Ce carti am mai citit....

[Stefan23]

Omilia II

“Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, fiul lui Avraam” (Mt. 1,1)

Va mai amintiti, oare, de sfatul pe care vi l-am dat mai inainte, rugandu-va sa ascultati în adanca tacere si cu tainica liniste tot ce va voi spune? Ca azi am de gînd sa pasesc în sfintele pridvoare ale Evangheliei lui Matei. De aceea v-am si amintit de sfatul dat. Cînd iudeii au trebuit sa se apropie de muntele in flacari, de foc, de ceata, de întuneric si de furtuna (Ies. 19,18), dar, mai bine spus, cînd nici nu li s-a ingaduit sa se apropie de munte, ci sa auda si sa vada muntele si pe toate celelalte de departe, au primit porunca sa se abtina de la femei cu trei zile inainte si sa-si spele hainele; si toti erau cuprinsi de spaima si cutremur; si Moise împreuna cu iudeii. Apoi cu mult mai mult noi, care avem sa auzim cuvinte atît de inalte, noi care nu stam ca iudeii departe de un munte ce fumega, ci avem sa intram chiar în cer, cu mult mai mult noi trebuie sa aratam mai mare filozofie, nu spalîndu-ne hainele, ci curatindu-ne îmbracamintea sufletului si departîndu-ne de orice amestec lumesc. Nu veti vedea acum nici ceata, nici fum, nici furtuna, ci chiar pe imparat stand pe tronul acelei negraite slave; veti vedea pe îngeri si pe arhangheli alaturi de El; veti vedea popoare de sfinti în nenumarate cete.

Asa este cetatea lui Dumnezeu! În ea este Biserica celor intai nascuti, duhurile dreptilor, adunarea sarbatoreasca a îngerilor, sangele izbavitor al Domnului, prin care toate s-au unit: cerul a primit pe cele de pe pamînt, pamîntul a primit pe cele din cer, iar pacea de mult dorita de îngeri si de sfinti s-a împlinit. In aceasta cetate se inalta stralucitorul si slavitul semn de biruinta al crucii, prazile de razboi ale lui Hristos, pîrga firii noastre, trofeele imparatului nostru. Pe toate le vom cunoaste cu de-amanuntul din Evanghelie. Daca ma veti urmari cu liniste si cu cuvenita luare aminte voi putea sa va plimb peste tot si sa va arat unde zace, trasa în teapa, moartea, unde este spînzurat pacatul, unde se gasesc multele si minunatele trofee ale acestui razboi, ale acestei lupte. Veti vedea acolo si pe tiran legat, urmat de multimea prinsilor de razboi; veti vedea acropola, de pe care acel demon spurcat ataca pe toti mai înainte; veti vedea ascunzatorile si pesterile tîlharului, acum sparte si deschise, pentru ca Împaratul a intrat si în ele. Sa nu vi se para, iubitilor, obositoare plimbarea! Daca v-ar povesti cineva de un razboi purtat de oameni, de trofeele si victoriile lui, ati uita si de mîncare si de bautura de dragul acelei povestiri. Este într-adevar placuta povestirea aceea, dar cu mult mai placuta este povestirea luptei duse de Hristos!

Gandeste-te, iubite, cîte lucruri minunate ai de auzit! Ai sa auzi ca Dumnezeu, sculîndu-Se de pe tronurile Sale imparatesti, a venit din cer pe pamînt, S-a pogorat chiar si in iad, stand in linia intai de bataie; ai sa auzi ca diavolul I s-a împotrivit, dar, mai bine spus, nu s-a impotrivit numai unui Dumnezeu, ci unui Dumnezeu ascuns in fire omeneasca. Si lucru minunat este ca vei vedea, prin moarte, biruita moartea; prin blestem, blestemul nimicit; iar prin armele prin care diavolul biruia, prin acelea i s-a surpat tirania lui.

Sa ne desteptam deci, sa nu dormim! Iata vad ca portile ni se deschid! Sa intram cu buna rînduiala si cu cutremur. Pasim chiar în pridvor.
— Si care-i pridvorul?
— Iata-l: “Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, Fiul lui Avraam”.
— Ce spui? Ne-ai fagaduit ca ne vorbesti de Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu si ne pomenesti de David, un om care a trait cu nenumarate generatii înainte, spunandu-ne ca el este tata si stramos al lui Iisus Hristos?

.................................................. ....

Cam atat, restul gasiti in carte :)