Intrebari habarniste

[Guru inc.]

Ce inseamna cuvintele Mantuitorului atunci cand se plimba prin Templu : "Adevarat va spun nu va ramane aici piatra peste piatra" ... La ce s-a referit?A vorbit literar sau metaforic?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Guru inc.

Ce inseamna cuvintele Mantuitorului atunci cand se plimba prin Templu : "Adevarat va spun nu va ramane aici piatra peste piatra" ... La ce s-a referit?A vorbit literar sau metaforic?

Cuvintele pot avea un sens propriu (denotativ), si un sens figurat (conotativ - din care se naste metafora). Tu la ce te referi?

[Guru inc.]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Cuvintele pot avea un sens propriu (denotativ), si un sens figurat (conotativ - din care se naste metafora). Tu la ce te referi?

Luca 21:1-6 ; Marcu 1-2;

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Guru inc.

Luca 21:1-6 ; Marcu 1-2;

La ce te referi tu cand vrei sens literar sau metaforic. Asta nu-mi era clar. textul biblic mi-e clar.

[Guru inc.]

În prealabil postat de LapetiteMoc

La ce te referi tu cand vrei sens literar sau metaforic. Asta nu-mi era clar. textul biblic mi-e clar.

la care este intelesul acelui text biblic.

[Florin-Ionut]

Ce înseamnă "pentru pacea de sus" ?

[glykys]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce înseamnă "pentru pacea de sus" ?

Poate ajuta:
http://logos.md/2008/07/04/talcuirea...ugam%E2%80%9D/

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de glykys

Poate ajuta:
http://logos.md/2008/07/04/talcuirea...ugam%E2%80%9D/

Mulţam, mi-a prins bine.

Cu alte cuvinte, a ne ruga "pentru pacea de sus" este similar cu a spune "precum în Cer aşa şi pe Pămînt". Adică să primim şi noi pacea pe care cei de sus o au între ei, Doamne ajută!

[Florin-Ionut]

Ce se întîmplă cu sufletele adormiților care se pomenesc la Proscomidie?

Mă interesează ce spun Sfinții Părinți, cu citate.

[Florin-Ionut]

Sfîntul Nicolae Cabasila - Tîlcuirea dumnezeieștii Liturghii

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce se întîmplă cu sufletele adormiților care se pomenesc la Proscomidie?

Mă interesează ce spun Sfinții Părinți, cu citate.

CAPITOLUL XLII
Cei morti sunt si ei sfintiti de catre sfintele daruri, ca si cei vii?
Pe lânga cele spuse, trebuie sa cercetam si pe aceasta:
Dumnezeieasca si Sfânta Jertfa sfinteste în doua feluri: într-un fel prin
mijlocire, deoarece Darurile aduse lui Dumnezeu, prin însasi aducerea lor
sfintesc atât pe cei ce le-au adus cât si pe cei pentru care s-au adus, atragând
îndurarea lui Dumnezeu fata de ei; în al doilea fel prin împartasire, întrucât ele
sunt pentru noi adevarata hrana si bautura, potrivit cuvântului Domnului 219.
Dintre aceste doua chipuri de sfintire, cel dintâi e comun si celor vii si celor
morti, caci Jertfa se aduce si pentru unii si pentru altii; celalalt este posibil numai
pentru cei vii, deoarece mortii nu mai pot sa manânce si sa bea.
Ce urmeaza de aici? Oare cei morti n-au si ei parte de sfintirea care se
dobândeste prin împartasire si ca sunt mai prejos decât cei vii în aceasta
privinta? – Ba nicidecum! Hristos Se împarte si lor, într-un chip pe care îl stie El
însusi. Si ca sa dovedim acest lucru, sa vedem care sunt conditiile sfintirii si
daca sufletele mortilor nu le au ca si cele ale viilor.
Într-adevar, care sunt conditiile sfintirii? Oare sa ai trup? Sau sa alergi pe
picioare spre Sfânta Masa? Sa primesti Sfintele în mâini si sa le introduci în
gura? Sa manânci sau sa bei? – Nicidecum! caci la multi din cei ce îndeplinesc
aceste conditii si care sau apropiat numai cu trupul de Sfintele Taine, nu le-a fost
de nici un folos, ba dimpotriva, au plecat împovarati si de mai multe pacate. Dar
care sunt atunci cauzele sfintirii, la cei ce se sfintesc? Si care sunt conditiile pe
care Hristos le cere de la noi? – Curatia sufletului, iubire de Dumnezeu, credinta,
dorirea Sfintelor Taine, râvna de a se împartasi cu Dânsele, zel fierbinte,
alergarea cu sete catre Hristos: iata virtutile care ne aduc sfintirea! Cu acestea
trebuie sa se apropie cei ce vor sa fie partasi lui Hristos; ca fara de ele e cu
neputinta! Dar toate aceste nu sunt însusiri trupesti, ci tin numai de suflet; prin
urmare nimic nu împiedica sufletele mortilor sa aiba si ele aceste virtuti, ca si ale
viilor. Daca aceste suflete sunt pregatite dupa cuviinta pentru primirea Tainelor
si daca Hristos, Sfintitorul si Savârsitorul Jertfei, voieste totdeauna sa sfinteasca
si doreste oricând sa se împarta pe Sine, atunci ce ar putea sa împiedice
împartasirea lor? – Absolut nimic!
Dar poate se va întreba cineva: daca si vreunul dintre cei vii are sufletul
împodobit cu virtutile pomenite, dar nu se apropie de Sfintele Taine dobândeste
el astfel, aceeasi sfintire? – Nu, oricine! Ci numai acela care Se gaseste, ca si
sufletele mortilor, în imposibilitatea de a se apropia cu trupurile. Asa erau, de
pilda, cei ce rataceau prin pustie, prin munti si prin pesteri sau prin vagaunile
pamântului220 si care nu puteau avea la îndemâna nici un altar si nici un preot. Pe
unii ca acestia îi sfintea Hristos Însusi, în chip nevazut. Si de unde se vede
aceasta? – Din aceea ca aveau viata într-însii; daca nu s-ar fi împartasi cu
Sfintele Taine, n-ar fi putut vietui, caci Hristos Însusi a spus: „De nu veti mânca
Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viata întru
voi!”221. Tocmai ca sa arate aceasta, multora dintre acesti Sfinti, Dumnezeu le-a
trimis îngeri care sa le aduca sfinte Daruri.
Daca însa cineva are putinta de a se apropia de Sfânta Masa, dar nu se
apropie, nu va dobândi nicidem sfintirea sfintelor Daruri; si aceasta nu pentru ca
nu s-a apropiat, ci pentru ca i-a stat în putinta si nu s-a apropiat, de unde se vede
lamurit ca sufletul sau e lipsti de virtutile necesare pentru primirea Sfintelor
Taine. Caci ce dorinta si râvna pentru Sfânta Masa are unul care ar putea sa
alerge fara nici o greutate spre ea, dar nu voieste? Sau ce credinta în Dumnezeu
are cel ce nu se teme de amenintarea din cuvintele Domnului privitoare la cei ce nesocotesc Cina aceasta! Si cum sa credem ca iubeste Sfintele Taine cel care,
având putinta sa le primeasca, nu se osteneste sa le primeasca?
De aceea, nu-i nimic de mirare daca Hristos face parte, la Masa Sfânta, si
sufletelor eliberate de trupuri, carora El nu are sa le puna la socoteala nici o
asemenea vina. Ci mai de mirare si peste fire este când omul, supus stricaciunii,
gusta din Trupul cel fara de stricaciune; dar ca sufletul, care e substanta
nemuritoare, se împartaseste din ceea ce e nemuritor, în chipul care-i este, ce e
de mirare? Dara, deci, prin nespusa-I iubire de oameni si prin negraita-I
întelepciune, Dumnezeu a gasit cum sa se faca acel lucru minunat si peste fire
(împartasirea celor vii), de ce sa nu credem ca poate face ceea ce e firesc si
logic?