De ce m-am saturat de viata si totusi o traiesc?

În prealabil postat de Mflory

Spun ce simt in fiecare zi tot mai intens de la un timp.M-am saturat de viata, tu nu?
Dar inca mai traiesc.Realizez ca ma mint zilnic .."maine va fi mai bine, ai o noua sansa"..La ce?

Te-ai săturat de viaţă pentru că nu găseşti sens în ea. Şi nu-l găseşti pentru că, probabil, nu-l cauţi bine. Spunea cineva că Dumnezeu pune întrebarea, iar noi trebuie să dăm răspunsul. Asta ne face fiinţe răspunzătoare şi responsabile. Viaţa nu e a noastră; e un dar. De aceea nu avem voie să ne-o luăm, pentru că nu noi ne-o dăm, şi de aceea suntem şi datori să facem ceva cu ea.

Venim în lume cu darurile lui Dumnezeu. El aşteaptă ceva de la noi; de la fiecare altceva. De noi ţine să înţelegem ce vrea El şi cum Îi răspundem. Nu trebuie să ne plângem de ceea ce am primit; ceea ce ai poate că e mult mai mult decât ce au alţii. Nu contează ce ai, ci ce dai.

Poate că nu poţi ajuta pe cineva material, dar poate că este lângă tine cineva care are nevoie de o mângâiere, de o vorbă bună. Sau poate ai un dar al tău, o vocaţie pe care trebuie să o lucrezi. Inima trebuie să te îndemne către ceva: să ajuţi, să creşti sau/ şi să educi copii, să înveţi despre viaţă ca să ai învăţătură de oferit celor debusolaţi...

Viaţa capătă sens atunci când trăieşti pentru cineva; când te dăruieşti, până la uitare de sine. Lui Dumnezeu sau oamenilor; sau lui Dumnezeu şi oamenilor. Şi îşi pierde sensul atunci când te preocupi de tine, de viaţa ta, de binele tău. Cine îşi pune în minte să fie fericit aproape sigur va fi nefericit; cine caută fericirea altcuiva o va găsi pe a sa.

În prealabil postat de N.Priceputu

Te-ai săturat de viaţă pentru că nu găseşti sens în ea. Şi nu-l găseşti pentru că, probabil, nu-l cauţi bine. Spunea cineva că Dumnezeu pune întrebarea, iar noi trebuie să dăm răspunsul. Asta ne face fiinţe răspunzătoare şi responsabile. Viaţa nu e a noastră; e un dar. De aceea nu avem voie să ne-o luăm, pentru că nu noi ne-o dăm, şi de aceea suntem şi datori să facem ceva cu ea.

Venim în lume cu darurile lui Dumnezeu. El aşteaptă ceva de la noi; de la fiecare altceva. De noi ţine să înţelegem ce vrea El şi cum Îi răspundem. Nu trebuie să ne plângem de ceea ce am primit; ceea ce ai poate că e mult mai mult decât ce au alţii. Nu contează ce ai, ci ce dai.

Poate că nu poţi ajuta pe cineva material, dar poate că este lângă tine cineva care are nevoie de o mângâiere, de o vorbă bună. Sau poate ai un dar al tău, o vocaţie pe care trebuie să o lucrezi. Inima trebuie să te îndemne către ceva: să ajuţi, să creşti sau/ şi să educi copii, să înveţi despre viaţă ca să ai învăţătură de oferit celor debusolaţi...

Viaţa capătă sens atunci când trăieşti pentru cineva; când te dăruieşti, până la uitare de sine. Lui Dumnezeu sau oamenilor; sau lui Dumnezeu şi oamenilor. Şi îşi pierde sensul atunci când te preocupi de tine, de viaţa ta, de binele tău. Cine îşi pune în minte să fie fericit aproape sigur va fi nefericit; cine caută fericirea altcuiva o va găsi pe a sa.

Ma voi gandi la asta.

În prealabil postat de N.Priceputu

Te-ai săturat de viaţă pentru că nu găseşti sens în ea. Şi nu-l găseşti pentru că, probabil, nu-l cauţi bine. Spunea cineva că Dumnezeu pune întrebarea, iar noi trebuie să dăm răspunsul. Asta ne face fiinţe răspunzătoare şi responsabile. Viaţa nu e a noastră; e un dar. De aceea nu avem voie să ne-o luăm, pentru că nu noi ne-o dăm, şi de aceea suntem şi datori să facem ceva cu ea.

Venim în lume cu darurile lui Dumnezeu. El aşteaptă ceva de la noi; de la fiecare altceva. De noi ţine să înţelegem ce vrea El şi cum Îi răspundem. Nu trebuie să ne plângem de ceea ce am primit; ceea ce ai poate că e mult mai mult decât ce au alţii. Nu contează ce ai, ci ce dai.

Poate că nu poţi ajuta pe cineva material, dar poate că este lângă tine cineva care are nevoie de o mângâiere, de o vorbă bună. Sau poate ai un dar al tău, o vocaţie pe care trebuie să o lucrezi. Inima trebuie să te îndemne către ceva: să ajuţi, să creşti sau/ şi să educi copii, să înveţi despre viaţă ca să ai învăţătură de oferit celor debusolaţi...

Viaţa capătă sens atunci când trăieşti pentru cineva; când te dăruieşti, până la uitare de sine. Lui Dumnezeu sau oamenilor; sau lui Dumnezeu şi oamenilor. Şi îşi pierde sensul atunci când te preocupi de tine, de viaţa ta, de binele tău. Cine îşi pune în minte să fie fericit aproape sigur va fi nefericit; cine caută fericirea altcuiva o va găsi pe a sa.

Foarte adevarat ! Sper sa fie de folos multora acest mesaj al tau!

În prealabil postat de Melissa

Foarte adevarat ! Sper sa fie de folos multora acest mesaj al tau!

Da, iti da mult de gandit.Intotdeauna mi-au placut persoanele care pot da un sfat cu iubire, simplu si usor de inteles, fara sa se mandreasca ca sunt intelepte, ofera din inima.Iti multumesc si tie si lui inca o data...

În prealabil postat de N.Priceputu

Spunea cineva că Dumnezeu pune întrebarea, iar noi trebuie să dăm răspunsul. Asta ne face fiinţe răspunzătoare şi responsabile.

Mai corect spus: Dumnezeu cheamă, iar noi trebuie să răspundem.

În prealabil postat de N.Priceputu

Mai corect spus: Dumnezeu cheamă, iar noi trebuie să răspundem.

Bine.De ce te corectezi?Era bine si inainte.