![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Citat:
Nu inteleg de ce v-ati ostenit sa scrieti un mesaj atat de lung. Eu, in principiu, sunt un om foarte tolerant, dar anumite situatii mi se par intolerabile, mai ales cand cer un anumit grad de seriozitate. Inscrierea la o facultate (oricare ar fi ea, dar mai ales cand este una care nu reclama doar cunostinte teoretice si practice, dar si foarte multa vocatie) este un lucru serios, ca doar fierbe tara ca avem atatia oameni care studiaza doar pentru a avea o diploma in buzunar. Eu nu cunosc fata (e o fata, deci nu se face preot,caci atunci ar fi extrem de grav!), nu stiu ce motive are etc, nu ma indoiesc ca are cele mai bune intentii si mi-as dori sa fie un om apt din toate punctele de vedere pentru a face Teologie, daaaar m-a frapat, pe de o parte, faptul ca nu stie de unde sa se informeze in ceea ce priveste admiterea la facultate, si, pe de alta parte, ca nu are duhovnic, vrand sa dea taman la Teologie! Si cel mai mult m-a iritat ca acest lucru este vazut ca o formalitate - ai duhovnic, ai hartoaga (sunt satula pana peste cap de hartoage si birocratie, stiu cum se obtine o recomandare si cat de mult conteaza, in anumite cazuri), nu ai duhovnic, nu ai hartoaga, nu poti fi admis. Foarte bine a facut AndreiM ca a indemnat-o spre un duhovnic, dar foarte rau ca a indemnat-o cu scopul de a obtine o recomandare si i-a mai si inculcat ideea ca aceasta trebuie sa se obtina facil, fara batai de cap... M-as fi bucurat daca i-ar fi spus care e semnificatia reala a duhovnicului, a spovedaniei, in afara faptului de a asigura un act care se depune la dosar. Mie personal, faptul in sine de a da la Teologie nu mi se pare neaparat laudativ, ci implicator de maaari riscuri si responsabilitati, avand in vedere ca vei lucra cu sufletele oamenilor. Or, o alegere gresita sau pripita, luata fara sfatuire (cea a duhovnicului, desigur) dauneaza atat persoanei respective, cat si celor din jur. Am vazut multi improvizati care au terminat facultatea asta si care, mai rau, sminteau oamenii, doar pentru ca nu a indraznit sa le spuna nimeni cand a trebuit ca nu merge si asa. Si apoi, nu e etic, nu e deontologic, sa dai o adeverinta sau un accept formal, atunci cand esti intr-o situatie decizionala sau de arbitraj, ca nu semnezi "ca primarul", pentru ca se cheama ca nu iti faci datoria la locul de munca. Eu una, daca as fi pusa intr-un asemenea context, nu mi-as pune semnatura, daca nu as sti despre ce este vorba. Uitati, eu coordonez acum publicarea unor articole care se vor a fi stiintifice, si primesc de la o colega o lucrare cu niste fragmente copiate cuvant cu cuvant de pe Wikipedia romaneasca, fara a fi citata la surse. Asta se cheama plagiat. Eu, in calitate de coordonator, oricat de drag mi-ar fi de colega respectiva, am o oaresce responsabilitate profesionala si un cod deontologic, care nu imi permit sa imi dau acceptul pe un articol plagiat. Dar cum sunt om tolerant, ii spun respectivei cu delicatete: uite, ai niste pasaje necitate de pe Wikipedia, nu putem publica in forma asta, documenteaza-te din surse mai serioase, pe care sa le citezi, si refa lucrarea... si ce imi raspunde? Da, asa e, am copiat, scoate pasajele alea si publica articolul, daca vrei, daca nu, nu e cu suparare... Eu ce sa inteleg din asta?! Nici macar nu a catadicsit sa taie singura copy-paste-urile incriminatorii si sa imi redirectioneze lucrarea, de parca mi-ar fi facut mie o favoare ca imi trimite un articol. Daca accept un articol plagiat, nu imi fac datoria la locul de munca, incurajez furtul si nici nu ii fac ei nici un bine daca va avea in CV acel articol, ci, dimpotriva, o scutesc de dezonoarea de a fi publicat candva un articol plagiat, macar de nu s-ar prinde nimeni niciodata. In concluzie, in toate trebuie o minima seriozitate si un minim respect fata de interlocutor, si eu una nu sunt adepta lucrurilor facute formal si de mantuiala, deoarece nu asa am fost educata si cred ca a venit vremea sa mai pun si in practica ce am invatat. Dar deja sunt offtopic de mult.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Last edited by glykys; 10.07.2011 at 02:22:40. |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Citat:
PS: si eu am fost crescuta tot ca tine. :) |
|
#3
|
||||
|
||||
|
Citat:
Cine suntem noi sa judecam pe aproapele nostru ? Cu ce drept sa facem judecata cind Hristos spune contrarul ? Iar inafara de asta nu se cade sa nu-l iubim pe aproapele nostru si sa nu-i aratam dragostea pe care i-o purtam... iubindu-l ca pe noi insine ? Cum sa procedam astfel cu el ? Cine ne da dreptul sa facem asa ? Nu este iubirea a mai mare dintre virtuti, si iertarea tot asa, mai inainte de corectitudine si de a nu incuraja nu stiu ce .... ? Pai 2 ani am umplut forumul de l-am inrosit cu iubirea si nejudecarea aproapelui dar cind este sa facem , de facut , facem altceva ? Ce invatatura este aceea cind din gura zicem ceva si din fapte facem altceva ? Cum se cheama ea, ia sa vedem ?!?! Revenind la noi, nu ne spune Hristos ca omul se judeca dupa fapte si nu dupa vorbe ? ca din vorbe toti suntem ortodoxi putrezi de iubirea si iertarea aproapelui dar din fapte ... nici pe departe !!!! Eu nu mai inteleg nimic (in realitate , este clar ce este de inteles !) din ambivalenta aceasta . Chiar acum 2 luni am avut un alt exemplu, cu sora Marimira, care propovaduia iubirea si nejudecarea aproapelui de numa-numa . Era stindardul iubirii si nejudecarii pe forum pina ce a dat ispititorul cu ea de pamint si a casunat pe Traditie 1 pe threadul deschis chiar de tine cu ilustrate din frumoasa Romanie , si pt. ca nu i-a placut postarea lui ,,denigratoare " la adresa Romaniei la facut cu ou si cu otet uitind de mult trimbitata iubire si iertare . Acum un nou caz ! Vorba lui Teo Trandafir : deci, ce sa intelegem noi de aici ?
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul . |
|
#4
|
|||
|
|||
|
am facut rost intr-un final de recomandarea pr,dar nu datorita ajutorului dat de persoanele acestui forum :)..eu am venit pe un forum ortodox tocmai pentru ca eu credeam ca aici gasesc cele mai bune indemnuri,un gand bun,o vorba buna..nu a fost chiar asa cum ma asteptam,ce`i drept.dar nu ma plang.toti suntem buni la a judeca pe altul,nu?
multi m-au acuzat ca vezi dom`le nu am un duhovnic.de acord.dar nimeni nu a privit in profunzime din cei care au dat cu piatra..probabil nu s`au intrebat in niciun moment care ar fi cauza..asta este! Dumnezeu sa va lumineze mintile !!! p.s: zaharia,imi place cum comentezi tu intr-un mod obiectiv p.p.s: am mai intrat ca vizitator pe acest forum inainte sa postez,deja stiu de cine sa ma feresc :)) |
|
#5
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul . |
|
#6
|
||||
|
||||
|
Citat:
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#8
|
||||
|
||||
|
Citat:
Si da, fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur(a). |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Este cât se poate de trist că am ajuns să ne ferim unii de alții.
|
|
#10
|
|||
|
|||
|
Care era citatul ala cu Adevarul transformat in bata?
Bata si scut de fapt, dai indiscriminat cu bata, pe urma te ascunzi in spatele adevarului (si/sau a canoanelor, pe care le intelegi cum te taie capul) si cand se revolta lumea, trambitezi ce martir esti.. ""Fiecare cuvant al nostru trebuie cugetat cu grija, caci la fiecare cuvant se pune in joc Adevarul". – Parintele Serafim Rose" Cine s-ar gandi ca e o afirmatie cu doua taisuri? Toti care o citeaza copios, isi inchipuie ca tin sabia de maner.. Last edited by AlinB; 11.07.2011 at 15:13:38. |
|
|