Credinta

[Guru inc.]

În prealabil postat de Adriana3

Te inseli, in Franta nu sunt sub tutela nimanui, ci singura m-am dus si singura m-am descurcat. Am plecat de acasa la varsta de 18 ani ca sa studiez Medicina si toata facultatea am avut bursa de studii, si parintii intr-adevar, pe timpul studiilor mi-au dat ceva bani sa platesc caminul si mancarea la cantina, restul plateam din bursa mea. Asta pana am terminat facultatea, adica la 24 ani. Dupa care a incetat ajutorul lor si m-am descurcat de una singura, inclusiv printre straini. Nici un parinte sau ruda din familie nu a venit cu mine in Franta sa ma ajute cu ceva, insa prin mila lui Dumnezeu m-am descurcat intotdeauna. Am ajuns in Franta fara sa am idee unde o sa locuiesc, fara sa vorbesc limba, fara sa cunosc sistemul si multe altele, si fara nici o persoana umana care sa aiba grija de mine si sa ma indrume, insa Dumnezeu m-a ajutat prin persoanele pe care mi le-a trimis apoi in cale, fiecare la momentul oportun, si m-a ajutat si sa invat limba in timp record, pentru ca a trebuit sa muncesc de chiar a doua zi de la venirea mea in Franta. Fara ajutorul Lui nu as fi avut cum sa reusesc. Am lasat intr-adevar totul in grija lui Dumnezeu si am venit. Tu o numesti delasare, eu o numesc credinta si curaj, si uite ca s-a facut dupa credinta mea, exact asa cum a zis Domnul. Cel care s-a stresat enorm pentru mine si nu a mai dormit bine noaptea o perioada a fost exact tatal meu ateu, care vazand ca am demisionat de la serviciul pe care il aveam in tara pentru a pleca in necunoscut, nu putea intelege si accepta o astfel de atitudine. Slava Domnului ca am fost o fata suficient de rebela care nu a acceptat niciodata autoritatea paterna pentru ca altfel nu as fi realizat nimic din toate acestea.

Cat despre genii, sa inteleg ca tu nu ai ajuns geniu din cauza ca ai devenit crestin? Iar a fi medic si a te zbate prin forte proprii sa ajungi in Franta, sa faci o specialitate, apoi sa faci un master si apoi sa ai sanse si la un doctorat este mediocritate? In cazul asta te invit sa ma ajungi din urma si apoi mai vorbim. Si te anunt ca nu sunt singurele studii pe care le am, ci am si in stiinte exacte. Dar sa te vad intai egaland aceasta mediocritate si apoi mai vorbim si de altele.
Iar pana una alta, nu am auzit ca geniile acestei lumi sa fi fost toate atee, ci dimpotriva...

Cat despre lupta impotriva pornirilor pacatoase nu prea am de zis ceva negativ ci dimpotriva, din fire nu imi place sa fac cele rele asa ca ma linisteste evitarea lor.

nu cred ca urmaresti firul discutiei pe sinceritate... simt o falsa apreciere in ceea ce scrii... degeaba discut cu tine... cred ca esti o introvertita..

[Adriana3]

În prealabil postat de Guru inc.

nu cred ca urmaresti firul discutiei pe sinceritate... simt o falsa apreciere in ceea ce scrii... degeaba discut cu tine... cred ca esti o introvertita..

Fals? Si unde ar fi falsitatea, in faptul ca exista si oameni care se simt bine cand evita raul? :) Eh, mintea pervertita nu poate crede niciodata ca nu toti sunt la fel de pervertiti. Stii, cand un barbat sau o femeie imi zic ca nu exista femeie sau barbat care sa nu insele, stiu imediat ca respectivul a inselat la viata lui sau a considerat inselarea ca o optiune valabila pentru el si ca atare este convins ca toti ceialti sunt ca el iar daca ceilalti nu o recunosc inseamna ca sunt falsi, ipocriti. Insa sunt oameni care nu inseala si nu admit inselarea ca optiune pentru viata lor in nici un caz. De aceea zicala "Cine zice ala este" are un mare sambure de adevar...
Insa sunt convinsa ca orice minte pervertita, oricat ar fi de pervertita, se poate schimba, insa cu ajutorul lui Dumnezeu care a zis: "Fara Mine voi nu puteti nimic". Si intr-adevar, oamenii care scapa cu adevarat de mari patimi, o fac atunci cand au o motivatie extrem de puternica si aceasta motivatie o gasesc deseori in credinta. Si in loc sa se simta limitati asa cum ai scris tu, ei se simt dimpotriva, eliberati...