Atentate in Oslo

[laurastifter]

Stimaţi atei,
Aşa cum v-au spus, în diverse forme, toţi creştinii participanţi la acest topic, nu există "fundamentalişti creştini"! Faptul că presa, dornică de senzaţional, l-a caracterizat pe acel criminal drept "fundamentalist creştin" nu constituie un argument suficient de puternic în favoarea ideii potrivit căreia religia creştină ar fi responsabilă pentru nebunia unui fanatic care a ucis atât de mulţi oameni nevinovaţi.
Noţiunile de "creştinism" şi "fundamentalism" sunt opuse una celeilalte, între cele două neexistând nicio compatibilitate. Nu există "fundamentalism creştin", la fel cum ar fi imposibil să se menţioneze existenţa unei ideologii ateist-creştine. :)
În perioada Bisericii primare, atunci când autorităţile romane îi persecutau pe creştini, politeiştii îi acuzau pe adepţii noii religii pentru toate calamităţile petrecute în Imperiu deoarece, în opinia lor, refuzul credincioşilor lui Hristos de a respecta religia tradiţională constituia un act de răzvrătire împotriva zeilor care - logic - se mâniau. :) Referindu-se la această realitate tristă a acelei vremi, apologetul creştin Tertulian arăta, într-una dintre scrierile sale, faptul că: dacă Tibrul sau Nilul se revarsă peste maluri, provocând inundaţii, dacă seceta loveşte cetăţile, dacă pământul se cutremură... toţi păgânii strigă: "La leu cu creştinii". Am citat din memorie textul, dar voi încerca să-l găsesc şi pe internet, pentru a-l reda cu exactitate. În zilele noastre, acest fragment al lui Tertulian este, în opinia mea, de o uimitoare actualitate. Parafrazând cuvintele apologetului, aş putea spune: dacă în România este criză economică, dacă, în urma unui tragic accident, mai mulţi bebeluşi şi-au pierdut viaţa într-o maternitate, dacă un criminal bolnav psihic a ucis mai multe persoane, toţi ateii spun: creştinii sunt vinovaţi! Oare nu este aceeaşi situaţie? Criminalul din Norvegia era, desigur, un fundamentalist antiislamic care, "încremenit în proiect" (cum s-ar exprima domnul G. Liiceanu), îşi crease o obsesie din ideea alungării musulmanilor din Europa. Cu toate acestea, pentru jurnalişti sintagma ilogică şi ciudată "fundamentalist creştin" a părut, fără îndoială, mult mai atractivă decât expresia "fundamentalist antiislamic" care ar desemna atitudinea reală a acelui individ. Principalul scop al ucigaşului era - aşa cum el însuşi a declarat - realizarea unei noi cruciade, în urma căreia toţi musulmanii să fie alungaţi de pe continentul nostru (boală psihică evidentă), iar nu slujirea lui Hristos sau răspândirea credinţei noastre creştine. S-a declarat creştin? Şi comuniştii se declară atei, dar acest fapt nu trebuie să ne conducă la concluzia sofistică potrivit căreia toţi ateii ar fi criminali comunişti.
Toţi comuniştii sunt atei; deci, toţi ateii sunt comunişti.
Raţionamentul de mai sus este un sofism pe care l-ar putea combate şi un elev de gimnaziu, care încă nu a studiat logica? Aşa este.
Exact acest gen de sofism naiv este întrebuinţat de către atei, atunci când afirmă: un terorist fanatic s-a declarat creştin; deci, toţi creştinii sunt fanatici.
Cu toate acestea, eroarea raţionamentului ateilor este mult mai gravă, decât afirmaţia unora dintre creştini potrivit căreia toţi ateii ar fi comunişti. De ce? Simplu: deşi nu toţi ateii sunt comunişti (acest fapt este evident), între ateism şi comunism există o compatibilitate imposibil de contestat, negarea Divinităţii fiind una dintre caracteristicile ideologiei comuniste. În schimb, între creştinism şi fanatism NU există niciun punct comun, cele două atitudini (credinţa în Dumnezeu şi fundamentalismul ) fiind opuse. Căderea în fanatism constituie, potrivit învăţăturii creştine, un păcat contrar iubirii şi, prin urmare, o blasfemie împotriva Duhului Sfânt, întocmai ca păcatul necredinţei, al sinuciderii etc. Fanatismul este o negare şi o trădare a esenţei creştinismului - iubirea - şi, din acest motiv, căderea în acest păcat cutremurător presupune pierderea calităţii de creştin. Cei care, suferind de maladia spirituală a fundamentalismului, Îl implică pe Hristos în nebunia lor, practicând crime în numele Său, îşi încarcă sufletele şi cu păcatul blasfemiei, deoarece îndrăznesc să ucidă exact în numele Celui Care a poruncit: "Să nu ucizi". Având îndrăzneala de a lua vieţile unor semeni de-ai lor sub pretextul şi în numele religiei iubirii, ei Îl necinstesc şi trădează pe Domnul Iisus Hristos, Cel Care ne-a dat porunca dragostei faţă de toţi oamenii (inclusiv faţă de vrăjmaşi). Astfel, ei comit păcatul de a spune binelui "rău" şi răului "bine", atrăgându-i şi pe alţii în eroarea gravă a confundării creştinismului cu fanatismul.
Nădăjduiesc din tot sufletul că aceste câteva rânduri, chiar dacă nu au putut aprinde în inimile dumneavoastră dorinţa de a-L găsi pe Dumnezeu, măcar v-au convins că religia aceasta în care noi credem, religia creştină, se află în antiteză cu orice formă de fanatism (mai ales cu fanatismul religios).

Toate cele bune şi Dumnezeu să vă lumineze!

P. S. De ce tot aduceţi în discuţie intenţia Părintelui Patriarh Daniel de a construi o catedrală? Chiar nu înţeleg ce legătură are această dorinţă a patriarhului cu tema discuţiei noastre - atentatul din Norvegia...

Cu stimă,
Laura Stifter

[GLAdoS]

În prealabil postat de laurastifter

Stimaţi atei,
Aşa cum v-au spus, în diverse forme, toţi creştinii participanţi la acest topic, nu există "fundamentalişti creştini"!

never say never.... lol

[laurastifter]

În prealabil postat de GLAdoS

never say never.... lol

Reformulez: credincioşii lui Hristos pot cădea în fundamentalism, dar, prin comiterea acestui păcat, îşi pierd calitatea de creştini.
Aşa cum am mai spus, fanatismul şi creştinismul se exclud reciproc, de unde rezultă faptul că în sufletul unei persoane nu pot exista, simultan, ambele stări (credinţa în Dumnezeu şi ura faţă de oameni). Atunci când un credincios trece la ateism, încetează de a mai aparţine Bisericii. Exact aceeaşi consecinţă o suportă şi cei care trec de la creştinism la fundamentalism.

[Mihai36]

Dar fanaticii islamici care depasesc prin conduita preceptele coranice se mai pot numi musulmani?

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihai36

Dar fanaticii islamici care depasesc prin conduita preceptele coranice se mai pot numi musulmani?

Cred că nu. Dar pentru a vă oferi un răspuns avizat la această întrebare, ar fi necesar să studiez foarte aprofundat islamul, astfel încât să cunosc cu exactitate toate preceptele acestei religii. Sunt informată în privinţa principiilor fundamentale ale islamului, dar totuşi... evit să-mi dau cu părerea în privinţa unei credinţe despre care am doar cunoştinţe elementare şi în privinţa unei cărţi pe care nu am citit-o până acum.
Nu îndrăznesc să consider religia islamică a fi responsabilă pentru dezvoltarea fundamentalismului religios (deşi cei mai mulţi dintre teroriştii zilelor noastre aparţin acestei religii) pentru că este posibil ca, într-adevăr, fundamentaliştii islamici să se îndepărteze de preceptele coranice, necinstindu-şi astfel propria religie.
Ceea ce ştiu sigur şi, din acest motiv, am curajul să susţin fără nicio ezitare este faptul că religia creştină este în totalitate INCOMPATIBILĂ cu păcatul fundamentalismului. În primele secole (şi chiar în zilele noastre, în statele în care creştinii sunt încă persecutaţi), milioane de creştini şi-au dat viaţa pentru Hristos, devenind astfel martiri. Totuşi, deşi persecutaţi în mod nejustificat de către autorităţile romane, credincioşii lui Hristos nu au fost niciodată violenţi faţă de prigonitorii lor. În acest sens, un exemplu relevant de consecvenţă în credinţă şi dragoste faţă de duşmani îl constituie moartea primului martir creştin - Sfântul Ştefan - care, mărturisindu-L pe Domnul Iisus până la ultima suflare, s-a rugat lui Dumnezeu pentru iertarea călăilor săi.

Doamne ajută!

[penticostalul]

În prealabil postat de laurastifter

Ceea ce ştiu sigur şi, din acest motiv, am curajul să susţin fără nicio ezitare este faptul că religia creştină este în totalitate INCOMPATIBILĂ cu păcatul fundamentalismului. În primele secole (şi chiar în zilele noastre, în statele în care creştinii sunt încă persecutaţi), milioane de creştini şi-au dat viaţa pentru Hristos, devenind astfel martiri. În primele secole (şi chiar în zilele noastre, în statele în care creştinii sunt încă persecutaţi), milioane de creştini şi-au dat viaţa pentru Hristos, devenind astfel martiri. Totuşi, deşi persecutaţi în mod nejustificat de către autorităţile romane, credincioşii lui Hristos nu au fost niciodată violenţi faţă de prigonitorii lor. În acest sens, un exemplu relevant de consecvenţă în credinţă şi dragoste faţă de duşmani îl constituie moartea primului martir creştin - Sfântul Ştefan - care, mărturisindu-L pe Domnul Iisus până la ultima suflare, s-a rugat lui Dumnezeu pentru iertarea călăilor săi.

Iertati-ma, dar dumneavoastra asociati fundamentalismul crestin cu violenta criminala?
Ati folosit de multe ori termenul "fundamentalist". Ce intelegeti prin el?
Si care ar fi pacatul fundamentalismului?
Citindu-va postarile, inclin sa cred ca faceti confuzie intre fundamentalismul crestin si cel islamic.

Inca o data, iertare.

P.S. atentatul din Oslo nu are legatura cu crestinismul sau cu fundamentalismul crestin ci cu paranoia.

[laurastifter]

În prealabil postat de penticostalul

Iertati-ma, dar dumneavoastra asociati fundamentalismul crestin cu violenta criminala?
Ati folosit de multe ori termenul "fundamentalist". Ce intelegeti prin el?
Si care ar fi pacatul fundamentalismului?
Citindu-va postarile, inclin sa cred ca faceti confuzie intre fundamentalismul crestin si cel islamic.

Inca o data, iertare.

P.S. atentatul din Oslo nu are legatura cu crestinismul sau cu fundamentalismul crestin ci cu paranoia.

Doamne ajută!
Vă mulţumesc mult pentru informaţii. Nu ştiam că termenul "fundamentalist" poate avea şi sensul explicat în link-ul indicat de dvs. Chiar este o informaţie deosebit de interesantă.
Da, eu foloseam acest termen referindu-mă la fanatism, la păcatul de a ucide în numele credinţei.
Mă bucur că am aflat ceva nou: faptul că termenul "fundamentalism", în sens creştin, poate avea şi o semnificaţie pozitivă.

Dumnezeu să fie cu dvs. :)

[ai2]

În prealabil postat de laurastifter

Reformulez: credincioşii lui Hristos pot cădea în fundamentalism, dar, prin comiterea acestui păcat, îşi pierd calitatea de creştini.
Aşa cum am mai spus, fanatismul şi creştinismul se exclud reciproc, de unde rezultă faptul că în sufletul unei persoane nu pot exista, simultan, ambele stări (credinţa în Dumnezeu şi ura faţă de oameni). Atunci când un credincios trece la ateism, încetează de a mai aparţine Bisericii. Exact aceeaşi consecinţă o suportă şi cei care trec de la creştinism la fundamentalism.

Ceva mai sus un user spunea ca daca am fost botezat crestin raman crestin. Acuma tu imi zici ca totusi am scapat de acest blestem? Esti cel mai de treaba crestin pe care l-am intalnit in ultima vreme!

[laurastifter]

În prealabil postat de ai2

Ceva mai sus un user spunea ca daca am fost botezat crestin raman crestin. Acuma tu imi zici ca totusi am scapat de acest blestem? Esti cel mai de treaba crestin pe care l-am intalnit in ultima vreme!

Este trist faptul că dvs. consideraţi demnitatea de creştin a fi un "blestem".
Da, sunt creştini doar cei care doresc să-L iubească pe Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu ne respectă libertatea de a alege între bine şi rău (liberul arbitru), pentru că... ne iubeşte. Iubirea Sa nemărginită îi include (în mod surprinzător pentru noi, cei atât de puţin capabili de a ne accepta adversarii) şi pe cei care-I neagă existenţa.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Cel care v-a spus că, prin Botez, aţi devenit creştin, a avut dreptate, în sensul că harul primit prin Taina Sfântului Botez rămâne în sufletul dvs (Dumnezeu nu-Şi ia darurile înapoi...), dar acest har nu anulează libertatea umană. Vă puteţi îndepărta de Dumnezeu, aveţi posibilitatea de a nega credinţa cea adevărată, chiar dacă sunteţi botezat şi (din nou un fapt ce depăşeşte capacitatea de înţelegere a raţiunii noastre limitate), chiar dacă respingeţi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa dvs. El continuă să vă iubească şi să aştepte să faceţi fie şi numai un singur pas către El... pentru ca El să parcurgă tot restul distanţei către inima dvs. :) Evident, nu trebuie să luaţi în sens literal ceea ce am scris mai sus pentru că, în realitate, între noi şi Dumnezeu nu există nicio distanţă, El fiind omniprezent. :)

Deşi ştiu că sunteţi ateu şi vă este greu să înţelegeţi bucuria credinţei (pentru că, probabil, nu aţi trăit-o niciodată), nădăjduiesc şi vă doresc din tot sufletul să primiţi minunatul şi sfântul dar al iubirii şi încrederii în Dumnezeu, astfel încât să puteţi înţelege, din proprie experienţă, dorul irezistibil şi supranatural ce l-a îndemnat pe Evanghelistul Ioan să adreseze creştinilor această impresionantă întrebare retorică: "Cine este cel ce biruieşte lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?"!

[cocacoc]

În prealabil postat de laurastifter

fanatismul şi creştinismul se exclud reciproc,

Esti familiarizata cu nenumaratele indemnuri de a omori oameni din Vechiul Testament ?