casatoria cu o persoana nebotezata

[maria32]

draga delia31, eu locuiesc in Bucuresti si am participat la foarte multe sfinte Liturghii in parohii diferite.

Nicaieri nu am auzit sa intrebe preotul ceea ce spui, sau sa anunte ca urmeaza sa savarseasca cununia intre cutare si cutare. Stiu ca asa trebuie facut, insa f putini preoti mai practica aceasta.

Plus ca multi aleg sa se cunune in alte parohii decat in cea de care apartin, pe criteriul ca biserica aceea e mai frumoasa si o sa le iasa pozele mai bine, asa ca, de unde sa stie preotul respectiv date despre cei doi?

[delia31]

În prealabil postat de maria32

draga delia31, eu locuiesc in Bucuresti si am participat la foarte multe sfinte Liturghii in parohii diferite.

Nicaieri nu am auzit sa intrebe preotul ceea ce spui, sau sa anunte ca urmeaza sa savarseasca cununia intre cutare si cutare. Stiu ca asa trebuie facut, insa f putini preoti mai practica aceasta.

Plus ca multi aleg sa se cunune in alte parohii decat in cea de care apartin, pe criteriul ca biserica aceea e mai frumoasa si o sa le iasa pozele mai bine, asa ca, de unde sa stie preotul respectiv date despre cei doi?

In mod normal, preotul ar trebui sa-si cunoasca enoriasii, insa asta e aproape imposibil in parohiile urbane mari cu credinciosi diferiti la fiecare liturghie. Ii cunoaste desigur pe cei constanti si fideli acelei comunitati.
Asta e in Romania.

Am facut o vreme parte dintr-o comunitate parohiala din Atena, in care toti enoriasii se cunosc intre ei, participa aproape toti la evenimentele tuturor. Dupa fiecare Liturghie se organizeaza o agapa intr-o parte anexa a Bisericii, de dragul de a se cunoaste si comunica, mai mult decat de dragul cafelei si snacksurilor.

Evident, preotii parohiei nu lipseau si tot acolo se discutau tot felul de probleme cam ca si aici pe forum. Asta, pe langa catehezele organizate separat si structurate tematic in care se puneau intrebari precise si la obiect, si pe langa alte evenimente, expozitii de icoane, concerte, pelerinaje la manastiri in insule si in strainatate. Faceau impreuna si donatii periodice de sange si vizite la spital cand vreunul din ei era bolnav. La zilele de nastere, invitau si preotii la ei acasa.

Toti erau foarte implicati, nu puteai ramane outsider. Era si este ceea ce se cheama o comunitate euharistica rasariteana.
Idilic, nu? Cred ca asa era pe vremea primilor crestini si chiar daca inevitabil, pot aparea diverse probleme, parohia e bine inchegata si functioneaza ca o comunitate euharistica adunata in jurul lui Hristos prin sfintele Taine.
La mare cinste e la ei Sf. Nectarie de la Eghina, despre care vorbesc cu firescul cu care ar vorbi despre un prieten cunoscut.

Din pacate in Romania domneste un autism religios crancen, din care nu stiu cum am putea iesi.
Mare parte din "credinciosii de ocazie" din Romania traiesc cu falsa idee ca la Biserica mergi doar cand ai o problema iar Dumnezeu e un fel de functionar care sta la un ghiseu si asteapta clienti carora sa le indeplineasca dorintele. Un fel de "Dumnezeu utilitar". Iar Biserica un fel de tonomat. Scrii un pomelnic, bagi fisa, eventual aprinzi o lumanare, zici un Tatal nostru si asta e tot.

Ideea e ca oamenii nu pe Hristos Il cauta la Biserica, ci facerile Lui de bine, minunile si avantajele de la El. Cert e ca pana cand, oamenii nu-L vor vrea pe El si comuniunea cu cei care vor la fel, vom ramane scindati si izolati in autismul asta.

Cert e ca nu e suficient doar ca preotul sa doreasca o comunitate inchegata, ci fiecare credincios in parte trebuie sa contribuie la asta, prin aceea ca nu va concepe viata in afara lui Hristos prin Sfintele Taine.
Problema romanilor e ca si catehismul li se pare prea greu de inteles.

Daca in Romania, unii oameni n-au nici macar o minima catehizare (ca deh, nu i-a interesat), si habar n-au cu ce se mananca Tainele Bisericii, unui preot nu ii este ingaduit sa se joace de-a Sfintele Taine si sa le dea oricum si oricui, fara o discutie prealabila.

E impardonabil ca preotul sa nu aiba o discutie duhovniceasca cu viitorii miri, sa vada in ce ape se scalda. Daca un preot isi permite sa cunune chiar si pe cineva nebotezat, o face pe riscul lui.

O sfatuiesc pe initiatoarea topicului sa aduca la cunostinta preotului ca mireasa nu doreste sa se boteze decat daca cumva e "stransa cu usa" si trebuie sa aplice planul "B" pt. a se vedea maritata.

În prealabil postat de delia31

Am facut o vreme parte dintr-o comunitate parohiala din Atena, in care toti enoriasii se cunosc intre ei, participa aproape toti la evenimentele tuturor. Dupa fiecare Liturghie se organizeaza o agapa intr-o parte anexa a Bisericii, de dragul de a se cunoaste si comunica, mai mult decat de dragul cafelei si snacksurilor.

Evident, preotii parohiei nu lipseau si tot acolo se discutau tot felul de probleme cam ca si aici pe forum. Asta, pe langa catehezele organizate separat si structurate tematic in care se puneau intrebari precise si la obiect, si pe langa alte evenimente, expozitii de icoane, concerte, pelerinaje la manastiri in insule si in strainatate. Faceau impreuna si donatii periodice de sange si vizite la spital cand vreunul din ei era bolnav. La zilele de nastere, invitau si preotii la ei acasa.

Toti erau foarte implicati, nu puteai ramane outsider. Era si este ceea ce se cheama o comunitate euharistica rasariteana.
Idilic, nu? Cred ca asa era pe vremea primilor crestini si chiar daca inevitabil, pot aparea diverse probleme, parohia e bine inchegata si functioneaza ca o comunitate euharistica adunata in jurul lui Hristos prin sfintele Taine.
La mare cinste e la ei Sf. Nectarie de la Eghina, despre care vorbesc cu firescul cu care ar vorbi despre un prieten cunoscut.

Din pacate in Romania domneste un autism religios crancen, din care nu stiu cum am putea iesi.
Mare parte din "credinciosii de ocazie" din Romania traiesc cu falsa idee ca la Biserica mergi doar cand ai o problema iar Dumnezeu e un fel de functionar care sta la un ghiseu si asteapta clienti carora sa le indeplineasca dorintele. Un fel de "Dumnezeu utilitar". Iar Biserica un fel de tonomat. Scrii un pomelnic, bagi fisa, eventual aprinzi o lumanare, zici un Tatal nostru si asta e tot.

Ai mare dreptate. E cea mai mare lipsă a noastră, a ortodocşilor români. Ne ducem singuri şi ne întoarcem singuri de la biserică. Nu formăm comunităţi. Nu ne cunoaştem, nu ne ajutăm. În unele parohii preoţii se străduiesc să mai adune oamenii, măcar la hram... Dar ar trebui ca după fiecare liturghie să fie ori o mică agapă, ori, mai pe seară, câteva ore de discuţii libere sau (şi) de catehizare. Se mai fac astfel de întâlniri în unele biserici din Bucureşti, în serile de peste săptămână, însă sunt rezervate tinerilor.

[glykys]

În prealabil postat de N.Priceputu

Dar ar trebui ca după fiecare liturghie să fie ori o mică agapă, ori, mai pe seară, câteva ore de discuţii libere sau (şi) de catehizare. Se mai fac astfel de întâlniri în unele biserici din Bucureşti, în serile de peste săptămână, însă sunt rezervate tinerilor.

Sunt multe biserici unde se face cateheza pentru toti, la biserica unde merg eu se face duminica, la ora 17, dar vine extrem de putina lume. Acum cateva luni imi amintesc ca am postat o lista cu bisericile din Bucuresti unde se organizeaza asa ceva. In ce zona a Bucurestiului locuiti?

În prealabil postat de glykys

Sunt multe biserici unde se face cateheza pentru toti, la biserica unde merg eu se face duminica, la ora 17, dar vine extrem de putina lume. Acum cateva luni imi amintesc ca am postat o lista cu bisericile din Bucuresti unde se organizeaza asa ceva. In ce zona a Bucurestiului locuiti?

În Militari. Aici este o biserică unde îmi place în mod deosebit să merg, şi ştiu că se face cateheză marţi seara, însă nu am apucat încă să mă duc. E vorba de parohia Sf. Nicolae. Însă mai cunoscute până acum mi-au fost alte parohii: Podeanu şi Bazilescu.