Dati-mi un sfat, va rog

În prealabil postat de AlinB

1. Hm, am fost tentat sa inteleg ca prin "rasfatati" se traduce o atitudine nepotrivita din partea lor, ei bine nu vad nimic in acest sens.

2. Ca i-ati rasfatat putin cam peste, asta e a doua problema si nu are cu nimic de a face cu duritatea propusa de dl. Zaharia si nici cu blandetea de parinte model.
Blandetea e una, sa-i feriti de munca si responsabilitati e alta.

Iar treaba cu relatiile, e o problema separata, un alt capitol al educatiei, ca sa zic asa.

Da, i-am tinut departe de greutatile vietii, nu i-am mobilizat un pic... Am vrut sa aibe o copilarie frumoasa si senina. Dar am cam exagerat.

Cat priveste relatiile intime... nu stiu ce sa zic. Va dati seama ca asa ceva, eu, ca femeie, chiar daca sunt mama, nu pot discuta cu fiul meu. Iar tatal lui, e prea pudic ca sa vorbeasca el...
Cu fata vorbesc cat pentru amandoi si i-am facut capul calendar cu povetele mele.
Dar... simt eu ca ceva imi ascunde... Ma rog la Dumnezeu minut de minut sa o pazeasca de cursele vrasmasului, de pacate si de ispite.
Dar... nu-i suficient, stiu si acesta este marele meu of.
Cam atat pot sa spun... mai mult stie doar sufletul meu...
Domnul Iisus Hristos sa-i ocroteasca cu sfintii lui ingeri pe copii nostri si noua sa ne dea rabdare si perseverenta in rugaciune! Maicuta Domnului sa ne ocroteasca pe toti!

În prealabil postat de vintage

Cat priveste relatiile intime... nu stiu ce sa zic. Va dati seama ca asa ceva, eu, ca femeie, chiar daca sunt mama, nu pot discuta cu fiul meu. Iar tatal lui, e prea pudic ca sa vorbeasca el...

Vintage, imi esti draga, deci ceea ce urmeaza sa spun sa nu o iei in nume de rau, te rog! Nu ma raportez in mod special la tine si la familia ta, dar in general nu mi se pare normala gandirea aceasta, cand vine vorba de educatie sexuala: mama vorbeste cu fiica, tatal cu fiul. Amandoi ar trebui sa vorbiti cu amandoi [bineinteles, separat, ca pentru adolescenti discutiile "in familie" despre sex sunt destul de jenante oricum]. De la parintele de acelasi sex, copilul va invata despre particularitatile biologice. De exemplu, o fata bineinteles ca va intelege mai bine de la mama cum e cu menstruatia, decat de la tata. Mai ales ca in cele mai multe cazuri, simptomele de sindrom premenstrual sunt aceleasi la mama si la fiica, deci anii tai de experienta o pot ajuta sa treaca peste aceste neplaceri. La fel, despre polutiile nocturne, baiatul va discuta mai bine cu tatal sau, care a trecut prin acelasi lucru si deci ii poate explica mai bine ce si cum.
Cand vine vorba despre sex insa, e mult mai bine pentru copil sa discute cu amandoi parintii, impreuna sau separat, cum se simte el mai bine. Pentru fiul tau ar fi foarte util daca ar sti cum este sexul perceput de catre o femeie. Mai ales cand vine vorba despre sexul premarital, el poate invata mult mai multe de la tine. E cunoscut faptul ca fetele sunt mult mai afectate de pierderea virginitatii decat baietii [mai ales daca s'a petrecut intr'un mod neplacut], deci daca tu, ca femeie, il faci sa inteleaga impactul pe care acea "prima data" il are asupra unei femei, ii va fi mult mai usor sa respecte decizia unei eventuale iubite de a se pastra virgina. In cazul fiicei tale, daca tatal ii va explica faptul ca un barbat care o iubeste cu adevarat o va respecta si o va iubi mai mult daca se pastreaza pentru noaptea nuntii, ea va asimila mai usor aceasta informatie, pentru ca vine direct "de la sursa".

Sper ca m'ai inteles! Si repet, desi am folosit persoana a II'a singular, nu ma refer in mod special la tine, ci in general!

În prealabil postat de Lilith23

Vintage, imi esti draga, deci ceea ce urmeaza sa spun sa nu o iei in nume de rau, te rog! Nu ma raportez in mod special la tine si la familia ta, dar in general nu mi se pare normala gandirea aceasta, cand vine vorba de educatie sexuala: mama vorbeste cu fiica, tatal cu fiul. Amandoi ar trebui sa vorbiti cu amandoi [bineinteles, separat, ca pentru adolescenti discutiile "in familie" despre sex sunt destul de jenante oricum]. De la parintele de acelasi sex, copilul va invata despre particularitatile biologice. De exemplu, o fata bineinteles ca va intelege mai bine de la mama cum e cu menstruatia, decat de la tata. Mai ales ca in cele mai multe cazuri, simptomele de sindrom premenstrual sunt aceleasi la mama si la fiica, deci anii tai de experienta o pot ajuta sa treaca peste aceste neplaceri. La fel, despre polutiile nocturne, baiatul va discuta mai bine cu tatal sau, care a trecut prin acelasi lucru si deci ii poate explica mai bine ce si cum.
Cand vine vorba despre sex insa, e mult mai bine pentru copil sa discute cu amandoi parintii, impreuna sau separat, cum se simte el mai bine. Pentru fiul tau ar fi foarte util daca ar sti cum este sexul perceput de catre o femeie. Mai ales cand vine vorba despre sexul premarital, el poate invata mult mai multe de la tine. E cunoscut faptul ca fetele sunt mult mai afectate de pierderea virginitatii decat baietii [mai ales daca s'a petrecut intr'un mod neplacut], deci daca tu, ca femeie, il faci sa inteleaga impactul pe care acea "prima data" il are asupra unei femei, ii va fi mult mai usor sa respecte decizia unei eventuale iubite de a se pastra virgina. In cazul fiicei tale, daca tatal ii va explica faptul ca un barbat care o iubeste cu adevarat o va respecta si o va iubi mai mult daca se pastreaza pentru noaptea nuntii, ea va asimila mai usor aceasta informatie, pentru ca vine direct "de la sursa".

Sper ca m'ai inteles! Si repet, desi am folosit persoana a II'a singular, nu ma refer in mod special la tine, ci in general!

Nu, nu-ti fa griji, Lilith, nu ma supar deloc, imi face placere sa vorbesc cu tine, chiar daca nu suntem in deplin acord.
Eu sunt o persoana de moda veche, asa, cumva... vintage. Pana la adolescenta lui, am fost "prietenul" fiului meu. Discutam despre multe, chiar si despre fete, despre intalniri si biletele.
El fiind pe la liceu, prin clasa a 12-a, parca, a cunoscut o mica domnisoara de clasa a9-a, dulcica si nevinovata ca o floricica. Si se iubeau nevoie mare. Atunci a fost prima si ultima oara cand am vorbit despre sex. L-am rugat insistent si parinteste sa aibe grija ce face cu fetita aceea. Sa nu cumva...! Ca sunt tineri, ca nu e bine, ca-i pacat grav, etc. M-a asigurat ca nu se va intampla nimic. Si sunt sigura ca nu s-a intamplat. Dupa ceva timp s-a racit prietenia lor, s-au despartit. Dar de atunci si pana acum el nu mi-a mai povestit de nicio fata. Acum imi fac reprosuri ca prea m-am "ambalat", prea l-am luat tare atunci si s-a invatat minte, nu mi se mai confeseaza. Relatiile lui intime au devenit un subiect tabu in familia noasta. Mi-e jena, mi-e frica... nu stiu ce-mi este, dar eu nu mai pot vorbi cu el despre aceste lucruri. Ma rog tot timpul, minut de minut, de dimineata pana seara, sa-l intelepteasca Dumnezeu, sa-i sopteasca El ce e bine si cum e bine.

Fata mea, ooo!, fata mea? Este "domnisoara stie tot". Orice ii spun: "Da, mami, stiu asta, mami". "Vai, mama, dar ne-a spus asta si la scoala !"
In timpul liceului a fost o perioada implicata cu scoala la o actiune impotriva SIDA, a BTS, si nu mai stiu ce... unde au invatat mai multe decat voi sti eu despre sex si toate implicatiile. Apoi a renuntat pt ca avea si activitati suplimentare sportive, antrenamente la basket, etc. Fiind o fire sportiva este mai dura, mai "dintr-o bucata" si nu pot sa-o conving prea usor ca mai sunt inca lucruri pe care nu le stie...
Sti ce mi-ar fi placut? Sa se fi putut atasa de un grup de tineri crestini, organizati frumos si invatati adevaratul rost al relatiilor sexuale si adevaratul pericol al intrtinerii relatiilor intime in afara casatoriei. Ei, asta am incercat eu sa le spun copiilor mei despre sex. Dar chiar daca nu mi-au ras in nas si nu m-au contrazis tot nu sunt convinsa ca ma aproba.

Tot ce spui tu, Lilith, este corect din punctul de vedere al omului modern, al timpurilor de acum.
Omul crestin, ortodoxul veritabil (asa cum as vrea eu sa fiu) va aborda problema diferit. Desigur, si el accepta comunicarea parintilor cu copiii. Dar altfel. Din punct de vedere crestinesc. Adica FARA RELATII INTIME pana la casatorie. Este cel mai sanatos sfat, cel mai de valoare sfat. Parintele Savatie Bastovoi, si eu cred ca tu, din familie de scriitori, poate ai auzit de el (a scris multa poezie postmodernista in vremurile lui triste), spun, acest calugar are cateva scrieri despre tineri si problemele lor. In scrierile Sfintilor parinti se gasesc nenumarate povete, sfaturi pt ca abstinenta tinerilor sa nu fie o povara si un motiv de boli psihice. S-a scris mult despre asta. Deci, cam asa ceva as discuta eu cu copii mei. Dar sunt slaba si fara vointa, cum ar zice fratele Zaharia : "molesita" si ii dau dreptate, spre regretul si rusinea mea...

[Yasmina]

În prealabil postat de vintage

Adica FARA RELATII INTIME pana la casatorie. Este cel mai sanatos sfat, cel mai de valoare sfat...

Este intr-adevar de mare valoare,daca insasi dvs puteti fi un exemplu viu in sensul acesta,adica sa le vb din experienta dvs,cum ati reusit dvs si actualul dvs sot sa ucideti tentatiile si sa intrati biruitori virgini in biserica!
Daca s-a intamplat exact contrariul,sunt slabe sperantele ca acesti copii sa fie docili unor concepte pe care nici parintii sai nu le-au adoptat!

In unele familii exemplele sunt in favoarea concubinajului,adica parinti necununati de cateva decenii...ce importanta sa aiba cununia pt urmasii lor?

În prealabil postat de Yasmina

Este intr-adevar de mare valoare,daca insasi dvs puteti fi un exemplu viu in sensul acesta,adica sa le vb din experienta dvs,cum ati reusit dvs si actualul dvs sot sa ucideti tentatiile si sa intrati biruitori virgini in biserica!
Daca s-a intamplat exact contrariul,sunt slabe sperantele ca acesti copii sa fie docili unor concepte pe care nici parintii sai nu le-au adoptat!

In unele familii exemplele sunt in favoarea concubinajului,adica parinti necununati de cateva decenii...ce importanta sa aiba cununia pt urmasii lor?

Perfect de acord cu tine! Dar cred ca sti cat de enervante sunt pentru ei discutiile de genul : " Eu, cand eram ca tine faceam doar asa, si asa... eram asa si asa..." toate numai de bine.
Doar sa incep sa zic "cand eram ca tine" si l-am pierdut "de musteriu". Ar merge doar exemplul practic. Si acesta il au. Si de la mine si de la tatal lor. Se pare ca in ziua de azi exemplul parintilor are efect mai incolo, pe la maturitatea avansata, dupa ce se lovesc cu capul de ceva "dur"...

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

Da, i-am tinut departe de greutatile vietii, nu i-am mobilizat un pic... Am vrut sa aibe o copilarie frumoasa si senina. Dar am cam exagerat.

Putin, asa.. :)

Cat priveste relatiile intime... nu stiu ce sa zic. Va dati seama ca asa ceva, eu, ca femeie, chiar daca sunt mama, nu pot discuta cu fiul meu. Iar tatal lui, e prea pudic ca sa vorbeasca el...
Cu fata vorbesc cat pentru amandoi si i-am facut capul calendar cu povetele mele.

Trebuie sa existe o cale de abordare.
Mai ales ca nu trebuie sa le tineti lectii de biologie (alea le au deja) ci de morala.
Dar luati-o mai mult pe calea intrebarilor decat afirmatiilor: "tu ce crezi..", "de ce crezi ca..", daca stiti ca va stie pozitia ca fiind una intransigenta si va da raspunsurile pe care stie ca le asteptati fara a crede de fapt in ele, faceti putin pe avocatul diavolului "de ce crezi ca n-ar fi bine sa..in definitiv uite..", etc.

Cu putina pedagogie i se poate arata logic care sunt consecintele neplacute ale unor actiuni, desi daca nu prea au experienta de viata, n-au suferit niciodata, n-au pierdut niciodata nimic, e cam greu sa-i faci din vorbe sa inteleaga durerea pe care ar putea-o simti sau trezi altora prin actiuni necugetate.

Dar... simt eu ca ceva imi ascunde...

E posibil sa nu-si fi pierdut virginitatea dar pana acolo mai sunt diverse.."chestii" care pana la urma tot acolo duc.
Pai luati-o mai asa pe de parte... "cat de departe crezi ca poate merge relatia intre un baiat si o fata?", "cat ar trebui sa accepte o fata din partea unui baiat..", "dar daca urmeaza sa se casatoreasca cu el..", etc.
Nu e asa simplu in practica dar trebuie incercat..

Oricum, in mod normal n-ar trebui sa se ajunga aici, daca un copil este educat cu un atasament profund fata de credinta si invatat cu posturile, cunoaste invatatura morala si de credinta si dezvolta un atasament profund fata de Biserica si tot ce tine de ea, lucrurile astea si le insusesc singuri.

Pe de alta parte daca invata sa iubeasca mai mult lumea si spectacolul ei, e mult mai dificil sa le predai aspectele morale ale interactiunii cu ceilalti..

În prealabil postat de AlinB

Putin, asa.. :)



Trebuie sa existe o cale de abordare.
Mai ales ca nu trebuie sa le tineti lectii de biologie (alea le au deja) ci de morala.
Dar luati-o mai mult pe calea intrebarilor decat afirmatiilor: "tu ce crezi..", "de ce crezi ca..", daca stiti ca va stie pozitia ca fiind una intransigenta si va da raspunsurile pe care stie ca le asteptati fara a crede de fapt in ele, faceti putin pe avocatul diavolului "de ce crezi ca n-ar fi bine sa..in definitiv uite..", etc.

Cu putina pedagogie i se poate arata logic care sunt consecintele neplacute ale unor actiuni, desi daca nu prea au experienta de viata, n-au suferit niciodata, n-au pierdut niciodata nimic, e cam greu sa-i faci din vorbe sa inteleaga durerea pe care ar putea-o simti sau trezi altora prin actiuni necugetate.


E posibil sa nu-si fi pierdut virginitatea dar pana acolo mai sunt diverse.."chestii" care pana la urma tot acolo duc.
Pai luati-o mai asa pe de parte... "cat de departe crezi ca poate merge relatia intre un baiat si o fata?", "cat ar trebui sa accepte o fata din partea unui baiat..", "dar daca urmeaza sa se casatoreasca cu el..", etc.
Nu e asa simplu in practica dar trebuie incercat..

Oricum, in mod normal n-ar trebui sa se ajunga aici, daca un copil este educat cu un atasament profund fata de credinta si invatat cu posturile, cunoaste invatatura morala si de credinta si dezvolta un atasament profund fata de Biserica si tot ce tine de ea, lucrurile astea si le insusesc singuri.

Pe de alta parte daca invata sa iubeasca mai mult lumea si spectacolul ei, e mult mai dificil sa le predai aspectele morale ale interactiunii cu ceilalti..

Ai dreptate. Da, da... Dar, Doamne! NU POT, nu pot sa vorbesc cu el despre asta...