Relativismul:toate religiile sunt bune

[Mihai36]

Personal nu cred ca neintelegerea complexitatii tainei Euharistiei o anuleaza , ca si cum Dumnezeu ca parinte iubitor vazind ca unii nazuitori sinceri vad doar simbolizat trupul si singele Lui gata le retrage darul..

La urma urmei cantitatea de binecuvintari cuprinsa in taina nu se reduce la capacitatea piinii si vinului de a inmagazina energetic binecuvintari, nici macar nu este vorba de a minca fizic ci de a-ti hrani spiritul cu inaltimea Sa spirituala si cu Duh Sfint.
In acest fel Euharistia este simbolul hranirii sufletului cu neprihanire si har. Este deasemenea o rugaciune in acest sens.
Este ceva care are rezonanta in conduita si de aceea cei care in acest fel isi fac partea lor si faptic si haric (iar Dumnezeu partea Sa) vor avea parte de viata vesnica si vor fi inviati in ziua cea de apoi.

Altfel ce rost are taina daca nu urmareste un rod duhovnicesc? doar ca sa fie inca ceva prin care sa ne exersam disciplina de a tine o regula sau ceva cu care sa ne falim ca avem doar noi si altii nu?

[Mihai36]

Este o rugaciune pentru impartasirea din trupul Lui adica o impartasire din inaltimea Sa spirituala si din Duhul Sau Sfint, rugaciune care daca este implinita ne aduce prin lucrarea Duhului Sfint cu un pas mai aproape de desavirsire.

[Adriana3]

Pr. Gheorghe,
Iata marturisirea:

Cred ca in Sfantul Potir, in timpul sfintei Liturghii ortodoxe, prin rugaciunea preotilor si pogorarea Sfantului Duh asupra darurilor aduse, painea si vinul se transforma in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Deasemenea cred ca tot cel ce se impartaseste din acel potir dupa momentul preschimbarii (Sfintirii Darurilor) primeste in chip real si desavarsit Insusi Trupul si Sangele Domnului, iar aceasta lucrare nu este simbol ci este Impartasire in chip real cu Domnul Hristos.

Si va adaug chiar ca este mai mult decat "cred", este "stiu", pentru ca am simtit pe propria piele ca era Domnul in Impartasanie. Am simtit dupa ce L-am rugat sa imi descopere daca intr-adevar se afla in Sfanta Impartasanie asa cum se crede. Domnul mi-a ascultat rugaciunea iar prezenta Lui este cutremuratoare atunci cand este simtita.

Pacea Domnului sa fie cu dvs.!

[cipri85]

'' Aici demonul Ravana o răpeste pe Sita, sotia zeului Rama, si o duce cu carul său care zboară printre nori. Acest car tras de cai aminteste de carul zeului Apollon, care în fiecare zi străbătea cerul si

lumina pământul. Vechii elini credeau că soarele era însusi carul de aur al lui Apollon, si că lumina zilei le era dăruită astfel de către Apollon. Desigur, în Antichitate, asemenea credinte erau încă lesne de explicat si de înteles. Astăzi însă ele produc cel putin stupoare unui om civilizat...''

[cipri85]

" In planul din spate al acestei imagini, zeul maimută Hanuman transportă în zbor stânci uriase pentru a construi cu ajutorul maimutelor podul peste care va trece armata către insula pe care se află cetatea lui Ravana; acolo a fost dusă în robie Sita, sotia zeului Rama.

în prim-plan, zeul Rama si fratele său Laxman aduc jertfă zeilor, în fata lor se află Jertfelnicul“ împodobit cu flori: este de fapt reprezentarea lui Lingam si Yoni, care întruchipează organele genitale masculin si feminin si care simbolizează împreună puterea creatoare. Ca în majoritatea religiilor idolatre, adorarea falusului ocupă si în hinduism un loc aparte.''

[cipri85]

" Marele zeu Shiva este reprezentat aici împreună cu sotia sa Paravati. în planul apropiat al imaginii, împodobit cu flori si având încolăcit în jurul său un sarpe, se află „jertfelnicul“ -Lingam si Yoni. El simbolizează organele sexuale masculin si feminin ale zeului Shiva si, respectiv, ale zeitei Paravati. Asadar, în spate sunt reprezentate prototipurile (zeii), iar în fată simbolurile lor (Lingam-Yoni), care se află expuse în toate templele hinduse. Deasupra acestora îsi lasă credinciosii ofrandele în timpul venerării. De altfel, ele se găsesc de vânzare si în comert."

[cipri85]

" In această imagine, zeul Rama, ajutat de Hanuman (zeul maimută) si de întreaga armată a maimutelor, se luptă cu vrăjmasul său, demonul Ravana, pentru a si-o redobândi pe Sita, sotia care îi fusese răpită. Istoria seamănă cu Iliada lui Homer: Menelaos, regele micenienilor, porneste război împotriva Troiei, cu ajutorul celorlalti greci, pentru a o aduce înapoi pe femeia sa, „frumoasa Elena“, pe care o răpise Paris, fiul regelui Troiei. în acest război s-au implicat si zeii Olimpului, unii dintre ei sprijinindu-i pe greci, iar ceilalti pe locuitorii Troiei.
Trebuie să notăm însă că demonii „teologiei“ hinduse sunt de aceeasi cinste si putere cu zeii. Cândva, ei chiar conlucraseră cu acestia; de pildă, atunci când au „bătut“ oceanul galaxiei pentru a o scoate pe Armita (exact asa cum bate cineva laptele pentru a obtine untul). Armita era apa cea fără de moarte, care le-a dăruit nemurirea atât zeilor, cât si demonilor. Cu acel prilej, marele zeu Vishnu a ajutat amândouă taberele, adică si pe zei si pe demoni să devină nemuritori, pentru a putea continua astfel nesfârsita luptă dintre ei. De altfel, Vishnu se îngrijeste în permanentă ca această luptă să fie egală, pentru a se conserva echilibrul cosmic. însusi marele zeu poartă înlăuntrul său atât binele cât si răul, ceea ce îl face să fie „desăvârsit“. în ce constă această „desăvârsire“? Binele si răul se confundă, aflându-se în acelasi plan etic. Altfel spus, Dumnezeu poate si trebuie să fie când bun, când rău. între cele două valori nu există nici o diferentă de substantă. Consecintele unei astfel de conceptii asupra moralitătii sunt devastatoare si se reflectă din plin în dezastrul relatiilor sociale din India."

[cipri85]

< Când în cele din urmă zeul Rama 1-a biruit pe vrăjmasul său si si-a redobândit sotia pe care acesta i-o furase, a primit-o cu răceală, adresându-i următoarele cuvinte: „Ce om cu capul pe umeri îsi mai ia înapoi femeia care a trăit mult timp în casa altcuiva?“.

Atunci Sita, sotia lui, a cerut să i se aprindă un foc spre a intra în el, ceea ce s-a si făcut. însă zeii care urmăreau totul din cer si care cunosteau nevinovătia ei n-au îngăduit flăcărilor să o ardă. Astfel li s-a dovedit tuturor că Sita rămăsese credincioasă sotului ei. Acest mare poem, Ramayana (epopeea lui Rama, scrisă între secolele V si I î.H.), în care sunt relatate si evenimentele descrise mai sus, are pentru indieni o valoare paradigmatică. Viata si faptele zeilor încarnati sunt considerate modele de urmat. De pildă, istoria Sitei a constituit temeiul sălbaticei traditii numite sati, care instituia obligatia ca văduvele să fie jertfite în focul în care era incinerat trupul sotului lor decedat. De asemenea, în vechime, sotii gelosi aveau dreptul să-si supună sotiile „probei focului“, întocmai cum procedase si zeul Rama, potrivit scrierilor „sfinte“. Cu alte cuvinte, pentru ca femeia să-si poată dovedi nevinovătia, fidelitatea si devotamentul fată de sotul ei, trebuia să se arunce cu curaj în flăcări... Dacă era o sotie credincioasă, n-ar fi putut arde, fiind protejată de zei; dacă totusi femeia ardea, aceasta dovedea automat vinovătia sa...

Precum lesne se întelege, dacă cineva ar fi vrut neapărat să scape de sotia sa, o putea face oricând prin „proba focului“! De aceea, femeile erau în permanentă supuse unei presiuni psihologice vecine cu teroarea. N-au fost deloc putine cele care au căzut victime si acestei învătături „sfinte“. Iată ce fel de societate, ce fel de relatii omenesti legiferează zeii hindusi...

Cât despre sceleratul obicei sati, el a fost interzis prin lege în anul 1829 de către lordul englez William Bendinsky, care detinea pe atunci functia de guvernator al Indiei. Cazurile de ardere a văduvelor s-au împutinat astfel până la a ajunge o raritate; însă în ciuda interdictiei, există încă văduve indiene ucise de către rude, adesea prin incendiere.

Mai trebuie spus că traditia interzice recăsătorirea, pentru ca averea să rămână familiei. Văduva nu are nici un drept si se află în deplina stăpânire a familiei sotului. Este una din formele în care sclavia pe viată îsi asigură si astăzi continuitatea pe teritoriul Indiei. Singura sansă a văduvei de a se sustrage acestui statut umilitor este ca ea să devină dasi, adică să se afierosească slujirii zeului Krishna. în cazul acesta, ea se adăposteste în Brindavan (socotit orasul natal al lui Krishna) si cântă într-unui din cele patru mii de temple, pentru două rupii pe zi. Noptile si le petrece pe drumuri sau prin cocioabe, devenind adesea victimă a exploatării sexuale din partea proprietarilor de imobile sau a preotilor hindusi.

Revenind la zeii hinduismului, acestia cunosc vremuri de glorie si strălucire si vremuri de decădere în fata altor zei mai populari. In epoca noastră, zeul Krishna este deosebit de popular în India. La el se referă marea epopee religioasă Mahabharata, din care face parte si Bhagavad Gita - devenită practic „evanghelia“ hinduismului contemporan. între altele, textul Gitei ni-1 prezintă pe zeul Krishna învătându-i pe oameni yoga, ca formă de slujire si ca asceză spirituală care îi va conduce pe credinciosi la unirea cu zeul însusi. Dar pentru că faptele vorbesc mai bine decât cuvintele, să procedăm la o scurtă trecere în revistă a vietii lui Krishna, asa cum o atestă scrierile „sfinte“; ni se vor descoperi o serie de amănunte trecute sub tăcere de către gurusii indieni care îsi vând în occident „marfa“ religioasă.

În prealabil postat de Adriana3

Pr. Gheorghe,
Iata marturisirea:

Cred ca in Sfantul Potir, in timpul sfintei Liturghii ortodoxe, prin rugaciunea preotilor si pogorarea Sfantului Duh asupra darurilor aduse, painea si vinul se transforma in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Deasemenea cred ca tot cel ce se impartaseste din acel potir dupa momentul preschimbarii (Sfintirii Darurilor) primeste in chip real si desavarsit Insusi Trupul si Sangele Domnului, iar aceasta lucrare nu este simbol ci este Impartasire in chip real cu Domnul Hristos.


Pacea Domnului sa fie cu dvs.!

Amin! Iarta-ma si roaga-te si pentru mine, pacatosul!