Experiment cu aghiasma

[mercinbogdan]

Astăzi cred că am reuşit să capăt răspuns la problema prezenţei Harului Dumnezeiesc în Biserica Ortodoxă.

Mi-am pus de multe ori întrebarea dacă senzaţia de pace sufletească, de bucurie, de împlinire a vieţii pe care o simt de cele mai multe ori când particip la Sfânta Liturghie este sau nu de la Dumnezeu. Mă gândeam că ar putea fi vorba de (auto)sugestie, sau poate de vreo manipulare, un efect de masă sau cine ştie ce influenţe psihologice ale muzicii psaltice, şi că de fapt Dumnezeu ar putea să nu existe, să fie o iluzie.

Totul a început într-o vară, prin clasa a 7-a, când o verişoară de-a mea, pe fondul necredinţei pe care o dobândisem citind manuale de materialism dialectic, m-a dus la Patriarhie, la moaştele Sf. Dimitrie Basarabov. Deşi nu mai credeam în Dumnezeu, nu m-am opus să intru şi să mă închin la moaşte, ceva din ciclul "ce poate să mi se întâmple?" Am observat ceva deosebit şi m-am mai dus o dată. Când am ieşit din biserică parcă simţeam cum cineva venise să îmi aline cu o deosebită delicateţe toate tulburările şi zbuciumul sufletului meu, lămurindu-mi întrebările pe care le aveam. Mergând apoi pe o stradă din Bucureşti, întâmplător sau nu privirile îmi cad pe un titlu de carte într-o vitrină: "Marx şi Satana" de Richard Wurmbrandt. După ceva vreme ne-am dus din nou la moaştele Sfântului Dimitrie, dar de astădată racla era acoperită pentru că era seară şi am stat lângă ea să ne rugăm. Pentru un moment am avut impresia că mă rog în faţa unei bucăţi de cârpă. Atunci am plecat de acolo foarte tulburat.

Deşi nu îi cititesc acatistul Sfântului Dimitrie, ştiu că el a fost cel care mi-a arătat pentru prima dată cu ce se mănâncă Harul lui Dumnezeu. La început nu ştiam că este vorba despre Har, am denumit ceea ce simţeam senzaţie de suflet curat şi uşor ca un fulg. Mai apoi, tot citind literatură duhovnicească şi făcând comparaţii între ceea ce scriau cărţile şi ceea ce simţeam eu când mă duceam la biserică, am ajuns la concluzia că era vorba despre Harul Sfântului Duh.

Dar eu, acum la 26 de ani, sunt un om stăpânit de patimi şi de mândrie, în care dragostea creştinească nu prea şi-a găsit sălaş, având de multe ori îndoieli cu privire la credinţă.

Simţeam nevoia unui experiment, ceva care să mă convingă fără echivoc că Dumnezeu nu este o iluzie, opiul popoarelor cum ziceau ateii, ci o Persoană care comunică cu noi oamenii prin intermediul energiilor sale necreate, aşa cum zice Sf Grigore Palama. Voiam ceva simplu care să fie la îndemâna oricui, o minune repetabilă, o coastă a Mântuitorului în care oricine caută cu sinceritate pe Dumnezeu să poată pune mâna şi să se convingă.

Minunile s-au întâmplat cu mult timp în urmă ori au în general ceva ascuns ori ceva propriu celor care le trăiesc, ceea ce le expune neîncrederii şi neacceptării. Se găsesc întotdeauna explicaţii mai mult sau mai puţin convingătoare care să le conteste.

Şi atunci m-am gândit la aghiasmă. Ea este accesibilă tuturor, oricine îşi poate procura o sticlă de aghiasmă de la biserică. Se zice că aghiasma "ţine" mai mulţi ani fără să se strice, dar acest lucru ar putea fi valabil pentru orice apă microbiologic pură şi fără resturi organice biodegradabile. Se zice că proprietăţile miraculoase s-ar datora ionilor de argint de pe Crucea cu care este sfinţită, dar concentraţia lor în apă nu cred că ar depăşi câţiva ioni la un butoi, incapabili sa omoare vreo bacterie. Se mai zice că uleiurile volatile din busuioc au proprietăţi bactericide, dar nu toate aghiasmele au miros de busuioc, mai ales dacă sunt "înmulţite" adică peste ea e adăugată apă obişnuită. Am acasă într-un borcănel nişte aghiasmă de când a venit odată preotul de Bobotează şi ne-a sfinţit casa apoi ne-a dat-o din ceaunul pe care îl avea. Întâmplător rămăsese în aghiasmă un fragment de busuioc care în timp a mucegăit şi a imprimat un gust oribil.

Dar mi-am dat seama că adevărata proprietate miraculoasă a aghiasmei nu e aceea bactericidă ci aceea sfinţitoare. Îmi doream să găsesc un mijloc prin care să detectez prezenţa Harului Dumnezeiesc sfinţitor în această apă. Şi atunci mi-am imaginat un experiment în acest sens. Mi-a luat destul timp să am curaj să îl fac, mai ales că era vorba de lucruri sfinte, dar nu mai puteam sta în îndoială. Dacă experimentul dă greş? Credinţa mea şi aşa slabă se dinamitează complet? Ieri, 14 iunie 2011, de dimineaţă, l-am făcut în sfârşit.

Am luat 10 pahare mici identice de unică folosinţă. În 9 din ele am pus acelaşi volum de apă de la robinet, iar pe fundul celui de-al 10-lea am desenat o cruciuliţă cu markerul şi am pus cam 1-2 mL de aghiasmă de la biserică de la noi din cartier, când a sfinţit-o părintele într-un butoi de plastic de Izvorul Tămăduirii anul acesta şi peste care cei ce împărţeau aghiasma au mai pus apă cu furtunul când aproape se golise butoiul, după care am completat cu încă de vreo 5 ori pe atât cu aceeaşi apă de la robinet ca şi în celelalte pahare. Paharele nu difereau astfel prin nimic în afară de faptul că cel cu aghiasmă avea cruciuliţă desenată.

M-am legat apoi la ochi cu un fular ca să nu văd pe care pahare le voi gusta, am spus rugăciunea Împărate Ceresc şi am început să schimb ordinea paharelor pe masă ca la jocul alba-neagra astfel ca sa nu mai ştiu deloc unde e aghiasma. Am început apoi să beau pe rând apa din pahare fiind mereu atent în sufletul meu care dintre ele îmi va da o stare de pace lăuntrică. Am reţinut în mâna stângă paharul care mi s-a părut că îmi dă acea senzaţie de bine sufletesc. Terminasem de băut toate paharele. Acum era momentul adevărului. Autosugestie sau har? Mi-am dat jos fularul de la ochi şi nu mică mi-a fost mirarea să văd că ţineam în mână paharul în care fusese aghiasmă. Aşadar acum ştiam că puterea sfinţitoare a Sfântului Duh este reală, tot ceea ce am simţit de-a lungul timpului în suflet nu era o halucinaţie, şi aveam la îndemână un experiment accesibil oricui care să îmi demonstreze asta. Poate ar fi interesant să mai repet experimentul.

După ce am terminat cu aghiasma, am vrut sa mă conving că nu e vorba de ghicire ci de simţire. Am luat 10 cărţi de joc din care una era joker, le-am amestecat şi le-am pus pe fotoliu şi am incercat să "simt" care e jokerul. Am luat două cărţi din ele şi nu era niciuna. Cu cărţile nu merge, nu aveau nimic spiritual în ele...

[caminaris]

foarte interesant
cred ca ai putea promova metoda celor care au indoieli

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de caminaris

foarte interesant
cred ca ai putea promova metoda celor care au indoieli

Eu nu sunt de loc sigur că astfel de metode ar trebui promovate. Şi, ÎN NICIUN CAZ REPETATE. Putem să ne înşelăm. Singuri, sau asitaţi de Înşelătorul. Şi Dumnezeu ne poate trimite încercări ale credinţei (tentaţiile probatorii) şi să "încurce borcanele". Fericiţi cei care nu văd, şi cred !

Bibliografie: "Fraţii Karamazov", capitolul cu moartea stareţului Zosima.

[Mosh-Neagu]

Curiozitate? Indoiala? Dorinta de certitudini?
Eu consider ca exista un risc foarte mare in modul de a da curs unor idei lipsite de... Duh Sfant. Si vrajitoarele fac multe experimente cu aghiazma si cu alte lucruri sfinte, fiind convinse ca magia lor e mai alba decat... albul.
"Fericit esti, Tomo, ca ai vazut si ai crezut, dar mai fericiti cei ce nu au vazut, dar au crezut."
Indoiala isi va face loc toata viata in sufletul nostru daca noi o lasam sa se strecoare. Entuziasmul de inceput e mare, dar vrajmasul ne invaluie cu aburii minciunii si putem ajunge dintr-o pozitie privilegiata, in una decazuta. Cand Mantuitorul este aproape, sa ne intinda mana precum lui Petru, poate ca mai avem sansa de a fi salvati, dar cand in jurul nostru avem o armata de "carcotasi", care ne indeamna la "experimente, e greu sa nadajduim ca nu ne vom frange gatul in caderea noastra. Au fost cazuri cand diavolul aprindea lumanarile in Sfantul Altar, iar tanarul preot era incredintat ca o facea Ingerul Pazitor. Au fost cazuri cand "experientele" unor staruitori in rugaciunea isihasta, au ajuns dureros de triste. Daca am baui macar de ce arsenal dispune diavolul ca sa ne insele, ne-am cutremura. Dar... "ce ne-am face fara diavol" - vorba Parintelui Papacioc - ? Cine s-ar mai mantui? Vegheati, fratilor, dar nu va jucati de-a experimentele. Aghiazma mare nu se ia in orice conditie, iar o rugaciune - oricare ar fi ea - nu ne da ingaduinta de a o "testa", dupa ce am mai facut si alte degustari, decat in conditii cu totul speciale si de maxima necesitate: accident, intoxicare, posedare, etc. Asa ca, indiferent de ce vor crede si vor mai spune unii sau altii, eu raman la parerea ca acest gen de ispitire a Duhului Sfant este nociv si distrugator.
Doamne, iarta-ne pe noi, ca suntem naivi si pacatosi. Da-ne intelepciunea Ta, si arata-ne cararea cu blandete.

[horatiu.miron]

Repeta acelasi experiment de 10 ori. Atunci vei stii cu adevarat.

[AlinB]

Nici eu nu sunt de acord cu promovarea unor astfel de "experimente".

De altfel este perfect subiectiv, daca a functionat pentru tine, si asta te-a facut sa iei credinta in serios (adica sa nu lipsesti nici o saptamana de la Biserica, sa-ti cauti un duhovnic, etc) foarte bine.

In rest, are o tenta subiectiva, pentru a fi valid ar trebui facut la o scara mai larga si exclusiv pe sceptici/necredinciosi, ori nu cred ca Biserica ar fi de acord cu asa ceva.

[catalin2]

Nu e nevoie de un experiment particular pentru ca s-au facut experimente pe apa sfintita de catre oamenii de stiinta din Rusia:
"Timp de peste 10 ani s-au facut experimente la Sankt Petersburg asupra rugaciunii si puterii sfintei cruci.
"Semnul crucii este încă şi mai eficient: el ucide agenţii patogeni (colon bacillus şi stafilococcii) nu doar din apa de la robinet, ci şi pe cei din râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât dispozitivele moderne de dezinfectare bazate pe radiaţia electromagnetică.
" Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa de dinainte şi de după sfinţire. S-a dovedit că dacă se spune rugăciunea „Tatăl Nostru” deasupra apei şi apoi se face semnul crucii în apă, numărul de bactorii maligne este de 100 de ori mai mic. Radiaţia electromagnetică are rezultate mult mai slabe. "
"Spectrografii afirmă că apa sfinţită are o densitate optică mai mare
„Atunci când apa este sfinţită de un preot, densitatea sa optică este de 2,5 ori mai mare, la un credincios obişnuit este doar de o dată mai mare, iar la o persoană botezată dar atee cu o cruciuliţă la gât, modificările au fost nesemnificative.”
"Experimentele au fost astfel concepute încît să se excludă posibilitatea unor sugestii mentale. Rugăciunea a fost rostită atît de credincioşi, cît şi de necredincioşi."
http://www.expresmagazin.ro/religie/..._biserica.html

[AlinB]

Am sa iau asta drept buna cand am sa vad efectiv lucrarea stiintifica care spune cand s-a facut experientele astea, de catre cine, metodologia stiintifica, etc..

Si inca ceva, nu am auzit de "dispozitivele moderne de dezinfectare bazate pe radiaţia electromagnetică".
"Dispozitivele moderne" folosesc de obicei clor, ozon sau ultraviolete.

Si te rog, fara lectii de genul "ultravioletele sunt radiatie electromagnetica".

Ori e traducere proasta ori e o compozitie SF facuta inca de cineva care nu prea are legatura cu stiinta.

De 100 ori mai mic? Nu va frapeaza nimic?
Apropo, cu UV se poate reduce densitatea bacteriana cu 99.99% (deci de 10.000 ori) sau chiar mai mult.

Iar densitatea optica..sa fim seriosi, ce importanta are, practic?

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Am sa iau asta drept buna cand am sa vad efectiv lucrarea stiintifica care spune cand s-a facut experientele astea, de catre cine, metodologia stiintifica, etc..

Si inca ceva, nu am auzit de "dispozitivele moderne de dezinfectare bazate pe radiaţia electromagnetică".
"Dispozitivele moderne" folosesc de obicei clor, ozon sau ultraviolete.

Si te rog, fara lectii de genul "ultravioletele sunt radiatie electromagnetica".

Ori e traducere proasta ori e o compozitie SF facuta inca de cineva care nu prea are legatura cu stiinta.

De 100 ori mai mic? Nu va frapeaza nimic?
Apropo, cu UV se poate reduce densitatea bacteriana cu 99.99% (deci de 10.000 ori) sau chiar mai mult.

Iar densitatea optica..sa fim seriosi, ce importanta are, practic?

Vad ca in ultimul timp ai devenit carcotasul de serviciu, macar Toma era Apostol.
Acestea sunt citate din stirea data atunci si preluata de agentiile de presa, inclusiv de catolici. In alte articole erau ceva mai multe date, dar trebuie sa cauti mai mult pe net.
Stiu si eu cate ceva despre filtrele de apa, dar e evident ca nu sunt specialist, ci doar ca amator. In acel pasaj spune ca cineva care face cruce (un credincios si nu neaparat un preot). In alt articol din cate imi amintesc scria si ceva in plus aici, ce procent este in sfintirea unui preot.
Densitatea optica are importanta extrem de mare, e exact ceea ce trebuie sa citeasca cienva care e Toma necredinciosul ca sa vada ca exista o modificare a calitatilor apei. Pentru asta e importanta. :)
Asadar, te rog pe tine sa cauti datele complete si te asigur ca o sa le comentez eu, o sa vezi ca iti ia ceva timp numai sa cauti cateva articole. Acum sper ca nu te indoiesti ca apa sfintita nu ar fi sfintita.

În prealabil postat de mercinbogdan

Astăzi cred că am reuşit să capăt răspuns la problema prezenţei Harului Dumnezeiesc în Biserica Ortodoxă.

Am luat 10 cărţi de joc din care una era joker, le-am amestecat şi le-am pus pe fotoliu şi am incercat să "simt" care e jokerul. Am luat două cărţi din ele şi nu era niciuna. Cu cărţile nu merge, nu aveau nimic spiritual în ele...

Miron:"Repeta acelasi experiment de 10 ori. Atunci vei sti cu adevarat."

Nu mai repeta nimic din astfel de experimente ciudate..
Du-te din noua la moastele Sfantului Dimitrie, sau la ale altui sfant, in Bucuresti sunt destule locuri..
Crede doar, chiar daca ai indoieli, ganduri, incercari, impasuri, crede in continuare. "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".