despre necazuri si biruirea tristetii

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Eu nu pricep...
Si Iisus a fost trist. Undeva spuneti ca a si plans...
Nu stiu sa fi ras, sa se fi bucurat, sa fii petrecut.
Tristetea, bucuria si alte trairi omenesti exista si in credinta, nu contravin ei.

De ce sa contravina? Omul nu este o masina...
Poti fi credincios si sa ai necazuri si sa fii trist.
Mai degraba contravine veselia. In credinta trebuie sa fii profund, serios, smerit. N-ai voie sa razi...sa petreci. Negre sunt vesmintele...
Daca asta nu este tristete...

S-a bucurat, cum nu, la nunta din Cana Galileii.
Iata ce zice par. Teofil despre bucurie:
http://biserica.org/Publicatii/1996/NoIV/05_index.html

Sfântul Apostol Pavel în întâia Epistolă către Tesaloniceni, scrie: "Totdeauna să vă bucuraţi, neîncetat să vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi" (I Tesaloniceni 5, 16-18), iar în Epistola către Filipeni scrie Sfântul Apostol Pavel: "Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: bucuraţi-vă" (Filipeni 4, 4). Iar în Epistola către Romani zice: "Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng" (Romani 12, 15) şi "Bucuraţi-vă cu bucuria nădejdii" (Romani 12, 12). De la Sfântul Apostol Pavel ştim că împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură ci "dreptate, pace şi bucurie întru Duhul Sfânt", iar despre aceasta putem citi în Epistola către Romani, capitolul 14, versetul 17. Iar în Epistola către Galateni se afirmă că "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor" (Galateni 5, 22-23), deci între cele care alcătuiesc roada Duhului îşi are loc şi bucuria. Aceasta arată preocuparea Sfinţilor Apostoli de bucuria creştină.