Crestini persecutati in lume

[laurastifter]

Da... Cei mai mulţi dintre noi nu conştientizează cu adevărat faptul că, în mod real, concret, chiar în aceste clipe, există creştini persecutaţi pentru Hristos. Există chiar martiri... pe care nimeni nu-i apără. Atunci când populaţia este chemată să protesteze pentru revendicarea unui drept sau pentru câştigarea unui privilegiu în lumea aceasta, imediat se solidarizează, dar pentru aceşti confraţi ai noştri prigoniţi nimeni nu ia atitudine... Foarte trist. :) Cert este că pentru creştinii persecutaţi în statele islamice ar fi foarte dificil să facem ceva (îi putem ajuta, desigur, prin rugăciune), dar pe cei de lângă noi (aşa cum este cazul creştinului arestat în Germania pentru grija faţă de educaţia religioasă a copiilor săi) am putea reacţiona. Mă întreb dacă reprezentanţii vreunei confesiuni creştine din Germania a luat atitudine public pentru apărarea acelui nevinovat, care a preferat să-şi piardă libertatea, decât să pună în pericol credinţa şi puritatea spirituală a copiilor săi. Mă întreb, de asemenea, dacă vreun credincios (nu neapărat cleric sau teolog, căci toţi creştinii au misiunea de a-L mărturisi pe Domnul Iisus Hristos) din Germania a încercat să facă ceva pentru acest creştin persecutat.
În urmă cu 2-3 ani, citeam în ziarul Lumina că o angajată a unui magazin (nu mai reţin în ce oraş şi la ce magazin, pentru că această ştire a fost publicată în ziar cu aprox. doi ani în urmă) a fost concediată, doar pentru că li se adresa clienţilor, în perioada pascală, cu salutul "Hristos a înviat". A încercat cineva dintre noi să o ajute în mod concret pe această creştină autentică? Nu. :)
Sper că aceste cuvinte n-au descurajat pe nimeni... În general, sunt o persoană optimistă (chiar excesiv de optimistă, de multe ori), dar am scris acest mesaj în speranţa că cei care spun că nu se poate face nimic se vor mai gândi... Împrejurările istorice sunt create de noi. Societatea suntem noi. Cetăţenii Uniunii Europene suntem noi toţi, ceea ce înseamnă că fenomenul secularizării se datorează nu doar necredinţei unora dintre semenii noştri (pe care-i judecăm de fiecare dată când observăm în jurul nostru o atitudine incorectă faţă de religie), ci şi indiferenţei noastre, refuzului nostru de a ne implica, de a participa activ la progresul duhovnicesc al lumii. Pare utopic ceea ce scriu? Poate că este, dar să ne gândim că primii creştini, cei din Biserica primară, au crezut în Dumnezeu şi L-au propovăduit în împrejurări incomparabil mai dificile. Dacă ei, în acele condiţii critice, au reuşit să învingă politeismul existent în Imperiul roman, mult mai uşor vom reuşi noi să răspândim lumina credinţei într-o societate foarte secularizată, dar bazată pe ideea de toleranţă şi libertate religioasă.

Sper din tot sufletul că vom reuşi să-L mărturisim pe Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvinte şi fapte, transformându-ne întreaga viaţă într-o neîncetată doxologie închinată Lui, potrivit unui îndemn minunat rostit în cadrul slujbelor ortodoxe: "Pre noi înşine şi unii pre alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Să ne ajute Dumnezeu să fim solidari faţă de fraţii noştri persecutaţi pentru El şi, delimitându-ne cu hotărâre de orice formă a răului, să rămânem toleranţi şi iubitori faţă de toţi semenii noştri, indiferent de atitudinea lor faţă de adevărata şi sfânta noastră credinţă.

Cu dragoste,
A voastră soră întru Hristos,
Laura Stifter (creştin-ortodoxă)

Hristos în mijlocul nostru!

[Mihnea Dragomir]

Este şi va fi !

În cazuri precum vânzătoarea concediată pentru că folosea salutul creştin, ar fi de aşteptat să se găsească un patron creştin care să o angajeze. Pe urmă, ar trebui mai multă solidaritate între creştini: la preţuri egale, cumpărătorul creştin ar trebui să prefere să cumpere dintr-un magazin care este astfel. Aşa cum vedem că fac musulmanii sau evreii, care preferă să meargă la magazine ori restaurante unde este unul ca ei, chiar dacă nu îl cunosc personal pe acela.

[Guru inc.]

pana in sfarsit vor ramane oameni credinciosi cu adevarat... si Ilie credea ca a ramas singur dar Dumnezeu i-a spus "mi-am pus deoparte 7000 de barbati'

[AndreiM]

Vreau sa aplaud pe domnul Dragomir pentru un thread frumos, care preseaza situatii importante si interesante.
In acelasi timp spun ca nu sunt in totalmente de acord cu sugestia domnului Erethorn in privinta unei astfel de initiative. Daca am face asa, am fi acuzati de fundamentalism, de extremism si de alte misme si ar spune ca devenim un al doilea Iran. In alte cuvinte, cred ca am hrani un foc ce abia, abia se stinge in mintile oamenilor oricum imbolnavite de mass media cu critica la adresa Bisericii. Mai bine am da exemplu propriu, sa suferim cu bucurie si nadejde in Hristos persecutiile si sa vociferam la aceeasi mass media de astfel de abuzuri.

[laurastifter]

Doamne ajută!

"
În Catedrala romano-catolică din Satu Mare, duminică, 3 iulie, va avea loc beatificarea sau ridicarea la cinstea altarelor a unui episcop martir din regimul comunist din România: János Scheffler (1887-1952). A fost episcop de Satu Mare în perioada 1942-1948. A murit în închisoarea de la Jilava, la 6 decembrie 1952. Este al doilea episcop ridicat la cinstea altarelor după Bogdánffy Szilárd (1911-1953), beatificat la Oradea la 30 octombrie 2010.
Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, va da citire, în faţa catedralei, începând cu ora 10:00, decretului prin care episcopul martir este trecut în rândul fericiţilor, iar apoi îi va fi dezvelit portretul şi îi va fi prezentată viaţa. Sfânta Liturghie solemnă de la ora 11:00 este prezidată de Cardinalul Erdõ Péter, Primat al Ungariei. Conform organizatorilor, la eveniment participă 35 de episcopi, 150 de preoţi şi aproape 20.000 de credincioşi din ţară, precum şi din Ungaria, Ucraina, Austria, Germania, Italia, Serbia şi Slovacia.
Conform datelor puse la dispoziţie de Episcopia de Satu Mare, episcopul János Scheffler s-a născut la 29 octombrie 1887, în localitatea Cămin, într-o familie de clăcaşi cu 10 copii, dintre care trei au ales viaţa consacrată: János şi Ferenc au devenit preoţi, iar Mária a devenit călugăriţă.
Studiază la gimnaziul catolic din Satu Mare, la Facultatea de Teologie din Budapesta, iar după hirotonire (6 iulie 1910), timp de doi ani, studiază la Roma, unde obţine titlul de doctor în drept canonic. Lucrează ca vicar parohial la Ciumeşti şi Ujgorod. În anul 1917, episcopul său îi încredinţează reorganizarea şi conducerea Colegiului catolic din Satu Mare, iar ulterior îl numeşte profesor de teologie.
În vara anului 1922, pentru a-şi perfecţiona limba română, călătoreşte timp de trei luni prin Bucovina şi Moldova. Este primit de episcopul Cisar la Iaşi, Paşcani, Gherăeşti şi Săbăoani.
Între anii 1923 şi 1925 este paroh la Moftinu Mare şi totodată profesor de religie la liceu. Predă drept canonic şi istoria Bisericii, fiind în acelaşi timp şi îndrumător spiritual al studenţilor teologi.
După unificarea Diecezelor de Satu Mare şi Oradea i se încredinţează, în anul 1929, organizarea studiilor teologice. Scrie manuale de educaţie religioasă pentru elevii de liceu şi pentru intelectualii catolici.
În anul 1940 este numit profesor de drept canonic la Universitatea din Cluj, apoi este ales membru al Academiei "Sfântul Ştefan". Se ocupă de formarea preoţilor şi educaţia spirituală a persoanelor consacrate la Satu Mare şi Oradea.
În anul 1942, ajunge episcop al Diecezei de Satu Mare, fiind consacrat la 17 mai. Înfiinţează seminarii liceale la Satu Mare, Carei şi Ujgorod. Îl preocupă educaţia filosofică şi spirituală a laicilor. Sensibilitatea pentru problemele sociale, apărarea celor nevoiaşi şi persecutaţi îl însoţesc pe întregul parcurs al vieţii.
În anul 1950, când se opune autorităţilor comuniste care doreau o Biserică naţională, este internat cu domiciliu forţat la Baia de Criş. La 10 martie 1952 este arestat şi anchetat la Ministerul de Interne, iar la 12 septembrie 1952 este mutat la închisoarea de la Jilava. Torturile şi condiţiile inumane din închisoare îi distrug sănătatea. Moare la 6 decembrie 1952. Dan Mizrahy, compozitor de origine evreiască cu care a împărţit celula, reţine ultimele cuvinte rostite în limba latină de episcopul muribund: "Ibi vacabimus...", începutul unui text din Sfântul Augustin la care episcopul medita adesea: "Acolo ne vom odihni şi vom vedea; vom vedea şi vom iubi; vom iubi şi vom lăuda. Iată ce va fi la sfârşitul fără de sfârşit. Şi ce alt sfârşit avem, dacă nu să ajungem în Împărăţia care nu va avea sfârşit" (De Civitate Dei, 22,30).
Este îngropat în cimitirul ortodox din Jilava. În toamna anului 1965, părintele Ferenc Galambos (pe atunci capelan la Satu Mare), cu ajutorul pr. Teodor Tatolici, preot ortodox în Jilava, găseşte locul şi exhumează rămăşiţele pământeşti ale episcopului. Acestea sunt duse şi aşezate în cripta Catedralei din Satu Mare, rămânând acolo până la 17 iunie 2011, când sunt mutate în catedrală. În cadrul unei Liturghii în ziua de 24 iunie, PS Eugen Schönberger, Episcop de Satu Mare, sfinţeşte noul monument funerar ce conţine rămăşiţele pământeşti ale episcopului Scheffler, lângă altarul secundar din partea dreapta a naosului bisericii."

Sursa online: www.ziarullumina.ro

O seară binecuvântată tuturor!

A voastră soră întru Hristos,
Laura Stifter

[Mihnea Dragomir]

Din 3331 de clerici (romano- şi greco-catolici), regimul comunist a ucis 1405.

Sursa: http://www.informatia-zilei.ro/mm/st...anos-scheffler

Nu omul, ci diavolul cunoaşte cel mai bine importanţa preoţilor pentru mântuire. Din răsputeri el se străduie să lupte şi, dacă se poate, să facă să dispară fizic preoţii, cu precădere episcopii. Pentru că atâta vreme cât va exista un singur episcop catolic în lume, acela poate hirotoni în mod legitim presbiteri. Şi, atâta vreme cât se va oficia chiar şi o singură Liturghie, duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor ştie că nu poate fi sigur de victoria lui, încât titlul de "prinţ al lumii acesteia" nu poate să-i tihnească. Trebuie să fie tare tristă pentru el realitatea că sângele episcopilor martiri este sămânţă pentru altarele viitoare.

Lăudat fie Domnul întru sfinţii Săi !

[Mihnea Dragomir]

Nimeni nu este bine să îşi bată joc de Dumnezeu...

În 2008, în ţinutul indian Orissa creştinii au fost persecutaţi. Un călugăriţă de numai 22 de ani a fost arsă de vie. O alta a fost violată bestial. Şeful misiunii, padre Thomas Chellen, a fost omorât de o bombă. Per total, 500 de creştini au fost omorâţi, câteva mii au fost grav răniţi.

Acum trei ani, creştinii dintr-un sat au fost nevoiţi să fugă din calea hinduşilor. Ei au părăsit casele lor, care au fost arse. Ei au fost nevoiţi să plece definitiv, vieţile lor fiind în permanent pericol. După exact un an, în aceeaşi zi şi în aceeaşi perioadă a zilei în care a avut loc atacul acela, iată că o turmă de elefanţi atacă satul. Sunt elefanţi sălbatici, veniţi din alt ţinut, de la 300 de km depărtare. Ei calcă totul în picioare, arătând o furie şi o agresivitate puţin obişnuită acestei specii. Prima proprietate atacată a fost un concasor, adică un zdrobitor de stânci, deţinut de unul dintre liderii anti-catolici din acel sat. Apoi, atacurile elefanţilor s-au repetat şi în satele din jur, peste tot unde creştinii fuseseră persecutaţi. Până acum, ei au distrus peste 700 de case. Toate, ale hinduşilor, care au ajuns să se teamă de ei: le spun "elefanţi creştini".

Sursa: http://www.archdioceseofcolombo.com/news.php?id=851

[laurastifter]

Doamne ajută!
Sunt întru totul de acord. Ai propus modalităţi concrete de solidarizare şi conlucrare între creştini. :)
O seară binecuvântată!
Dumnezeu să fie cu tine!

Cu respect,
Laura Stifter

[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Sunt întru totul de acord. Ai propus modalităţi concrete de solidarizare şi conlucrare între creştini. :)
O seară binecuvântată!
Dumnezeu să fie cu tine!

Cu respect,
Laura Stifter

În mesajul de mai sus, m-am adresat lui Mihnea Dragomir. Nu mi-am dat seama să specific. :)
Doamne ajută tuturor!

[bodo1222]

...........