Relativismul:toate religiile sunt bune

[GLAdoS]

În prealabil postat de catalin2

Asadar chipul e ceea ce ne deosebeste de animale, adica vointa, liberul arbitru, constiinta, etc. Cu acestea ne nastem. Asemanarea cu Dumnezeu insa trebuie sa o dobandim pe parcursul vietii, prin fapte, credinta si har.

Te nasti cu instincte... cele enumerate de tine sunt rezultatul acumularii de informatii si asocierile pe care careierul uman le face.

În prealabil postat de catalin2

Alternativa e doar stingerea acelor popoare, asa cum s-a intamplat la potop. Dar Dumnezeu a promis atunci ca nu va mai nimici pe oameni si curcubeul va fi dovada marturiei.

Si inainte de primul potop de ce nu s-a gandit la "solutia" cu curcubeul?
apropo inainte de acest eveniment ce era curcubeul?

[laurastifter]

În prealabil postat de GLAdoS

Te nasti cu instincte... cele enumerate de tine sunt rezultatul acumularii de informatii si asocierile pe care careierul uman le face.


Si inainte de primul potop de ce nu s-a gandit la "solutia" cu curcubeul?
apropo inainte de acest eveniment ce era curcubeul?

"Te nasti cu instincte... cele enumerate de tine sunt rezultatul acumularii de informatii si asocierile pe care careierul uman le face."
Atunci, de ce nu dobândesc şi animalele raţiune? Din ce motiv lor le lipseşte conştiinţa de sine, raţiunea, afectivitatea, voinţa liberă şi toate celelalte caracteristici specifice naturii umane? Nu cumva existenţa acestor caracteristici este o dovadă a faptului că există o Fiinţă supremă Care l-a creat pe om superior tuturor celorlalte fiinţe din univers? De ce din punct de vedere biologic ne asemănăm celorlalte fiinţe, dar avem ceva în plus? Şi ce este acel "ceva" specific naturii noastre, dacă nu chipul lui Dumnezeu din noi?

[GLAdoS]

În prealabil postat de laurastifter

"Te nasti cu instincte... cele enumerate de tine sunt rezultatul acumularii de informatii si asocierile pe care careierul uman le face."
Atunci, de ce nu dobândesc şi animalele raţiune? Din ce motiv lor le lipseşte conştiinţa de sine, raţiunea, afectivitatea, voinţa liberă şi toate celelalte caracteristici specifice naturii umane? Nu cumva existenţa acestor caracteristici este o dovadă a faptului că există o Fiinţă supremă Care l-a creat pe om superior tuturor celorlalte fiinţe din univers? De ce din punct de vedere biologic ne asemănăm celorlalte fiinţe, dar avem ceva în plus? Şi ce este acel "ceva" specific naturii noastre, dacă nu chipul lui Dumnezeu din noi?

biology 101: Desigur, omul nu este făptura cu cel mai mare creier, fiindcă mărimea acestuiadepinde de mărimea corpului: creierul balenei are 7 kg. Un mai bun indicator esteraportul dintre creier şi greutatea corpului. La om este 1/45, ceea ce este un raportfoarte mare. Totuşi şoarecele are 1/23. înseamnă că şoarecele este mai inteligent?Nu. La animalele de mici dimensiuni, relaţia este alta.Mai edificator este raportul dintre creier şi măduva spinării. La om are valoarea50, la câini şi pisici este de 3-4, la cal 2,5, la iepure 2.Superioritatea faţă de alte mamifere se vădeşte şi în următoarele privinţe : emisfe-rele cerebrale sunt mai mari în raport cu restul encefalului; lobul frontal este maimare; scoarţa cerebrală este extrem de dezvoltată (conţine cea. 16 miliarde deneuroni), cu o imensă cantitate de fibre de asociaţie ; o mare complexitate şi varietatea diverselor regiuni ale creierului (peste 200 de câmpuri corticale - pe când lacimpanzeu nu găsim decât 45); se remarcă o circumvoluţiune parietală inferioară acărei suprafaţă este de 10 ori mai mare faţă de zona corespunzătoare a cimpanzeului(pe când scoarţa, în ansamblu, e numai de 3 ori mai dezvoltată). Toate acesteaexplică posibilitatea unei vieţi psihice de mare complexitate.
Datorită numeroaselor circumvoluţiuni, suprafaţa creierului e mare: 2500 cm patrati. Cortexul este puternic vascularizat. Vasele capilare purtătoare de oxigen şi glucozaformează o vastă reţea. Dacă ar putea fi puse cap la cap, ar realiza un vas lung de1200 km! Cât priveşte lungimea fibrelor nervoase din sistemul nervos central, pusecap la cap, ele ar forma un fir de 5 milioane de km.
Cum zicea proful meu de bio: daca creierul boului(animalul) avea aceeasi structura ca a omului... noi eram cei ce trageam la jug.

[laurastifter]

În prealabil postat de GLAdoS

biology 101: Desigur, omul nu este făptura cu cel mai mare creier, fiindcă mărimea acestuiadepinde de mărimea corpului: creierul balenei are 7 kg. Un mai bun indicator esteraportul dintre creier şi greutatea corpului. La om este 1/45, ceea ce este un raportfoarte mare. Totuşi şoarecele are 1/23. înseamnă că şoarecele este mai inteligent?Nu. La animalele de mici dimensiuni, relaţia este alta.Mai edificator este raportul dintre creier şi măduva spinării. La om are valoarea50, la câini şi pisici este de 3-4, la cal 2,5, la iepure 2.Superioritatea faţă de alte mamifere se vădeşte şi în următoarele privinţe : emisfe-rele cerebrale sunt mai mari în raport cu restul encefalului; lobul frontal este maimare; scoarţa cerebrală este extrem de dezvoltată (conţine cea. 16 miliarde deneuroni), cu o imensă cantitate de fibre de asociaţie ; o mare complexitate şi varietatea diverselor regiuni ale creierului (peste 200 de câmpuri corticale - pe când lacimpanzeu nu găsim decât 45); se remarcă o circumvoluţiune parietală inferioară acărei suprafaţă este de 10 ori mai mare faţă de zona corespunzătoare a cimpanzeului(pe când scoarţa, în ansamblu, e numai de 3 ori mai dezvoltată). Toate acesteaexplică posibilitatea unei vieţi psihice de mare complexitate.
Datorită numeroaselor circumvoluţiuni, suprafaţa creierului e mare: 2500 cm patrati. Cortexul este puternic vascularizat. Vasele capilare purtătoare de oxigen şi glucozaformează o vastă reţea. Dacă ar putea fi puse cap la cap, ar realiza un vas lung de1200 km! Cât priveşte lungimea fibrelor nervoase din sistemul nervos central, pusecap la cap, ele ar forma un fir de 5 milioane de km.
Cum zicea proful meu de bio: daca creierul boului(animalul) avea aceeasi structura ca a omului... noi eram cei ce trageam la jug.

Sunt deosebit de interesante aceste detalii ştiinţifice despre creierul uman. :)
Şi de ce suntem aşa? De ce nu are un bou creierul mai mare decât noi, astfel încât el să devină fiinţă raţională, iar noi să decădem în starea de fiinnţe biologice incapabile de viaţă psihică şi spirituală? Cine/ce a stabilit această ierarhie a fiinţelor din univers? Hazardul? Dumnezeu?
Răspuns corect: varianta B. :)
În plus, există mulţi psihologi şi chiar cercetători ai ştiinţelor exacte, care admit faptul că sufletul este o parte a fiinţei noastre diferită de trup, de materia din care suntem alcătuiţi.

[GLAdoS]

În prealabil postat de laurastifter

Sunt deosebit de interesante aceste detalii ştiinţifice despre creierul uman. :)
Şi de ce suntem aşa? De ce nu are un bou creierul mai mare decât noi, astfel încât el să devină fiinţă raţională, iar noi să decădem în starea de fiinnţe biologice incapabile de viaţă psihică şi spirituală? Cine/ce a stabilit această ierarhie a fiinţelor din univers? Hazardul? Dumnezeu?
Răspuns corect: varianta B. :)
În plus, există mulţi psihologi şi chiar cercetători ai ştiinţelor exacte, care admit faptul că sufletul este o parte a fiinţei noastre diferită de trup, de materia din care suntem alcătuiţi.

Tati, vezi tu, boul chiar are creierul mai mare decat un om ceea ce te face pe tine inteligent este structura lui cutele de pe suprafața exterioară a creierului numite circumvoluții care maresc suprafata "materiei cenusii" considerabil... la bou circumvoluții sunt aproape inexistente.
Referitor la suflet, intr-unthread mai vechi de-al meu cineva zicea: ca intre trup si suflet exista o simbioza, si ca trupul fara sufelt nu poate exista, si eu vin sa adaug, prin analogie nici sufletul fara trup nu poate exista (pt ca asta inseamna simbioza) deci nici viata dupa moarte nu exista ceea ce pe unii ii sperie si atunci inventeaza tot felul de inertii.

În prealabil postat de GLAdoS

deci nici viata dupa moarte nu exista ceea ce pe unii ii sperie si atunci inventeaza tot felul de inertii.

Asta e credinţa ta; noi avem altă credinţă. Nici tu, nici noi nu putem demonstra ceva în sensul ăsta. Dacă ar fi demonstrabil, toată lumea ar crede.
Dacă, însă, ai în vedere viaţa biologică, sunt de acord cu tine: încetează odată cu trupul.

[GLAdoS]

În prealabil postat de N.Priceputu

Asta e credinţa ta; noi avem altă credinţă. Nici tu, nici noi nu putem demonstra ceva în sensul ăsta. Dacă ar fi demonstrabil, toată lumea ar crede.
Dacă, însă, ai în vedere viaţa biologică, sunt de acord cu tine: încetează odată cu trupul.

Religia e constanta si asa va fi si peste 1000 de ani si mai departe... in schimb stiinta e dinamica... ceea ce azi e sci-fi peste o perioada de timp va fi science-fact. E o chestiune de timp, dupa parerea mea.

[richard_d]

În prealabil postat de N.Priceputu

Asta e credinţa ta; noi avem altă credinţă. Nici tu, nici noi nu putem demonstra ceva în sensul ăsta. Dacă ar fi demonstrabil, toată lumea ar crede.
Dacă, însă, ai în vedere viaţa biologică, sunt de acord cu tine: încetează odată cu trupul.

La un moment dat tot o sa aflam. Problema e ce facem pana atunci. Cum ne modelam viata. Pentru mine e mai importanta calatoria decat destinatia.

[laurastifter]

În prealabil postat de GLAdoS

Tati, vezi tu, boul chiar are creierul mai mare decat un om ceea ce te face pe tine inteligent este structura lui cutele de pe suprafața exterioară a creierului numite circumvoluții care maresc suprafata "materiei cenusii" considerabil... la bou circumvoluții sunt aproape inexistente.
Referitor la suflet, intr-unthread mai vechi de-al meu cineva zicea: ca intre trup si suflet exista o simbioza, si ca trupul fara sufelt nu poate exista, si eu vin sa adaug, prin analogie nici sufletul fara trup nu poate exista (pt ca asta inseamna simbioza) deci nici viata dupa moarte nu exista ceea ce pe unii ii sperie si atunci inventeaza tot felul de inertii.

Aveţi dreptate, m-am exprimat greşit. :) Reformulez întrebarea: din ce motiv structura creierului nostru este diferită de cea a creierului unui animal, astfel încât noi suntem, spre deosebire de toate celelalte vieţuitoare, fiinţe raţionale? A, datorită evoluţiei? Să presupunem că această teorie ar corespunde întru totul realităţii. În acest caz, de ce am evoluat şi nu am rămas la stadiul de fiinţe biologice? Şi de ce, dacă apariţia noastră se datorează doar unei evoluţii întâmplătoare, sufletul nostru caută perfecţiunea, absolutul? De unde această sete de adevăr, de dragoste, de veşnicie? De ce anumite virtuţi (precum binele, adevărul, iubirea, frumosul, compasiunea etc.) sunt recunoscute drept valori absolute de către toţi oamenii - indiferent de epoca istorică şi de mediul social în care-şi duc viaţa, în ciuda mentalităţilor atât de diferite, cu toate că fiecare dintre noi percepe aceste bunuri spirituale din perspectiva convingerilor proprii? Este adevărat, înţelegem în mod diferit ideea de "bine", de pildă, dar suntem de acord că acesta - binele - este valoarea supremă, pe care-l revendică orice teorie etică. De ce este aşa? Cine/ce a generat în conştiinţa noastră, în adâncul sufletului nostru această aspiraţie spre bine şi adevăr? Nu cumva chiar Acela Care este Izvorul binelui şi al desăvârşirii?
Ştiinţa cercetează lumea creată, "lumea sensibilă" (cum ar spune un filosofii), iar credinţa rămâne o formă de cunoaştere prin care sufletul nostru percepe, într-un mod supraraţional, realităţile duhovniceşti şi, mai ales, intră în legătură cu Însuşi Creatorul universului. De aceea, ştiinţa şi credinţa sunt perfect compatibile. Descoperirile ştiinţifice nu pot combate adevărul revelat al credinţei, pentru că obiectul de studiu al ştiinţelor nu este Dumnezeu, ci diverse aspecte ale ale creaţiei Sale. Astfel, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi infirmată prin ştiinţă, aşa cum nici nu poate fi susţinută într-un mod satisfăcător doar prin argumente raţionale şi/sau ştiinţifice. Adevărul existenţei lui Dumnezeu se cunoaşte prin harul credinţei, printr-o revelaţie lăuntrică, pe care o experiază toţi cei care, crezând necondiţionat în Cel Ce este Adevărul, îşi încredinţează Lui inimile lor.
Nu căutaţi în ştiinţă ceea ce transcende universul material! Acesta pare să fie, pentru generaţia noastră, mesajul îngerului binevestitor, care le-a spus femeilor mironosiţe: "De ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi"? De ce căutăm adevărul acolo unde nu există decât incertitudine şi iluzii? De ce ne temem să mărturisim că Adevărul este o Persoană - Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Creatorul şi Mântuitorul nostru? De ce ne temem să iubim şi să conştientizăm că suntem iubiţi?

[GLAdoS]

În prealabil postat de laurastifter

Aveţi dreptate, m-am exprimat greşit. :) Reformulez întrebarea: din ce motiv structura creierului nostru este diferită de cea a creierului unui animal, astfel încât noi suntem, spre deosebire de toate celelalte vieţuitoare, fiinţe raţionale? A, datorită evoluţiei? Să presupunem că această teorie ar corespunde întru totul realităţii. În acest caz, de ce am evoluat şi nu am rămas la stadiul de fiinţe biologice? Şi de ce, dacă apariţia noastră se datorează doar unei evoluţii întâmplătoare, sufletul nostru caută perfecţiunea, absolutul? De unde această sete de adevăr, de dragoste, de veşnicie? De ce anumite virtuţi (precum binele, adevărul, iubirea, frumosul, compasiunea etc.) sunt recunoscute drept valori absolute de către toţi oamenii - indiferent de epoca istorică şi de mediul social în care-şi duc viaţa, în ciuda mentalităţilor atât de diferite, cu toate că fiecare dintre noi percepe aceste bunuri spirituale din perspectiva convingerilor proprii?

Presupun ca nu ai auzit de hormoni si nici felul in care acestia iti pot afecta gandirea, dorintele, starea fizica etc, nu?