Ateismul (part 2)

[Asive_rationalul]

În prealabil postat de informatorul

nu vroiam sa ma bag aici dar o voi face
copii atei sunt discriminati in scoli
ateii sunt discriminati in fiecare zi in biserica
ateii sunt discriminati in familie

orice persoana care a spus familiei ca e ateu in secunda urmatoare vede cum atitudinea familiei fata de el e schimbata

Aici ai dreptate

eu ateu fiind pot crede in Dumnezeu daca definitia lui Dumnezeu e asa de vaga incat sa spui ca Dumnezeu = energie
ar fi disonest din partea ta sa spui ca Dumnezeu = energie dar unii spun aia, si dupa definitia lor eu cred in Dumnezeu desi sunt ateu
Referitor la reincarnare, ea nu trebuie sa fie supranaturala.
Daca iei definitia ca Dumnezeu e energie, eu pot crede ca energia mea va da nastere altor fenomene biologice. Corpul meu odata pus in mormant se va descompune, va fi ingrasaminte pentru niste plante care vor supravietuii din cauza mea, deoarece corpu meu le da nutrientii de care au nevoie.
Nu sunt eu, creierul meu nu mai e activ, dar ramasitele corpului meu continua sa hraneasca viata de pe planeta.
"Energia" mea va da nastere unor flori, care vor fi probabil mancate de un animal (care iar va primi energie din energia mea) si asa mai departe
Acesta este un proces de reincarnare care nu implica absolut nimic supranatural.
Ciclul vietii continua si dupa ce tu ai murit
Nu mai esti tu, nu mai ai constiinta ta, dar continui sa dai viata.

Aceea nu este reincarnare, este renasterea budista, uite un fragment despre doctrina budista:

If you define reincarnation as the transmigration of a soul into a new body after the old body dies, then no, the Buddha did not teach a doctrine of reincarnation. For one thing, he taught there was no soul to transmigrate.

However, there is a Buddhist doctrine of rebirth. According to this doctrine, it is the energy or conditioning created by one life that is reborn into another, not a soul. "The person who dies here and is reborn elsewhere is neither the same person, nor another," Theravada scholar Walpola Rahula wrote.

Apropo ce ai spus tu acolo este complet adevarat si dovedit stiintific daca scoti energie din argumentare.

nu am fost de acord cu aproape nici o postare de-a ta si nici in cazul acesta nu sunt
daca nu ai de gand sa aduci argumente bune de ce te bagi in threadu asta?

Imi pare rau ca consideri acest lucru, dar sa sti ca stilul de viata al unui ateu include implicit o aplicare intr-o oarecare masura a naturalismului metodologic, lucru care lipseste atunci cand introduci "energii". De aceea ti-am zis ca cel care crede in energii si reincarnare/renastere, spirite sau orice alta chestie cu tangete in supranatural este un agnostic slab sau un agnostic teist/desit.

[ioanna]

În prealabil postat de informatorul

nu vroiam sa ma bag aici dar o voi face
supranatural nu e tot una cu zei
eu ateu fiind pot crede in Dumnezeu daca definitia lui Dumnezeu e asa de vaga incat sa spui ca Dumnezeu = energie

Supranatural e lumea informala, in care ateii nu cred. Ateii sunt oameni care au mereu nevoie de explicatii rationale, logice, iar cum credinta apartine supralogicului nu o pot pecepe. Diferenta dintre atei si non-atei (includ aici toate religiile) consta ca cei din urma spun ca la originea tuturor lucrurilor sta o Unitate primordiala indefinibila si fara dimensiuni, care „este ceea ce este”, o ipseitate in sine, din care decurge multiplicitatea (creatia), in timp ce ateii cred mai degraba intr-un haos primordial. Aceasta Unitate unii au numit-o Dumezeu, altii Allah etc.. insa redusa la esenta credinta acestei Unitati (entitati) exista la toti. Astfel, se considera ca creatia este mentinuta de recunoasterea unitatii principiale care a produs-o, ceea ce da ordinea si armonia lumii.

Unitatea primordiala o regasim atat in structura macrocosmosului cat si microcosmosului uman. Credinciosii percep macrocosmosul ca un ternar, format din trei lumi: informala (angelica), formala subtila si formala corporala, adica Deus-homo-natura, ternar ce se regaseste si in structura microcosmosului uman (duh,suflet,trup). Ateii nu percep lumea informala, deci macrocosmosul e homo-natura (element fizic, element astral), iar daca, totusi ,spun ca exista supra-natural, acesta nu e Deus (providenta, element divin) , e tot „natura” inca necunoscuta. Pentru a crede in lumea informala ei au nevoie de o explicatie logica, insa aceasta apartine supralogicului, supraEu-ului.

Credinciosii cred in lumea informala sau inteligibila, care nu pot fi reprezentata decat simbolic, avand un caracter spiritual, suprarational, aspatial si chiar atemporal.In toate religiile lumea informala a fiintelor ipostatice necorporale sunt descrise prin simboluri, cum este cel al zborului si in consecinta al aripilor, ca o componentă a pasarilor, in traditia crestina, sau simboluri antropomorfe, dar inscrise in structuri cu aspecte fabuloase in traditia hindusa: oameni cu mai multe maini sau mai multe chipuri, semnificând multimea atributelor divine (Vishu, Shiva, etc.) sau animale fabuloase cum sunt Elefantul, Vulturul, Lebada etc. Aceasta lume a arhetipurilor, ideilor divine, se rasfrange in lumea noastra, in cosmosul care ne inconjoara, in care ordinea si ierarhia nu ating perfectiunea dar tind asimptotic catre ea. Pentru om, unitatea fiintei vii inseamna perfectiunea unitatii dintre minte, corp si suflet , deci perfectiunea unitatii primordiale. Omul religios tinde spre vointa primordiala(divina), adica refacerea acestei unitati, prin sistemul sau de credinta (religie).Pentru crestini, modelul spiritualizat este Iisus, care a intruchipat aceasta perfectiune.

Va las sa discutati in continuare, eu ma retrag. Sincer, nu inteleg rostul topicului, adica ce poate sa spuna ateul in privinta religiei, daca el nu o percepe? despre ce ar trebui discutat? omul credincios are in plus fata de el o deschidere spre cunoasterea spirituala, stiinta o avem ambii. Am inteles ca se simte discriminat si acuza lumea de intoleranta, vis a vis de el. Poate trebuie si el sa depaseasca acest sindrom, in masura in care lumea se deschide si umanizeaza.