Papalitatea

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Desigur. Anume: cel mai recent conflict, cel dintre Ierusalim si Bucuresti; schisma din Biserica Bulgara, conflictele dintre gruparea traditionalist/izolationist-extremista si cea ecumenist-extremista de la noi, avand ca personaje principale pe Danion Vasile si toti corifeii criticii conferentiate, s-o numesc asa, schisma recenta din Abhazia, etc. Asta, ca sa ma situez doar in perimetrul temporal recent. In ultima instanta, nu conteaza ce spun eu, sau oricine altcineva, angajat subiectiv in propria credinta, ci conteaza ce spune realitatea. Sunteti de acord cu mine ca linia conflictuala intre oameni de aceleasi convingeri, mai mult, de aceeasi credinta, este ceva trist si dezamagitor per se? Daca da, avem o baza comuna de discutie. Si, din nou, nu e ceva de care sa se bucure cineva intreg la cap si mai la ales la suflet. Ca atare, nu ma bucur de atmosfera conflictuala a "vecinului". INSA ACEASTA DA DOVADA DE ENTROPIA INERENTA UNUI SISTEM IN CARE IERARHIA SI AUTORITATEA GANDITE SUNT DIN CE IN CE MAI VIDE DE CONTINUT.

Problema dintre Ierusalim si Bucuresti este pur administrativa, care speram ca se va rezolva.
Noi stim ca conflictele sunt un efect al luptei pe care o da diavolul Bisericii in general si crestinului in special. Noi stim deasemeni ca nu ne putem astepta la pace, caci pacea a fost luata de Domnul de pe pamant. Atunci de ce sa ne miram de conflicte, cand si noi, la nivel individual, avem conflicte cu altii. Modul in care rezolvam aceste conflicte, are un rol matuitor.
VA repet: Patriahul are o sefie administrativa; conducerea vazuta a Bisericii este Sfantul Sinod. Asa ca, va rog, nu va lasati amagit de unele lucruri. In biserica, la Sf. Liturghie, nu se simte aceasta stare conflictuala, si asta e important. Pentru rezolvarea conflictelor exista avocati.

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Problema dintre Ierusalim si Bucuresti este pur administrativa, care speram ca se va rezolva.
Noi stim ca conflictele sunt un efect al luptei pe care o da diavolul Bisericii in general si crestinului in special. Noi stim deasemeni ca nu ne putem astepta la pace, caci pacea a fost luata de Domnul de pe pamant. Atunci de ce sa ne miram de conflicte, cand si noi, la nivel individual, avem conflicte cu altii. Modul in care rezolvam aceste conflicte, are un rol matuitor.
VA repet: Patriahul are o sefie administrativa; conducerea vazuta a Bisericii este Sfantul Sinod. Asa ca, va rog, nu va lasati amagit de unele lucruri. In biserica, la Sf. Liturghie, nu se simte aceasta stare conflictuala, si asta e important. Pentru rezolvarea conflictelor exista avocati.

Domnul a zis ca pacea Lui ne-o da noua iar apostolilor le-a zis ca pacea lor sa fie cu cei care ii primesc pe ei. Iar facatorii de pace sunt adevaratii Fii ai lui Dumnezeu. Deci Domnul nu a luat pacea ci este doar o piatra de poticnire pentru multi si acestia care se poticnesc iau pacea din lume, in acest sens Domnul zice la un moment ca nu a venit sa aduca pacea...

În prealabil postat de Adriana3

Domnul a zis ca pacea Lui ne-o da noua iar apostolilor le-a zis ca pacea lor sa fie cu cei care ii primesc pe ei. Iar facatorii de pace sunt adevaratii Fii ai lui Dumnezeu. Deci Domnul nu a luat pacea ci este doar o piatra de poticnire pentru multi si acestia care se poticnesc iau pacea din lume, in acest sens Domnul zice la un moment ca nu a venit sa aduca pacea...

Ararta-mi te rog si mie unde este pace? Nicaieri! Doar in inima.


"Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare." (Luca 12,51)

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Ararta-mi te rog si mie unde este pace? Nicaieri! Doar in inima.


"Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare." (Luca 12,51)

Este foarte usor sa iti arat unde este pace, acolo unde a lasat-o Domnul, adica la cei care il primesc pe El, iar dezbinarea este acolo unde oamenii nu vor sa il accepte pe Domnul. De asta dezbinarea crestinilor este semn al vietii lor nu tocmai aproape de Domnul.