Buna ziua

[AlinB]

În prealabil postat de korinna

Cel mai puternic sentiment pe care il am acum in privinta lui este mila. Mi-e asa de mila de el ca-l vad zbuciumat, ca se framanta in lucrurile astea trecatoare si nu gaseste pace, cu greu il multumeste ceva, din pacate doar banii il fac fericit... nu ma lasa inima sa-l stiu asa, ratacit, si chinuit in nimicurile astea... deci din toata despartirea asta cel mai rau ma doare ca nu o sa pot sa-l mai ajut, sa-l mai sustin moral, psihic, sa ma mai rog pentru el (o perioada poate o sa ma mai rog, dar apoi probabil am sa-l uit si o sa-l mai pomenesc doar cand mi-oi mai aduce aminte).

Probabil ca exista si o "masura" a milei... unde trebuie sa se termine mila pentru ceilalti?

Acolo unde incepe mila pentru propria ta persoana pentru ca nu cred ca e cazul sa sacrifici sansele de a avea o familie fericita, o familie crestina, pentru a ajuta pe cineva care nu se vrea ajutat, care in deplina cunostinta de cauza a ales sa se inchine lui Mamona.

Si chiar mila pentru copii tai, pentru ca e putin probabil ca o sa aiba in familie un exemplu de calitate si Dumnezeu stie ce alte pacate mai pot veni o data cu foamea dupa bani.
Daca dorintele de imbogatire care ii acapareaza toata atentia si energia nu isi vor gasi satisfactie, poate va apare si betia, poate si jocurile de noroc, si cine stie ce..

Eu totusi ma tot leg de cazuri adevarate de oameni foarte pacatosi carora li s-a mai dat o sansa de la Dumnezeu tocmai pentru rugaciunile unor membri ai familiei... i-a mantuit Dumnezeu prin rugaciunile lor... si se mai pune intrebarea, daca ei au o problema de judecata, sau de patima si ori nu-si dau seama in ce situatie sunt, ori nu pot singuri sa iasa de acolo, nu trebuie sa ne rugam si noi pentru ei... ?

Atunci cand e parte a familiei tale, prin nastere sau casatorie sau esti nas, n-ai incotro, trebuie sa te faci luntre-punte sa faci ce-ti sta in putere pentru ca despartirea si lepadarea de responsabilitate nu este o optiune.

Fata de el in schimb n-ai nici o responsabilitate directa, daca in toti acei ani n-a inteles nimic asta este, nu se poate spune ca n-a avut sansa lui.

Daca ati avut o discutie directa si i-ai spus ce vrei si ce astepti de la el daca vrea sa ramaneti impreuna si a spus un "nu" categoric sau a zis ca se schimba dar nu s-a vazut nici un progres, asta este.

Daca el tine musai sa mearga pe drumul spre Iad, poti sa te rogi pentru el, dar nu trebuie sa i te agati de gat, pentru ca e un sacrificiu absurd si fara sens.

Toti avem dreptul sa fim fericiti, si el are dreptul sa fie fericit, si tu ai, doar ca el a ales sa dea cu piciorul la fericire si sa alerge dupa iluzii, nu da si tu cu piciorul la fericire, nu o risca daca n-ai nici o promisiune si semne concrete de schimbare.