Renuntarea la prietenie

[IonelaC]

In primul rand, va multumesc pentru raspunsuri!

@Melissa: Si eu as lasa lucrurile sa curga firesc, da, as face lucrul acesta... insa nu degeaba nu l-am enumerat printre optiunile initiale.
Faptul ca baiatul are o prietena, faptul ca el o iubeste extrem de mult, desi ea mereu ii spune ca are rezerve si ca nu-l iubeste la fel, in timp ce el imi marturiseste mie ca desi sufera din pricina ei, totusi va lupta pentru ea pana in panzele albe - ei bine, cum sa las lucrurile sa curga firesc din partea mea?... N-ar fi, oare, o alegere masochista?

In acelasi timp, datorita prieteniei si sinceritatii profunde dintre noi, el mi-a spus de multe ori ca admira multe lucruri la mine, iar eu la el. Avem o comunicare dincolo de cuvinte, continuam sa vorbim unul cu altul si atunci cand nu mai rostim nimic. Pentru mine - care am cunoscut de doua ori dragostea si suferinta din dragoste, insa in modul cel mai platonic cu putinta - este totusi prima data cand simt ca sufletul meu se odihneste langa alta persoana. O odihna care ma doare, pentru ca stiu ca ma odihnesc langa un copac inflorit pentru altcineva.

@Vintage: Gandurile si dorintele nu sunt nicidecum "chinuitoare", in sensul acela "romantic" al filmelor de dragoste. Pur si simplu, simt ca dragostea mea frateasca s-a transformat incet-incet in iubire. O iubire pura, care s-ar multumi cu simpla tinere de mana, ori sprijinire a capului pe umarul celuilalt. Insa care sa fie marturisita - asta ar implini-o, nicidecum alte manifestari.

Am sa tin cont de sfaturile dvs. ale tuturor. De fapt, mi-ati vorbit despre acelasi lucru la care alerg si eu: tot despre rugaciune. Am sa ma rog Lui Hristos sa faca voia Lui cu mine si cu prietenia noastra si sa-mi dea puterea sa primesc cu inima deschisa totul.

In acelasi timp, va rog pomeniti prietenia noastra, atat de rara si de scumpa - mi-ar plange sufletul sa o pierd!

[IonelaC]

@ Sophia: Da, numai Dumnezeu stie de ce a luat nastere prietenia aceasta si de ce eu am ajuns acum in aceasta situatie complicata. Este inca un test, asa cum mi-a randuit atatea, din care stiu sigur ca trebuie sa invat o lectie. Doamne ajuta sa inteleg si sa invat ceea ce trebuie!

Am sa incerc sa "pun la pastrare" prietenia noastra, sa ma distantez cumva o perioada si sa-l las doar pe el sa ma caute, cand va simti nevoia sa vorbim. Imi vine foarte, foarte greu sa fac lucrul acesta, dar trebuie.

[IonelaC]

@ Vintage: Multumim pentru carte! De multa vreme voiam sa o cumpar, mereu am amanat pentru alte prioritati... iar acum iat-o cadou! Multumesc mult!

În prealabil postat de IonelaC

@ Vintage: Multumim pentru carte! De multa vreme voiam sa o cumpar, mereu am amanat pentru alte prioritati... iar acum iat-o cadou! Multumesc mult!

Cu multa placere!

[georgeval]

În prealabil postat de IonelaC

@ Sophia: Da, numai Dumnezeu stie de ce a luat nastere prietenia aceasta si de ce eu am ajuns acum in aceasta situatie complicata. Este inca un test, asa cum mi-a randuit atatea, din care stiu sigur ca trebuie sa invat o lectie. Doamne ajuta sa inteleg si sa invat ceea ce trebuie!

Am sa incerc sa "pun la pastrare" prietenia noastra, sa ma distantez cumva o perioada si sa-l las doar pe el sa ma caute, cand va simti nevoia sa vorbim. Imi vine foarte, foarte greu sa fac lucrul acesta, dar trebuie.

Cred ca rugaciune ta trebuie impletita cu o spovedanie cat mai deasa. Exista riscul sa te adancesti in aceasta dragoste care nu mai este prietenie si la un moment dat sa apara "sfarsitul" discutiilor sinonim cu sfarsitul relatiei si atunci suferinta este mare. Cu cat te adancesti cu atat suferinta este mai mare. Trebuie sa fii mai rezervata pentru o perioada.

[Mihai36]

Parerea mea este ca ai ales bine.
Tu ai mai trecut prin experienta nefericita a atasamentului emotional si ti-ai dat seama ca nu te poti identifica cu atasamentul, nu este adevarata noastra natura. Insa el probabil ca nu a mai trecut, abia acum trece dar inca nu realizeaza ca este inlantuit si ca ar trebui sa se elibereze.
Tu ai fost in stare din acest punct de vedere sa iti fi duhovnic, el insa nu.
Noi ca crestini nu avem o educatie emotionala -chiar daca Iisus a spus ca cei care nu sint casatoriti sa fim ca El- adica fara prietena, iubire atasata, etc.
Viata afectiva a celui necasatorit trebuie umpluta cu anturajul pozitiv al prietenilor si al fratilor. Exact ca in viata sfinta monahala.

În prealabil postat de IonelaC

Faptul ca baiatul are o prietena, faptul ca el o iubeste extrem de mult, desi ea mereu ii spune ca are rezerve si ca nu-l iubeste la fel, in timp ce el imi marturiseste mie ca desi sufera din pricina ei, totusi va lupta pentru ea pana in panzele albe - ei bine, cum sa las lucrurile sa curga firesc din partea mea?... N-ar fi, oare, o alegere masochista?

Nu mai masochista decat alegerea lui..:-)

[Mirela0110]

eu zic tot asa sa iti vezi de viata, sa lasi sa decurga lucrurile in mod normal, dar totusi incearca o perioada sa stai mai departe de el ... poate iti va face si tie bine si poate asa vezi si el ce simte pentru tine, daca iti simte lipsa prieteniei ...

[IonelaC]

@ Georgeval: Da, spre spovedanie ma indrept cat de curand!
@ Mirela: Da, asta am sa si fac. Cum spuneam, de voie de nevoie.Trebuie.