumnezeu i-a adaugat omului o trasatura noua: Dumnezeu a imbracat, a infasurat, a invaluit omul ( acel trup modelat dintr-o tarana care si ea era spiritualizata + suflarea de la Dumnezeu), ADAUGANDU-I o infatisare oarecum opaca, a infasurat omul intr-un vesmant, asa incat adevarata faptura nu mai e la vedere.
La vedere a ramas doar aceasta a doua cvasi-natura, iar in launtru acesteia e adevarata faptura care odata ce L-a primit pe Hristos incepe sa se refaca, sa se vindece de ranile pacatului inca din timpul vietii, iar dincolo urmeaza sa se hraneasca la nesfarsit din izvorul harului. Avandu-L pe Hristos , e deja VIU launtric urmand sa primeasca harul izvorat din El din ce in ce mai deplin, asa cum li s-a intamplat sfintilor care puteau zice si ei ca Pavel: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”. Deci daca Hristos e cel ce traieste in omul credincios, E CLAR ca, moartea biologica nu Il impiedica pe Hristos sa vietuiasca in continuare in acel om. Si e clar ca Hristos nu are nici un motiv sa-si retraga Duhul din sufletul care L-a primit si care s-a straduit sa nu creeze prapastie intre ei prin pacate.

Apostolul Pavel numeste acest trup stricacios, aceste vesminte/haine cu termenul de „cort”.
„Fiindcă noi ştim că dacă acest cort – locuinţa noastră pământească – se va desface, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri. Că'ntru aceasta şi suspinăm, întru dorul de a ne îmbrăca pe deasupra cu locuinţa noastră cea din cer,
astfel încât, după ce vom fi fost îmbrăcaţi cu ea, să nu fim găsiţi goi”. 2 Cor 5, 1-3

Daca ar fi sa exprim aproximativ printr-o metafora, as zice ca omul dupa cadere, imbracat de Dumenzeu cu acea infatisare adaugata e, sa zicem cumva ca un „cocon” (de fluture) in launtrul caruia vietuieste de fapt adevarata faptura. Aceste „vesminte/haine/ imbracaminte” ADAUGATE dupa cadere, (si care nu reprezinta adevarata noastra natura) le dam jos atunci cand functiile biologice inceteaza. De abia, atunci, din acest „cocon”, iese la iveala adevarata faptura.

Daca omul, L-a primit in El pe Hristos, PRIN Duhul Sfant, atunci, „nu mai traieste el, ci Hristos e Cel ce traieste in el”, in faptura lui launtrica (vorba Apostolului Pavel: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine). Si deci, cand e sa dea jos vesmantul adaugat, omul iesit din „cocon”, e un om Viu in care traieste Hristos. La a doua venire, trupul mort si stricacios, va fi inviat si el pt. a se uni cu sufletul nemuritor si pt. a se pnevmatizeze si el, pt. a deveni asemenea trupului lui Hristos dupa Inviere.
Daca omul nu L-a primit pe Hristos cat timp a vietuit, atunci, cand el iese din „ vesmantul acesta adaugat”, se va vedea pe sine cum e cu adevarat: chircit, uscat, mic, slabanogit, cam ca miezul ranced si deshidratat al unei nuci desi la coaja e aratoasa si lucioasa.

Apropo, in limba greaca, din familia de cuvinte a termenului „derma” (piele, a invalui, a ascunde) , face parte si „dermata” care inseamna coaja fructelor. Asa cum sub coaja fructelor e ascuns miezul, asa cum coaja fructelor se da la o parte pt. a scoate la iveala miezul acoperit, infasurat, invaluit, pus de Dumnezeu in launtru, tot asa, „hainele de piele”, adaugate omului, vor fi date la iveala odata cu moartea iar omul se va vedea atunci daca are in el Viata izvorata din Duhul Sfant (zoe) sau nu.

[grasu77]

În prealabil postat de delia31

Partea 4
.

Te superi daca nu ti-am citit nici o "dedicatie"? Credeam ca dialogam, raspunzand unii altora la intrebarile puse. Observ ca tu nu ai nici o treaba cu noi (doar ca sa speculezi ceva ce ti se pare bun de taxat). Dai inainte cu postarile tale de umplutura ( cu iz de eruditie).

Continua sa postezi articole cat de lungi vrei. Eu unul nu ma obosesc sa ti lecitesc. Nu esti un partener de dialog.

P.S. Totusi, anunta-ma (printr-un titlu boduit) cand ai de gand sa postezi ceva despre revenirea Domnului si inviere. "Eu sunt invierea si viata" - este titlul topicului.

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de grasu77

Te superi daca nu ti-am citit nici o "dedicatie"? Credeam ca dialogam, raspunzand unii altora la intrebarile puse. Observ ca tu nu ai nici o treaba cu noi (doar ca sa speculezi ceva ce ti se pare bun de taxat). Dai inainte cu postarile tale de umplutura ( cu iz de eruditie).

Continua sa postezi articole cat de lungi vrei. Eu unul nu ma obosesc sa ti lecitesc. Nu esti un partener de dialog.

P.S. Totusi, anunta-ma (printr-un titlu boduit) cand ai de gand sa postezi ceva despre revenirea Domnului si inviere. "Eu sunt invierea si viata" - este titlul topicului.

ti-am raspuns eu si aici si pe alt topic :

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

ti-am explicat eu pe celalat topic, dar vad ca nu intelegi...

Invierea mortilor este reintegrarea omului in fiinta.Fiinta omului a fost dezintegrata prin cadere, moarte si coruptie.Restaurarea omului.Si odata cu restaurarea omului si restaurarea naturii. Invierea e o 're' , dupa cum am zis (consulta un dex) , nu doar o trecere de la moarte la viata.. Ti-am facut si un post aci, cu privire la invierea dintai, invierea a doua, moartea dintai si moartea a doua... Noi INVIEM si cand il primim pe Hristos, cand credem in el... Invierea e un proces complex.. Notiunile de viata , moarte sunt foarte complexe in biblie si nu se rezuma doar la un concept... Nemurirea sufletului este un fapt in Biblie :

Facerea 37:35 După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.

7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? Iov 11

9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. Isaia 14

13. Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare.
14. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. Pilde 23

2. Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui în cer, îi voi da jos de acolo; Amos 9:2
19. Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi. Iov 24

12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Pilde 1

14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!... Osea 13

14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie... Isaia 5

11. "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus". Isaia 7

15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! Isaia 14

24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos. Pilde 15

17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. Psalmi 9

10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. Psalmi 15

15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. Psalmi 48

16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, Psalmi 54

47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? Psalmi 88

David: De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. Psalmi 138:8

Solomon: Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. Pilde 15:11
Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat. Pilde 27:20
Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!" Pilde 30:16
Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor). Pilde 9:18

NT :Fapte 2:27,31 Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.

8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Efeseni 4

18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, 1Petru 3

1Petru 4:
5. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
6. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Apocalipsa 6

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. Luca 16

Solomon : Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1

Pavel : Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Filipeni 1:21,23.

[grasu77]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

ti-am raspuns eu si aici si pe alt topic :

Ti-am raspuns, la postarile tale lungi, repetate si fara tinta, aici:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=215

[delia31]

În prealabil postat de grasu77

Te superi daca nu ti-am citit nici o "dedicatie"? Credeam ca dialogam, raspunzand unii altora la intrebarile puse. Observ ca tu nu ai nici o treaba cu noi (doar ca sa speculezi ceva ce ti se pare bun de taxat). Dai inainte cu postarile tale de umplutura ( cu iz de eruditie).

Pertinenta observatie! Intr-adevar, n-am nici o treaba cu voi, AZ7 si nici n-as vrea sa am vreuna.
Hristosul in care cred eu e o Persoana atat divina cat si umana care nu a fost nici o fractiune de secunda inconstient in timpul mortii.

Daca pt. voi, Hristos a fost inconstient cand a murit, inseamna ca nu are fire divina, intrucat firea divina e VESNIC VIE SI VESNIC CONSTIENTA. Daca hristosul in care cred adventistii nu are fire divina vesnic constienta, INSEAMNA ca nu e si Dumnezeu si om si deci e un hristos mincinos si fals, altul decat Hristosul in care cred ortodocsii.

Un hristos in stare de inconstienta si care nu isi poate manifesta lucrarea dincolo de moarte, intrucat trupul si-a incetat functiile biologice, in timp ce diavolii , desi nu au avut vreodata trupuri, sunt bine-mersi, cat se poate de activi si de constienti, un asemenea hristos inghitit de moarte nu are cum transcende moartea si invia biruitor.

Nu, mersi. Nu as vrea sa am vreo treaba cu erezia AZ7

[grasu77]

În prealabil postat de delia31

Pertinenta observatie! Intr-adevar, n-am nici o treaba cu voi, AZ7 si nici n-as vrea sa am vreuna.

Atunci de ce ni te-ai adresat? Cand comunici cu cineva, trebuie sa stii sa-l asculti si sa-i raspunzi la ceea te intreaba. Este o chestiune de educatie elementara.

În prealabil postat de delia31

Daca pt. voi, Hristos a fost inconstient cand a murit, inseamna ca nu are fire divina,

Pe Cruce a murit (de moarte adevarata) "omul Iisus Hristos, care S-a dat ca pret de rascumparare pentru toti" (1 Timotei 2:5,6- citez din memorie).

In plus, nu am avut curajul sa afirm ca Domnul, pe timpul mortii a fost constient sau inconstient. Este o problema care ma depaseste (ne depaseste pe toti). Dar, despre oamenii care mor, pot sa spun raspicat ca nu sunt constienti de nimic (o spune clar Sfanta Scriptura).

Pana una alta, eu iti doresc ca Domnul sa-ti calauzeasca cugetul catre fagaduintele Sale, care urmeaza sa se implineasca (revenirea Sa si invierea celor morti in credinta).

[nutucutu]

În prealabil postat de grasu77

Totusi, anunta-ma (printr-un titlu boduit) cand ai de gand sa postezi ceva despre revenirea Domnului si inviere. "Eu sunt invierea si viata" - este titlul topicului.

Domnul a spus:"Eu sint invierea si viata". La timpul prezent. Asta credem si noi. Si nu va credem pe voi care spuneti ca Domnul ar fi spus "Eu sint viata insa numai dupa inviere." Cuvintul Domnului e suficient.

Pina acum nu ne-ati adus nici un argument biblic clar in favoarea acestei rastalmaciri a scripturii, iar argumentele aduse de ceilalti nu le cititi. Care e de fapt motivul pentru care postati la aceasta sectiune?