Revenirea DOMNULUI si INVIEREA - adevarata noastra nadejde

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Dupa cum bine stiti, comuniunea reala - fizica cu domnul nostru Isus Cristos o avem la dispozitie in orice zi.

"Si astfel vom fi totdeuna cu Domnul" - spune Sfantul Apostol Pavel, incheindu-si descrierea revenirii Mantuitorului si INVIERII celor morti in credinta (1 Tesaloniceni 4:17). Credeti ca Sfantul Apostol nu stia de comuniunea reala - spirituala (nu fizica) cu Domnul, pe care "o avem la dispozitie in fiecare zi"? Totusi, el isi exprima nadejdea unei altfel de prezente in preajma Mantuitorului. Despre asta discutam.

Va intreb si pe dvs: cunoasteti o alta modalitate ca cei morti in credinta sa ajunga in prezenta Mantuitorului, in afara de revenirea Sa si INVIERE?

În prealabil postat de Erethorn

A doua ar fi ca, pentru un adevarat crestin, cea mai mare insemnatate nu trebuie in nici un caz sa o aiba Invierea.

Invierea este o parte din planul divin, un moment eshatologic, dar ceea ce ar trebui sa ocupe zi si noapte sufletul crestinului nu este asteptarea obsesiva a Invierii sau a vietii de apoi, ci dorinta de a face pe placul lui Dumnezeu si de a fi iertat pentru pacatele sale; cu alte cuvinte, reconcilierea cu Dumnezeu.

Mai aveti putin si desfiintati INVIEREA. Daca nu cred in revenirea Domnului, INVIERE si mostenirea vietii vesnice, ce rost are sa mai fiu iertat de pacate? Doar ca sa fac parte dintr-un partid religios?

Nadejdea revenirii Domnului, a INVIERII si mostenirea vietii vesnice (pe care nu le meritam) ma face sa-L iubesc pe Dumnezeu si sa astept cu nerabdare revenirea Mantuitorului (la fel cum astepta si Sfantul Apostol Pavel).

Cat despre INVIERE, tot Apostolul Pavel ne spune: "Caci, daca nu inviaza mortii, nici Hristos nu a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica si voi sunteti inca in pacatele voastre" (1 Corinteni 15:16-17)

Nadejdea INVIERII este adevarata manifestare a credintei in INVIEREA lui Histos. Dvs. ati inlocuit INVIEREA cu o nadejde amagitoare si sarbatorirea unei zile, despre care Sfanta Scriptura (Cuvantul lui Dumnezeu) nu spune nimic. Apoi, ii acuzati pe altii ca nu cinstesc INVIEREA.

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Va intreb si pe dvs: cunoasteti o alta modalitate ca cei morti in credinta sa ajunga in prezenta Mantuitorului, in afara de revenirea Sa si INVIERE?

Da, domnule. Intrati intr-o biserica (sau ingenuncheati in odaia dumneavoastra), si spuneti: Isuse Cristoase, vino in inima mea. Spovediti-va si impartasiti-va, il veti avea pe Domnul, fizic, real, in dumneavoastra.

Iar dupa moarte, daca veti muri in stare de har, ceea ce va doresc din toata inima, veti fi in prezenta Lui.

În prealabil postat de grasu77

Mai aveti putin si desfiintati INVIEREA. Daca nu cred in revenirea Domnului, INVIERE si mostenirea vietii vesnice, ce rost are sa mai fiu iertat de pacate? Doar ca sa fac parte dintr-un partid religios?

Vedeti, aici ati atins adevaratul crux al problemei. Iertarea de pacate, reconcilierea cu Dumnezeu are o valoare intrinseca absoluta. Ea este lucrul spre care ar trebui sa tindeti, daca l-ati iubi pe Dumnezeu neconditionat. Faptul ca o vedeti ca pe un lucru inutil in sine, si doar ca pe un mijloc pentru a atinge un alt scop - invierea si viata vesnica, spune enorm de mult despre dumneavoastra si despre cat de mult a reusit secta dumneavoastra sa deformeze sensul crestinismului.

Acum incep sa-l inteleg pe domnul Dragomir care, acum cateva luni, facea remarca ca si pe musulmani ii simte mai apropiati din punct de vedre religios decat pe adventisti.

În prealabil postat de grasu77

Nadejdea revenirii Domnului, a INVIERII si mostenirea vietii vesnice (pe care nu le meritam) ma face sa-L iubesc pe Dumnezeu si sa astept cu nerabdare revenirea Mantuitorului (la fel cum astepta si Sfantul Apostol Pavel).

Faptul ca il iubiti pe Dumnezeu conditionat este problema dumneavoastra.

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Iar dupa moarte, daca veti muri in stare de har, ceea ce va doresc din toata inima, veti fi in prezenta Lui..

Sa dea Domnul sa fim impreuna (si dvs.). Vad ca si dvs. aveti nadejdea INVIERII. Dupa moarte (care este doar un somn de o clipa) urmeaza INVIEREA.

Nu-i inteleg pe cei care cred ca au partasie cu Domnul in timpul mortii.

În prealabil postat de Erethorn

Vedeti, aici ati atins adevaratul crux al problemei. Iertarea de pacate, reconcilierea cu Dumnezeu are o valoare intrinseca absoluta. Ea este lucrul spre care ar trebui sa tindeti, daca l-ati iubi pe Dumnezeu neconditionat. Faptul ca o vedeti ca pe un lucru inutil in sine, si doar ca pe un mijloc pentru a atinge un alt scop - invierea si viata vesnica, spune enorm de mult despre dumneavoastra si despre cat de mult a reusit secta dumneavoastra sa deformeze sensul crestinismului..

Sensul crestinismului este sensul dat de Dumnezeu. Voia Sa ce sfanta si plina de dragoste ne conduce catre INVIERE si mostenirea vietii vesnice. Cunoasteti dvs. un alt sens (cum ar fi preamarirea unei biserici)?

În prealabil postat de Erethorn

Acum incep sa-l inteleg pe domnul Dragomir care, acum cateva luni, facea remarca ca si pe musulmani ii simte mai apropiati din punct de vedre religios decat pe adventisti. .

Este si normal ca dvs. si d-l Dragomir sa-i simtiti mai apropiati pe musulmani. Nici ei nu cred in revenirea Domnului Iisus Hristos si INVIEREA celor morti in credinta.

În prealabil postat de Erethorn

Faptul ca il iubiti pe Dumnezeu conditionat este problema dumneavoastra.

Dragostea mea pentru Dumnezeu nu este conditionata ci este motivata (de dragostea pe care EL ne-a aratat-o).

Iata ce ne spune insusi Apostolul Ioan (Apostolul iubirii) despre dragostea de Dumnezeu:
"Si dragostea nu sta in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu ci in faptul ca EL ne-a iubit pe noi".(1 Ioan 4:10)

"Noi Il iubim pentru ca EL ne-a iubit intai".(1 Ioan 4:19)

Se pare ca nu sunteti de acord cu Sfantul Apostol (ii sunteti superior in conceptii si iubire).

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Sa dea Domnul sa fim impreuna (si dvs.). Vad ca si dvs. aveti nadejdea INVIERII. Dupa moarte (care este doar un somn de o clipa) urmeaza INVIEREA.

Domnule, eu nu imi bat capul in mod deosebit cu Invierea. Ce ma intereseaza este sa fiu, pe cat posibil, placut Domnului si semenilor mei.

În prealabil postat de grasu77

Sensul crestinismului este sensul dat de Dumnezeu. Voia Sa ce sfanta si plina de dragoste ne conduce catre INVIERE si mostenirea vietii vesnice. Cunoasteti dvs. un alt sens (cum ar fi preamarirea unei biserici)?

Eu cred in porunca despre care Dumnezeu a spus ca este cea mai mare: Iubeste-L pe Dumnezeu.... si pe aproapele tau.... neconditionat, fara motive, fara alte justificari, fara a astepta nimic, fara a cere sensuri, explicatii, minuni, rasplata.

În prealabil postat de grasu77

Dragostea mea pentru Dumnezeu nu este conditionata ci este motivata (de dragostea pe care EL ne-a aratat-o).

Iata ce ne spune insusi Apostolul Ioan (Apostolul iubirii) despre dragostea de Dumnezeu:
"Si dragostea nu sta in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu ci in faptul ca EL ne-a iubit pe noi".(1 Ioan 4:10)

"Noi Il iubim pentru ca EL ne-a iubit intai".(1 Ioan 4:19)

Se pare ca nu sunteti de acord cu Sfantul Apostol (ii sunteti superior in conceptii si iubire).

Dumneavoastra, in schimb, se pare ca sunteti superior tuturor miilor de teologi catolici, ortodocsi, copti si ai altor biserici, care s-au aplecat asupra Scripturii timp de aproape doua milenii, in interpretarea dumneavoastra.

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Domnule, eu nu imi bat capul in mod deosebit cu Invierea..

Stiu. Va bateti capul cu purgatoriul. INVIEREA nu conteaza. Am dreptate?

În prealabil postat de Erethorn

Ce ma intereseaza este sa fiu, pe cat posibil, placut Domnului si semenilor mei.


Eu cred in porunca despre care Dumnezeu a spus ca este cea mai mare: Iubeste-L pe Dumnezeu.... si pe aproapele tau.... neconditionat, fara motive, fara alte justificari, fara a astepta nimic, fara a cere sensuri, explicatii, minuni, rasplata. .

Daca vreti sa iubiti cu adevarat si sa fiti placut semenilor, trebuie sa fiti motivat de nemarginita dragoste a lui Dumnezeu (care se "materializeaza" in INVIERE si mostenirea vietii vesnice, prin pretul platit de jertfa Domnului Iisus Hristos). Daca nu aveti aceasta motivatie, iubirea dvs. este formala, fortata, superficiala, etc.

P.S. Cunoastem despre iubirea aratata semenilor, de-a lungul secolelor, de unii (foarte multi) credinciosi. Ex: Torquemada.

În prealabil postat de Erethorn

Dumneavoastra, in schimb, se pare ca sunteti superior tuturor miilor de teologi catolici, ortodocsi, copti si ai altor biserici, care s-au aplecat asupra Scripturii timp de aproape doua milenii, in interpretarea dumneavoastra.

Miile de teologi, despre care vorbiti dvs., au facut multe greseli si s-au contrazis intre ei ( nu mai vorbesc de faptul ca au contrazis, pe fata, Sfanta Scriptura). Este stiut ca unii "teologi" sunt recunoscuti de o biserica si respinsi de alta. Mai mult, sunt unii Sfinti Parinti ale caror invataturi sunt selectate (unele invataturi sunt considerate bune iar altele gresite - la acelas Sfant Parinte).

Cat priveste cele 2 milenii: pot fi 2 milenii de acumulare de invataturi si obiceiuri gresite.

Pentru mine, adevaratii teologi sunt Domnul Iisus Hristos si Sfintii Sai Apostoli. Iar Ei m-au invatat despre nadejdea revenirii Domnului si a INVIERII.

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Daca vreti sa iubiti cu adevarat si sa fiti placut semenilor, trebuie sa fiti motivat de nemarginita dragoste a lui Dumnezeu (care se "materializeaza" in INVIERE si mostenirea vietii vesnice, prin pretul platit de jertfa Domnului Iisus Hristos). Daca nu aveti aceasta motivatie, iubirea dvs. este formala, fortata, superficiala, etc.

Hai nu ma inebuniti ?!

Deci Avraam, care nici nu auzise de Isus Cristos, Inviere si viata vesnica, nu-l iubea pe Dumnezeu, hmm ?!!

Nu din dragoste pentru Dumnezeu a vrut el sa-si sacrifice fiul, ci din formalism si superficialitate, hmm ?!!

Maria, atunci cand a zis lui Dumnezeu: "Fie mie dupa voia Ta", il iubea fara motiv, hmm ?!!

Moise, Aron, David, etc. etc. etc. etc., toti sfintii Vechiului Testament, care nu stiau despre Inviere, il iubeau pe Dumnezeu asa, formal, corect ?!

Dintre musulmani, evrei, nimeni nu-l iubeste pe Dumnezeu, corect ?! Sau il iubesc aiurea, fara sa stie de ce ?

Dumneavoastra, domnule Grasu, si secta dumneavoastra, sunteti ca niste fii care spun: "Il iubim pe tata pentru ca o sa ne lase mostenire pamantul, casele si conturile lui in banca; nu putem sa il iubim pur si simplu; daca nu ne-ar fi promis conturile in banca, nu am avea motiv sa-l iubim".
Daca aceasta este religia pe care v-o doriti, sanatate buna; dar nu mai incercati sa ne-o bagati pe gat sub titulatura de crestinism.

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Hai nu ma inebuniti ?!

Deci Avraam, care nici nu auzise de Isus Cristos, Inviere si viata vesnica, nu-l iubea pe Dumnezeu, hmm ?!!

Nu din dragoste pentru Dumnezeu a vrut el sa-si sacrifice fiul, ci din formalism si superficialitate, hmm ?!!

Maria, atunci cand a zis lui Dumnezeu: "Fie mie dupa voia Ta", il iubea fara motiv, hmm ?!!

Moise, Aron, David, etc. etc. etc. etc., toti sfintii Vechiului Testament, care nu stiau despre Inviere, il iubeau pe Dumnezeu asa, formal, corect ?!.

Domnule Erethorn, Sfanta Scriptura ne spune ca marii oameni ai credintei, din VT, credeau in fagaduintele lui Dumnezeu (inviere, viata vesnica, Imparatia Sa). Asta era si baza credintei lor: fagaduintele Domnului. Iata ce ne spune Scriptura despre acestia:

"si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." (Evrei 11:1). Nu ai nadejde = nu ai credinta adevarata.

"si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui!" (Evrei 11:6)

"Caci el (despre Avraam este vorba) astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu"(Evrei 11:10) - Avraam credea in Imparatia lui Dumnezeu (nu o stiati pe asta).

"Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, .... Caci se gindea ca Dumnezeu poate sa invieze chiar si din morti"(Evrei 11:17-19) - Avraam credea in fagaduintele Domnului si inviere (pe asta chiar ca nu o stiati).

"In credinta au murit toti acestia (este vorba de marii oameni ai credintei din VT) fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci doar le-au vazut ai le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini ai calatori pe pamînt."(Evrei 11:13) - toata credinta se baza pe fagaduintele pline de dragoste a lui Dumnezeu (INVIERE, mostenirea vietii vesnice) despre care sfintii vechiului testament stiau.

Daca dvs. aveti o credinta bazata pe altceva decat fagaduintele lui Dumnezeu... mi-e foarte greu sa va inteleg.

P.S. Care Sfant din VT il sarbatoriti? In afara de Sf. Ilie eu nu mai cunosc nici un sfant VT sarbatorit.

În prealabil postat de Erethorn

Dumneavoastra, domnule Grasu, si secta dumneavoastra, sunteti ca niste fii care spun: "Il iubim pe tata pentru ca o sa ne lase mostenire pamantul, casele si conturile lui in banca; nu putem sa il iubim pur si simplu; daca nu ne-ar fi promis conturile in banca, nu am avea motiv sa-l iubim".
Daca aceasta este religia pe care v-o doriti, sanatate buna; dar nu mai incercati sa ne-o bagati pe gat sub titulatura de crestinism.

Domnule, noi il iubim pe Tata, asa cum l-au iubit toti credinciosii din Sfanta Scriptura. Toti au crezut in fagaduintele LUI si L-au iubit.

Dvs. de ce-L iubiti pe Dumnezeu? Treaba asta cu iubirea total nemotivata nu exista nici in Sfanta Scriptura. Sunt doar texte de ale dvs. Pentru ca iubirea adevarata, manifestata in biserica dvs., s-a vazut cu varf si indesat, de-a lungul istoriei (si se va vedea, din nou).

Constientizarea faptului ca am un Dumnezeu care imi poarta de grija si mi-a pregatit un loc in Imparatia Sa, ma indeamna la dragoste. Dumnezeul dvs. doar exista (nu fagaduieste nimic, nu face nimic). E ca un dumnezeu mort. Iar dvs. sustineti ca-L iubiti. Dati-mi voie sa nu va cred.

[nutucutu]

În prealabil postat de grasu77

"Si astfel vom fi totdeuna cu Domnul" - spune Sfantul Apostol Pavel, incheindu-si descrierea revenirii Mantuitorului si INVIERII celor morti in credinta (1 Tesaloniceni 4:17). Credeti ca Sfantul Apostol nu stia de comuniunea reala - spirituala (nu fizica) cu Domnul, pe care "o avem la dispozitie in fiecare zi"? Totusi, el isi exprima nadejdea unei altfel de prezente in preajma Mantuitorului. Despre asta discutam.

Va intreb si pe dvs: cunoasteti o alta modalitate ca cei morti in credinta sa ajunga in prezenta Mantuitorului, in afara de revenirea Sa si INVIERE?

Iata ca sfintul apostol Pavel chiar stia de comuniunea reala pe care o avem la dispozitie in fiecare zi:
21. Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.
22. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege.
23. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup.

In texul de mai sus puteti vedea ca si viata si moartea inseamna Hristos pentru sfintul apostol Pavel. Si asta inseamna si pentru crestinii obisnuiti:a trai inseamna a trai cu, pentru si in Cristos, a muri inseamna a muri cu, in si pentru Cristos. Exact ca sfintul apostol Pavel asta incercam si noi: sa-l avem in toate pe Cristos astfel incit si pentru noi moartea sa fie un cistig.

[grasu77]

În prealabil postat de nutucutu

moartea inseamna Hristos pentru sfintul apostol Pavel. Si asta inseamna si pentru crestinii obisnuiti:a trai inseamna a trai cu, pentru si in Cristos, a muri inseamna a muri cu, in si pentru Cristos. Exact ca sfintul apostol Pavel asta incercam si noi: sa-l avem in toate pe Cristos astfel incit si pentru noi moartea sa fie un cistig.

Dvs. credeti ca Sfantul Apostol Pavel voia sa ne arate ca mortii au partasie cu Domnul Iisus Hristos, fara a fi nevoie de INVIERE? Sa intelegem ca invierea nu-si are rostul?

[nutucutu]

În prealabil postat de grasu77

Dvs. credeti ca Sfantul Apostol Pavel voia sa ne arate ca mortii au partasie cu Domnul Iisus Hristos, fara a fi nevoie de INVIERE? Sa intelegem ca invierea nu-si are rostul?

Sa intelegem doar ca sfintul apostol Pavel dorea sa moara in trup pentru a se bucura de Cristos; iar asta inseamna ca "mortii", adica cei care decedat cu trupul, da, au partasie cu Domnul Isus Cristos; asta ne spune negru pe alb sfintul apostol Pavel. E si credinta catolicilor si a ortodocsilor:dupa moarte, sufletul nostru se desparte de trup si se va bucura sau nu de Domnul nostru Isus Cristos. Asa ne-a invatat Isus Cristos cind, atirnat pe cruce, i-a spus tilharului "Astazi vei fi cu mine in Rai", asa ne spune sfintul apostol Pavel, asa spune si Biserica si asa credem si noi.

Invierea isi are rostul, bineinteles. Insa atunci vom invia si cu trupul. Insa noi ne concentram pe prezent, pe lupta de zi cu zi cu pacatul, ispita, victoria si bucuria in Isus Cristos. Si speram ca moartea fizica sa ne surprinda in starea in care vom putea spune:"nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine". In felul acesta noi vom trai impreuna cu El, indiferent cind va fi invierea in trup, indiferent ca traim aici, pe pamint sau pe lumea cealalta.