Taina suferintei

[CarareaImparatiei]

Găsesc aceste postări foarte folositoare şi îi mulţumesc userului Melissa pentru efort.

În prealabil postat de CarareaImparatiei

Găsesc aceste postări foarte folositoare şi îi mulţumesc userului Melissa pentru efort.

Nu e nici un efort. E chiar o mare bucurie ca pot sa le impart cu voi.:-)

Sa ne ajute Dumnezeu la toti!

CE TREBUIE SA FAC ATUNCI CAND SUFERINTA MA MACINA? – arh. SIMEON KRAIOPOULOS

Trebuie să credem cu tărie că viețuirea creștină în duh și adevăr se desăvârșește doar atunci când reușim să ne facem asemenea lui Hristos. El, Modelul Suprem S-a dat pildă vie de urmat. Atunci când omul viețuiește oarecum greșit, Dumnezeu abate asupra omului suferința ca mijloc de trezire, ca mijloc de îndreptare. Uneori suferința ca mijloc de înțelepțire, ne face să-i înțelegem pe ceilalți dacă cumva am fost aspri față de ei.

Așadar, suferința pătrunde ca un plug în existența ta – fie ca durere trupească fie ca durere sufletească - și o brăzdează nemilos, fără să te întrebe ceva. Chiar dacă te tânguiești, chiar dacă te vaiți și plângi, sau orice altceva ai face de durere, nu te întreabă nimic. Suferi fără limite. Dar aici este taina: dacă nu te tânguiești atunci când te afli în dureri, dacă nu te vaiți, dacă rabzi cât poți și spui: ,,Dumnezeul meu, fii binecuvântat!” va fi foarte bine pentru sufletul tău.
Cum se poate aceasta? Uite cum: când ai da să te tângui și îți vine să spui ,,Of”, în loc să spui așa, tu să grăiești: ,,Fii binecuvântat, Dumnezeul meu!” Tânguitul tău să fie acesta, să fie cum ai zice: ,,Dumnezeul meu, Tu știi că sufăr mult, știi că aș vrea să înceteze suferința mea, dar fie după cum voiești tu! Să nu se facă voia mea!”

Deci, dacă cineva gândește și lucrează așa în vremea suferinței, dacă ia o asemenea atitudine, atunci durerea este un lucru foarte bun, pentru că, așa cum am zis, ea brăzdează adânc precum plugul și scoate rădăcinile patimilor. Una este lucrarea în grădină, când mergi și tai burienile de deasupra și alta este când scoți rădăcinile din adânc.

CUM POT SA MA VINDEC SINGUR DE SUFERINTA?- arh. SIMEON KRAIOPOULOS

Aproape întotdeauna omul fuge de suferință și chiar o urăște fără a-și da seama de faptul că ea este aceea care îl repune cu picioarele pe pământ, cu privirea în sus și cu sufletul la Dumnezeu. Nu reușim să ne fim proprii doctori din cauza egoismului - a iubirii de sine - și totuși suntem prea miloși cu beteșugurile noastre. Cum mă pot vindeca? Cum să fac să fie bine? Ce tratament să iau ca să mă vindec repede? Cum să procedez?

Suferința brăzdează adânc sufletul! Avea dreptate călugărul acela când spunea că suferința aduce în suflet mai mult folos decât orice altceva. Așadar, să ne străduim să ne explicăm aceasta înlăuntrul nostru. Suntem egoiști, iubitori de noi înșine, fie că înțelegem fie că nu. Oricât s-ar strădui cineva prin rugăciunea lui sau prin alte mijloace să fugă de iubirea de sine și să predea lui Hristos, nu este ușor să o facă pentru că înlăuntrul lui se întristează, se iubește pe sine atât de mult și nu rezistă să se umilească, să se trudească mai mult decât acceptă sufletul lui.

Este asemenea medicului care, oricât de bun ar fi pentru ceilalți, când este vorba să se opereze pe sine sau să facă cea mai mică intrevenție pe el însuși, să scoată o așchie care i-a intrat în picior sau să-și curețe o rană, nu va suporta când va vedea că se taie pe sine. Mâna lui nu va mai fi sigură, va începe să tremure și altele asemenea. Nimeni nu poate să opereze pe el însuși. La fel se întâmplă cu rugăciunea: oricât ne-am ruga, nu putem să ne depășim pe noi înșine. Desigur, Dumnezeu aude rugăciunea noastră, însă problema nu este dacă ne aude Dumnezeu, ci cât dăm noi înșine lui Dumnezeu, în ce măsură ne lepădăm de omul cel vechi, cât aruncăm din egoismul nostru, din iubirea noastră de sine? Această lepădare costă și omul n-o face ușor. Când vine însă durerea, suferința, fie trupească, fie sufletească este altceva. Se poate să ai o durere sufletească pricinuită de un necaz , de o boală. În astfel de situații cineva poate suferi chiar mai mult decât dacă ar fi fost el însuși bolnav.

Concluzia ar fi că suferința este o binecuvantare pe care o putem converti în bucurie, pace și liniște sufletească doar aflându-ne în brațele lui Dumnezeu.

CE INSEAMNA TAINA SUFERINTEI SI CUM O CONVERTIM IN BINECUVANTARE?-arh. SIMEON KRAIOPOULOS


Să spunem că există că o fortăreață, o întăritură pe care vrăjmașul o atacă. Cu cât cel care este în interiorul fortăreței opune mai multă rezistență, cu atât atacatorul își întărește mai mult puterile, își întețește atacurile ca să cucerască fortăreața, să spargă zidurile, să dărâme porțile, să intre înăuntru și să o strivească.

Dacă această imagine are acoperire în realitate, ea poate fi preluată și metaforic. Adică, adevărul din acest exemplu poate fi valabil și în relația dintre Dumnezeu și suflet. Astfel, fie că înțelege fie că nu înțelege cineva – deși nu este îndreptățit să nu înțeleagă; în realitate nu dorește să înțeleagă – acolo, în străfundul sufletului omenesc, există ego-ul, plăcerea de sine, egoismul, în general toată tendința de autonomie a omului față de Dumnezeu, ca o fortăreță care nu se lasă cucerită cu nimic și de nimeni. Deși simți, într-un fel sau altul, că pe toate acestea le îngăduie Dumnezeu pentru tine – ceea ce se întâmplă cu ceilalți este o altă problemă – tocmai ca să spargă porțile, să deschidă drumul, să intre înlăuntrul tău harul Lui, tu te împotivești și zici: ,,Nu pot, nu pot!” Nu poți? cu atât mai bine! Predă-te lui Dumnezeu! Spune-I ,,da!” lui Dumnezeu! Și vei vedea cum se va ușura grabnic durerea. Dar nu numai atît ci și cum încetul cu încetul – când începi să cugeți, când te hotărăști să iei puțin seama la tine însuți, când revii cu picioarele pe pământ, când te smerești și ai dispoziția să înțelegi exact ce se întîmplă – vei vedea cu ochii tăi și vei simți lucrarea harului lui Dumnezeu înlăuntrul tău. Suferința va începe să se îndulcească, să devină cerească, așa cum este de fapt. Se va manifesta ca har al lui Dumnezeu, ca minune a Lui, ca atingere dumnezeiască și ca dulceață divină.

Vei simți că toată această durere este în fapt aplecarea lui Dumnezeu cu iubire asupra ta. Nu vei mai simți deloc că Dumnezeu vrea să te smerească, să te umilească, să te zdrobească, așa cum fac câteodată cei puternici care acceptă să-i ajute pe cei neputincioși cu o pornire și cu un duh disprețuitor la adresa semenilor. Dumnezeu nu face așa!

[AndreiM]

Foarte frumos! Multumim Melissa!