Inchizitia

[laurastifter]

Catalin, Doamne ajută! :)
Aşa ştiam, că Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când a mers într-o vizită oficială în Grecia, a cerut scuze în numele B C pentru cruciada a IV-a (1202-1204), încheiată prin cucerirea Constantinopolului. Credeam că şi-a cerut scuze şi pentru existenţa Inchiziţiei, dar dacă nu a fost aşa... În orice caz, această atitudine deschisă, capacitatea acestui Papă de a recunoaşte adevărul istoric ar trebui să-i îndemne la o mai profundă reflecţie pe creştinii catolici... M-aş bucura ca ei să recunoască faptul că ideologia potrivit căreia păcătoşii pot fi ucişi în numele Domnului este o erezie gravă, care nu are nicio legătură cu religia creştină. Creştinii catolici autentici nu ar fi capabili nici măcar să asiste la o execuţie prin ardere pe rug (sunt sigură, deoarece cunosc doi creştini catolici deosebit de credincioşi, cărora cred că le-ar fi milă şi să lovească un animal) şi totuşi, în încercarea de a-şi apăra propria confesiune, susţin idei pe care ei înşişi nu le-ar practica niciodată. De aceea, am încercat să arăt că răposatul papă a fost foarte ostil ideii de război religios (cel puţin, aşa ştiam).
În privinţa întrebării referitoare la patriarhii ortodocşi care ar fi condamnat la moarte... Personal nu ştiu să fi existat în istoria Bisericii noastre vreun asemenea caz. Au existat, aşa cum spuneai şi tu, caterisiri şi excomunicări, dar nu ucideri. Ceea ce am încercat să susţin în mesajul anterior a fost ideea că, dacă mi s-ar demonstra, cu argumente istorice, că un anumit ierarh ortodox a comis crime în numele credinţei, i-aş critica atitudinea fără nicio mustrare de conştiinţă... şi n-aş ezita să numesc o astfel de faptă "crimă abominabilă" şi chiar "blasfemie", cu toate că ar fi fost săvârşită de către un ortodox. De ce? Tocmai pentru că, dacă ar fi existat un astfel de caz, autorul faptei ar fi căzut din credinţă, în urma acţiunilor sale contrare iubirii creştine. Deci, înţeleg să-mi mărturisesc credinţa ortodoxă, argumentând dogmele noastre, cinstindu-i pe Sfinţii noştri, practicând şi promovând rânduielile din cultul divin public ortodox, dar nicidecum apărând, fără niciun motiv, greşelile ierarhului x din secolul y, doar pentru că acel ierarh s-ar fi pretins ortodox şi şi-ar fi justificat păcatele prin apartenenţa la Ortodoxie. Cred că fanatismul este un păcat cel puţin la fel de grav ca necredinţa. De ce spun "cel puţin la fel de grav"? Deoarece un necredincios, de multe ori, îşi pune în pericol doar propria mântuire, relaţia sa cu Dumnezeu, în timp ce fanaticii, prin nebunia lor spirituală, îi îndepărtează şi pe alţii de Hristos.

Cunosc personal atei care sunt incapabili de a înţelege distincţia dintre creştinism şi imoralitatea unui anumit cleric, dintre învăţătura revelată de Domnul Iisus şi războaiele politico-religioase organizate în anumite perioade istorice. Este trist... De aceea, încercam să-i conving pe confraţii catolici de pe forum (observ că fără succes, din păcate) că, pentru a-şi mărturisi corect credinţa, trebuie să se delimiteze clar de păcatele şi ideologiile din vremuri apuse. În caz contrar, vor contribui, fără voia lor, la îndepărtarea oamenilor de credinţă... Este foarte gravă situaţia. Să ne imaginăm cum ar reacţiona un suflet rătăcit de la adevăr, plin de îndoieli care, încercând să-L caute pe Dumnezeu, ar decide să intre pe un forum religios şi, intrând aici, ar observa că mai există creştini care susţin că anumite persoane ar trebui pedepsite cu moartea. Acei semeni ai noştri slabi în credinţă, pentru a căror întoarcere la adevăr suntem responsabili (cum scria, într-un mesaj mai vechi, domnul Mihnea Dragomir), nu ar avea de unde să ştie că noi aici purtăm o polemică interconfesională şi că, de fapt, catolicii de pe forum nu ar participa niciodată la păcatul uciderii.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că noi, creştinii, ar trebui să dezaprobăm şi ideea de excomunicare. Sunt sigură că Dumnezeul nostru Cel iubitor, Care Şi-a dat viaţa pe cruce inclusiv pentru vrăjmaşii Săi (pentru cei arşi pe rug de Inchiziţie), nu vrea ca vreun suflet să fie exclus din Bserică, ci voia Sa este mântuirea întregii omeniri, potrivit Sfântului Apostol Pavel care ne încredinţează că Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină". Sfântul Ioan Gură de Aur îi sfătuia pe credincioşi să nu pronunţe cuvântul "anatema" împotriva nimănui (nici chiar împotriva celor adormiţi, a căror judecată particulară a avut deja loc), căci doar Dumnezeu are dreptul de a decide în privinţa sufletelor omeneşti.
Aş dori să închei mesajul cu un citat al părintelui Nicolae Steinhardt - un creştin autentic, probabil chiar un sfânt al vremii noastre : "Nimeni nu vine cu sila la Hristos. Nimeni nu poate impune altuia punctul său de vedere" (Dăruind vei dobândi).

O seară binecuvântată!

Dumnezeu să fie cu noi toţi!

Laura Stifter

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Catalin, Doamne ajută! :)
Să ne imaginăm cum ar reacţiona un suflet rătăcit de la adevăr, plin de îndoieli care, încercând să-L caute pe Dumnezeu, ar decide să intre pe un forum religios şi, intrând aici, ar observa că mai există creştini care susţin că anumite persoane ar trebui pedepsite cu moartea. Acei semeni ai noştri slabi în credinţă, pentru a căror întoarcere la adevăr suntem responsabili (cum scria, într-un mesaj mai vechi, domnul Mihnea Dragomir), nu ar avea de unde să ştie că noi aici purtăm o polemică interconfesională şi că, de fapt, catolicii de pe forum nu ar participa niciodată la păcatul uciderii.

Despre pedeapsa cu moartea s-a mai scris, există un topic numai despre asta. După cum se ştie, atât statele catolice, cât şi cele ortodoxe au prevăzut, până în urmă cu câteva decenii, pedeapsa cu moartea, care nu trebuie confundată cu uciderea. Despre aceste lucruri am scris un articol aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Să revenim, deci, la subiectul topicului, care este Inchiziţia.

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Despre pedeapsa cu moartea s-a mai scris, există un topic numai despre asta. După cum se ştie, atât statele catolice, cât şi cele ortodoxe au prevăzut, până în urmă cu câteva decenii, pedeapsa cu moartea, care nu trebuie confundată cu uciderea. Despre aceste lucruri am scris un articol aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Să revenim, deci, la subiectul topicului, care este Inchiziţia.

A, îmi cer scuze, abia acum am observat acest mesaj al dvs. Atunci, mâine dimineaţă voi citi articolul pe care mi l-aţi indicat, pentru a vă înţelege mai bine punctul de vedere în această privinţă.

Pace şi bucurie în Domnul!

Cu respect,
Laura Stifter

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

A, îmi cer scuze, abia acum am observat acest mesaj al dvs. Atunci, mâine dimineaţă voi citi articolul pe care mi l-aţi indicat, pentru a vă înţelege mai bine punctul de vedere în această privinţă.

Daca nu ai avut timp, am citit eu articolul. In el se spune ca BC nu condamna pedeapsa cu moartea, Vaticanul avand pana de curand aceasta pedeapsa in legislatia lui (papa fiind suveranul Vaticanului). Mai departe argumentatia folosita de unii catolici este ca si vrajitoria (sau si erezia) poate fi considerata un pacat grav, deci pasibil cu pedeapsa cu moartea, in acest fel justificandu-se si conceptiile inchizitiei.
In BO nu cred ca exista o aprobare a pedepsei cu moartea, chiar daca o folosea puterea laica.

[laurastifter]

Acum câţiva ani, când eram în liceu, am avut o discuţie cu un absolvent al Facultăţii de Istorie care susţinea că, în perioada comunistă, unii preoţi au pactizat cu regimul. Prima mea reacţie a fost să-l contrazic, afirmând - împotriva evidenţei - că n-a fost aşa şi că, de fapt, toţi preoţii au rămas buni creştini. Ulterior, mi-am dat seama că atitudinea mea era copilărească... :) Am înţeles că datoria mea, în calitate de creştină, este aceea de a-L mărturisi şi slăvi pe Dumnezeu şi nu de a apăra păcatele altora. Este firească şi chiar plăcută lui Dumnezeu încercarea de a lua apărarea fraţilor noştri întru credinţă care au greşit... dar acest spirit de solidaritate ar trebui practicat cu dreaptă socoteală şi nu aşa, negând realitatea istorică, precum încercam eu chiar în dialog cu un absolvent de Istorie. :)
De aceea, îi înţeleg pe catolicii de pe forum... dar aş fi în totalitate de acord cu ei, dacă ar încerca să menţioneze drept circumstanţe atenuante pentru făptaşii acelor ucideri contextul istoric nefavorabil, puţina cunoaştere a credinţei ş. a. m. d. Dar această insistenţă în a susţine necesitatea pedepsirii fizice a necredincioşilor îmi pare aşa... o atitudine foarte asemănătoare cu discuţia dintre mine şi tânărul licenţiat în istorie. :)

Numai bine!

P. S. Melissa, ce interesant că ţi-ai încheiat mesajul cu un citat din Nicolae Steinhardt. Fără să-ţi fi citit postarea, tot la părintele Steinhardt m-am gândit. :) El susţinea că atitudinea noastră trebuie să fie paradoxală, în sensul că avem datoria de a rămâne, în acelaşi timp, neclintiţi în credinţa noastră şi foarte toleranţi faţă de cei care nu ne împărtăşesc convingerile.

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Aşa ştiam, că Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când a mers într-o vizită oficială în Grecia, a cerut scuze în numele B C pentru cruciada a IV-a (1202-1204), încheiată prin cucerirea Constantinopolului. Credeam că şi-a cerut scuze şi pentru existenţa Inchiziţiei, dar dacă nu a fost aşa...

Asadar pentru excesele acelei cruciade, nu pentru cruciade sau inchizitie. Am mai scris despre acea cruciada, se pare ca un pretendent la tron a cerut cruciatilor ajutorul pentru luarea tronului imperiului Bizantin, dupa aceea cruciatii au cerut o recompensa mare, noul imparat nu a avut suma necesara, si cruciatii au jefuit Constantinopolul.

În prealabil postat de laurastifter

Ceea ce am încercat să susţin în mesajul anterior a fost ideea că, dacă mi s-ar demonstra, cu argumente istorice, că un anumit ierarh ortodox a comis crime în numele credinţei, i-aş critica atitudinea fără nicio mustrare de conştiinţă... şi n-aş ezita să numesc o astfel de faptă "crimă abominabilă" şi chiar "blasfemie", cu toate că ar fi fost săvârşită de către un ortodox.

Corect, noi putem spune ca un ierarh s-a inselat sau chiar e apostat.

În prealabil postat de laurastifter

Este trist... De aceea, încercam să-i conving pe confraţii catolici de pe forum (observ că fără succes, din păcate) că, pentru a-şi mărturisi corect credinţa, trebuie să se delimiteze clar de păcatele şi ideologiile din vremuri apuse. În caz contrar, vor contribui, fără voia lor, la îndepărtarea oamenilor de credinţă...

Problema se pune diferit pentru catolici, din cauza ca BC a adoptat acum 150 de ani dogma infailibilitatii, care se aplica si retroactiv. Si nu pot spune ca BC a gresit si un papa a gresit ex cathedra. E ca si cum s-ar delimita de BC. Pentru catolici este Sfanta Inchizite, de exemplu pentru noi este Sfanta Scriptura.

În prealabil postat de laurastifter

Dacă stau bine să mă gândesc, cred că noi, creştinii, ar trebui să dezaprobăm şi ideea de excomunicare. Sunt sigură că Dumnezeul nostru Cel iubitor, Care Şi-a dat viaţa pe cruce inclusiv pentru vrăjmaşii Săi (pentru cei arşi pe rug de Inchiziţie), nu vrea ca vreun suflet să fie exclus din Bserică, ci voia Sa este mântuirea întregii omeniri, potrivit Sfântului Apostol Pavel care ne încredinţează că Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină". Sfântul Ioan Gură de Aur îi sfătuia pe credincioşi să nu pronunţe cuvântul "anatema" împotriva nimănui (nici chiar împotriva celor adormiţi, a căror judecată particulară a avut deja loc), căci doar Dumnezeu are dreptul de a decide în privinţa sufletelor omeneşti.

Aici nu sunt de acord. Bineinteles, noi nu trebuie sa pronuntam nicio excomunicare, o face doar Biserica. Aceasta se intampla cand o erezie ajungea sa se extinda, era condamnata erezia si cel ce o propagase. In BO nici nu se prea mai practica excomunicari, pentru ca nu prea au mai fost erezii. Ereziile sunt doar in cadrul BO, nu ne intereseaza ce alte credinte au in alte religii sau culte. De exemplu daca acum un credincios incepe sa spuna ca Mahimed e profetul nu-l baga nimeni in seama. Dar daca acela se apuca sa converteasca la conceptia lui pe cei din Bo, sa spun ca ei sunt adevarata biserica, atunci un sinod se va intruni, va condamna conceptia aparuta si pe cel ce a propagat-o si va spune ca orice ortodox care crede asa ceva nu prea mai poate fi ortodox. In legatura cu catolicii avem sinoade ortodoxe care condamna noile dogme ale acestora: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777
Ultimul link nu cred ca o sa-ti palca prea mult (am vazut la alt topic ca ii consideri pe catolici aproape la fel ca ortodocsii), dar acesta e adevarul.