Dumnezeu, Patrie, Famile

[cristiboss56]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

DIN NOU DESPRE FRONTIERE

Deschideţi frontierele, construiţi o civilizaţie universală, practicaţi nomadismul ne spun adepţii mondializării pe toate mijloacele de informare în masă.
Individualismul dezlănţuit a înlocuit cetăţeanul cu petrecăreţul amic al plăcerilor.
Cultura a devenit marfă de piaţă.
Piaţa joacă astfel rolul de dizolvant al valorilor tradiţionale.

Au fost decretate ca perimate suveranităţile naţionale şi au fost înlocuite cu norme obscure elaborate de cercuri tehnocratice transnaţionale, norme numite „drept internaţional” pentru a le da mai multă legitimitate.
Un guvern mondial pare aparent să se impună. El ar reprezenta desăvârşirea civilizaţiei universale.
Se pot vedea aici fantasmele elitelor globaliste.

Se vrea transformarea lumii într-un fel de seră climatizată artificial.
Cea mai bună dintre lumi, se spune.
Totuşi acest model nu funcţionează.
Sublima emancipare pe care ar trebui s-o realizeze, individul liber de a-şi crea integral destinul fătă limite istorice şi politice, este de fapt profund dezumanizantă.

Progresismul globalist a aţâţat, în încercarea de a se impune, o nevoie cât se poate de umană: aceea de a aparţine unei lumi care nu se reduce la individ dar care nici nu cuprinde întreaga omenire.
Omul are nevoie de înrădăcinare, de înscrierea într-un cadru unde să-şi poată exercita libertatea personală şi politică.
Fără acest cadru omul va duce o existenţă pur privatizată având ca singur orizont traiul de azi pe mâine.

Să lăsăm iluziile!
Trebuie garantat dreptul oamenilor nu doar la emancipare ci şi la conservare.
Nu doar la mişcare ci şi la permanenţă.
Nu doar la modă ci şi la tradiţii.
De fapt trebuie restaurată politic o întreagă parte a antropologiei umane.
Funcţia protectoare a politicii trebuie reabilitată.

Să renunţăm la mitul desfiinţării frontierelor care e falimentar!
Statul nu trebuie să renunţe la specificul său istoric pentru că depolitizează astfel cetăţenia transformând-o într-un simplu titlu administrativ ca atâtea altele.
Apartenenţa la o naţiune nu-i o ficţiune politică, de aceea cetăţenia care o însoţeşte nu trebuie bagatelizată sub pretextul apărării drepturilor omului.

La fel şi cu valorile.
În numele luptei cu discriminările suntem pe cale să descalificăm toate valorile tradiţionale care ne susţin naţiunea şi să slăbim instituţiile care îi asigură protecţia.
Lupta împotriva excluderii trebuie purtată fără răgaz, nu-i aşa?
Rezultatul se vede: inversarea valorilor e dublată de un relativism radicalizat.

Nu trebuie să construim o lume nouă ci să recuperăm ce avea bun cea veche.
Lumea veche era depozitara unei filozofii a limitelor, în sensul bun al cuvântului, care lipseşte celei de acum.
Nu era mai bine nici înainte, dar cu siguranţă nu e mai bine nici acum.
Trăiască deschiderea, ni se repetă până la saţietate.
Trăiască frontierele, răspundem noi calm.

Popescu Angela

Putin cam " comunista " poezioara voastra , dar in rest e buna ca afis in aste timpuri , dar nu cred ca cei vizati o vor intelege pe deplin !

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PRIETENI,

Suntem urmaşii dacilor, care au preferat să moară pe zidurile cetăţilor lor decât să se predea şi al romanilor, care continuau lupta chiar şi atunci când duşmanii se aflau pe străzile Romei.

Timp de 2.000 de ani ne-am confruntat cu adversari mai puternici ca noi.
Am cunoscut şi victoria şi înfrângerea, dar în final am rămas noi înşine şi ce era al nostru e în continuare al nostru.
Ştim ce înseamnă oprimarea de aceea afirmăm sus şi tare că România pe care o visăm e o Românie pentru toţi locuitorii ei indiferent de etnie.
Avem mintea şi inima deschise în ciuda a ceea ce s-ar putea spune despre noi.

Avem în vine sângele fierbinte al verilor noastre dar şi Europa şi America.
Viitorul nostru depinde însă exclusiv de noi şi de capacitatea noastră de a rămâne fideli idealurilor noastre: unire, dreptate, frăţie.
Depinde doar de noi şi de cât de uniţi vom fi ca mâniile noastre să nu mai fie zadarnice, ca progresele noastre să fie decisive, ca visele noastre să aibă putere de lege.

Naţionalismul nostru nu-i decât manifestarea pozitivă a instinctului nostru de supravieţuire.
Naţionalismul nostru e comun tuturor popoarelor dornice să fie ele însele şi să hotărască singure ce vor deveni.

Prieteni, cetăţeni ai României, sunteţi memoria, realitatea şi viitorul acestui colţ de lume.
Fie ca flacăra frăţiei noastre unite să ardă pe vecie!

TINERI PENTRU ROMÂNIA

[TINERI PENTRU ROMANIA]

INIMA LUI HIALMAR
de Charles Leconte de Lisle

O noapte clară. Un vânt îngheţat. Gerul faţa o pişcă.
Mii de viteji zac departe, pe câmp, neîngropaţi,
Cu sabia-n mână, cu ochii holbaţi. Niciunul nu mişcă.
Deasupra lor se roteşte mulţime de corbi ce ţipă turbaţi.

Luna rece revarsă din înălţimi lumina-i pală.
Hialmar se ridică dintre morţii plini de sânge
Sprijinindu-se de lama sabiei frânte cu mâna goală.
Sângele din răni îi ţâşneşte, dar nu se plânge.

- Hei! Care dintre voi mai are suflare,
Bărbaţi tineri, plini de viaţă şi voinici,
Care, în zori, râdeau şi cântau cu glas tare
Ca mierlele ce şi-au făcut cuib pe aici?

Toţi tac... Coiful mi-e găurit, armura spartă,
Străpunsă şi securea s-a desprins din coadă.
Ochii-mi sângerează. Aud o imensă şoaptă
Ca a mării sau ca a lupilor porniţi după pradă.

Vino aici, corb mâncător de carne de om!
Deschide-mi pieptul cu ciocu-ţi de fier.
Mă vei regăsi zăcând sub al cerului dom.
Hai, du-mi inima caldă la fiica lui Ylmer.

În Uppsala, unde Jarlii beau bere bună
Ciocnindu-şi pocalele de aur şi cântă,
Acolo du-te-n zbor, haimana nebună!
Caută-mi logodnica şi dă-i inima-mi frântă.

În turnul înalt, cenuşiu şi străvechi
O vei găsi aşteptând, cu părul căzându-i pe umeri,
Doi cercei de argint fin îi atârnă-n urechi,
Şi ochii-i sunt mai limpezi ca astrul frumoaselor seri.

Du-te, sumbru mesager, spune-i că de ea mi-e dor
Şi arată-i inima mea. A cui e ea va şti
Pentru că-i puternică şi nu slabă de om temător
Şi fiica lui Ylmer, Corbule, îţi va zâmbi!

Eu mor. Din răni viaţa mi se scurge curată.
Mi-a trecut vremea. Beţi lupilor sângele-mi rubiniu!
Tânăr, curajos, vesel, liber şi fără pată,
Mă voi duce să stau printre Zei în soarele viu.

Traducere de Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU!

Dacă nu există morală patimile se dezlănţuie, instinctele brutale devin de nestăvilit.
Omul ajunge opusul a ceea ce morala îl îndeamnă să fie: necredincios, egoist, hoţ, asasin, desfrânat, sperjur.

Progresul material, bunăstarea nu mai sunt posibile pentru că în lipsa moralei omul le distruge.

Fără morală întregul nostru edificiu social se năruie.

Vrem libertate nelimitată de exprimare, dar dacă această libertate nu e limitată de morală ce devine? Anarhie în idei, anarhie în societate.

Putem să atacăm morala, să proclamăm virtutea viciu.
Adică avem libertatea să atacăm societatea în însăşi temelia ei.
Dar asta nu înseamnă progres.
Omul moral este distrus, iar omul imoral nu poate exista pentru că poartă în el germenul morţii.

Avem democraţie, guvernarea poporului de către popor.
Fiecare cetăţean îşi exercită partea sa de suveranitate naţională prin cei care-l reprezintă şi pe care-i alege.
E, fără îndoială, cea mai frumoasă formă de guvernare.

Dar dacă alegătorii sunt imorali alegerea lor se va îndrepta spre oameni imorali, spre aceia care le vor lua voturile prin promisiuni înşelătoare sau care le vor încuraja imoralitatea.

Puterea va fi imorală şi o putere imorală nu va rezista multă vreme.
Rezultatul va fi anarhia.

Exasperată de anarhie naţiunea va face apel la vreo persoană care-i pare mai decisă, mai hotărâtă. Ne vom întoarce la dictatură. Ce se va întâmpla atunci cu progresul?

Dacă vrem progresul, bunăstarea trebuie să fim morali.
Religia e cel mai puternic susţinător al moralei. Să credem în Dumnezeu!

Tomescu Ionuţ

[TINERI PENTRU ROMANIA]

VIRTUTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE

Fiecare naţiune, ca fiecare individ, are, în gândirea lui Dumnezeu, misiunea sa aparte.
E vital pentru o naţiune să-şi înţeleagă datoria care-i revine conform gândirii şi voinţei divine.
Altfel va da dovadă de necredinţă şi Dumnezeu o va pedepsi.
Putem înţelege mai bine ce doreşte Dumnezeu de la noi dacă avem în vedere ce ne-a dat, o ţară, pentru că nu ne va cere să răspundem pentru ce nu ne-a dat.
„Naţiunile sunt vindecabile”, spune Scriptura, dar pentru a ne vindeca ţara trebuie să cunoaştem sursa răului care o afectează.

Am dispreţuit preţioasa moştenire a trecutului.
Ne-am dispreţuit ţara.
Ne-am dispreţuit tradiţiile.
Am neglijat limba română. O rănim zilnic prin nepăsare şi printr-un amestec inutil de cuvinte străine şi totuşi limba noastră este comoara cea mai uşor de păstrat dar şi cea mai ameninţată de distrugere.
Nimeni nu ne va putea lipsi de limba pe care o vorbim câtă vreme ne va păsa de ea. Să ne străduim deci s-o păstrăm.

În plus suntem cam uşuratici, risipitori, amici ai plăcerilor, ai luxului ceea ce ne face să trăim mult peste posibilităţile noastre. O atestă datoriile pe care le-am cotractat la bănci.
Să nu uităm că datoriile sunt una din principalele cauze ale decăderii politice a unei ţări.

Dacă nu avem încă puterea de a fi din nou o naţiune puternică trăind într-o ţară reîntregită şi prosperă, putem fi destul de virtuoşi şi de înţelepţi pentru a pregăti şi merita aceasta.

Mareş Bogdan