Dati-mi un sfat, va rog

[beliver]

În prealabil postat de vintage

Este dureros ceea ce a spus Melissa dar este adevarat.
Intr-un alt topic sustineam, intr-un fel, rabdarea si iertarea sotului. Dar a SOTULUI luat cu cununie, in biserica. In astfel de cazuri incerci, insisti, ierti, rabzi (pana la o limita, evident) dar in cazul tau... iarta-ma, dar nu esti pentru el decat ceea ce este si cealalta femeie. Adica concubina, insa cu acordul parintilor.
Deci, lasa-l sa vina el la tine, dar si mai bine uita-l. Renunta.
Spuneam, cu alta ocazie, ca tinerele fete ar trebuie sa deschida ochii inainte de a se marita. Deja tu ai vazut cu ochii tai ce fel de om este. S-a dus dupa alta si asta inseamna ca nu este serios intr-o relatie si nici nu va fi.

Sunt de acord ,as mai adauga faptul ca ar fi bine sa rupi legatura cu ai lui,ar fi sanatos pentru toti.Ai grija sa nu cazi in mandrie si slava desarta.Mai bine sa te consideri nevrednica,decat sa-l consideri pe el nevrednic si nu uita sa nu-l vorbesti de rau cu parintii lui.Doamne ajuta!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Melissa

Aici eu sunt si mai riguroasa decat tine si spun ca ORICUM NU AU NICI UN DREPT sa exploateze fata(nora)emotional, chiar daca SUNT CASATORITI. Deloc nu sunt de acord sa-si bage parintii nasul in casnicia copiilor.Si apreciez ca fiind corecta si cea mai potrivita relatia distanta si respectuasa cu socrii.E o vorba aici in Ardeal : cu soacra e bine sa stai pe aceiasi strada ( str. M.Eminescu de exemplu), dar in orase diferite!:-)

Precizez de la inceput ca nu am nimic , absolut nimic , cu sora Melissa , de discutat , de impartit sau de polemizat . Nu ma intereseaza asa ceva si nici nu voi raspunde unei eventuale polemici .
Folosesc insa tipul de idee pusa in vehicul ca sa extind parerire mele legate de intrarea fara feciorie in casatorie si altele legate de ,,familia" tinerilor .


Asadar, dupa ce ca se fac pacate mari, grele, cu nemiluita, pina acolo incit se ajunge la patima (cuplul se invedereaza in desfrinare, apoi apeleaza la mijloace de lupta impotriva aparitiei unei noi vietii deoarece in ziua de astazi copii nu mai aduc bucuria fireasca a unui fiu sa fiice intr-o familie ci doar bucuria programarii aparitiei lor care se aseamana f. bine cu bucuria unui concediu programat de 2 ani si pt. care s-a facut si ,,tratamente' sustinute de stringere de bani ca sa se poata intimpla) diavolul vine si ii ridica pe tineri la o noua teapta de pacate , afundindu-i in mocirla faradelegii si ducindu-i la spolierea aproape completa a Duhului Sfint prin practicarea de noi faradelegi .
Ca si cum nu ar fi deajuns ceea ce au facut pina acum , diavolul vine sa ii invete pe tineri cu unul din cele mai rafinate si mari pacate numite MINDRIA .
Dar ca sa nu se prinda prostii de tineri si sa nu-si constientizeze starea lor reala , sa nu se poata sesiza de despartirea de Dumnezeu ii leaga la ochi si la urechi spunindu-le si invatindu-i ca mindria nu este nici pe departe mindrie precum invata biserica, nu, ci ea este PERSONALITATE, MATURITATE, NEVOIE DE PRESTANTA, RESPECT DE SINE si DEMNITATE .
Adica dintr-o data tinerii casatoriti , incalcind poruncile lui Dumnezeu (cele 10 porunci, poruncile legate de pacatele strigatoare la cer, invataturile , sfaturile , povetele si poruncile cuprinse in Ecleziast, Psaltire si Pildele lui Solomon, legate de parinti si parintii duhovnicesti /nasi) se desteapta asa peste noapte si incep sa puna in fata parintilor tot felul de conditii care de cele mai multe ori sunt inafara invataturii , a traiului crestin si a vietii in duh si adevar .
Dar asa se intimpla deoarece atunci cind pornesti in viata cu stingul nu te mai slabeste asa usor Lucifer si iti pune tot felul de legaturi de pacate care se canonisesc greu , numai sa-i ramii lui sluga .

Revenind insa la parinti , spunem ca acest trai, acest fel de viata (cu parinti dat naibii de moderni ce sunt, care accepta desfriul copiilor lor , care ajung la discutii serioase prin impunerea pretentiilor sau acceptarea de pretentii jignitoare , care dezavueaza sau chiar lupta in timp impotriva copiilor lor , s.a.m.d.) nu se intimpla decit in familiile care il au pe Dumnezeu doar un nume in vorbirea curenta si nimic mai mult . De asemenea, asa se intimpla si cu copii proveniti din familii crestine dar care impinsi de draceasca emancipare, cit mai de devreme, nu-si mai asculta parintii si isi iau viata din miinile lui Hristos in propriile lor madulare crezind ca asa este mai bine si incep sa dea lectii in stinga si dreapta !

Ascultarea si supunerea a rinduit-o Dumnezeu peste tot in lume, nu este intimplataoare si nici benevola : in societate se asculta de autoritati, la serviciu, la scoala, in familie, orisiunde este rinduiala pusa de Atotputernicul . Ascultarea si supunerea cu dragoste si liber consimtit este de origine dumnezeiasca , rasvratirea , punerea la punct, personalitatea puternica in desfasurare, demonstratiile de forta pt. luare aminte, si altele asemenea acestora este de sorginte draceasca !

Fiecare face in viata lui ce doreste , dar revenind la o postare facuta ieri, puterea de discernamint este musai sa ne o pastram , ori pt. aceasta trebuie sa tinem f. aproape de Hristos, nefacind nici un gind sau gest in contra .
Pai unde este iubirea aproapelui , atit de proferata si care ne da pe spate cind posteaza cite un frate, aflat in risipa de har despre asemenea iubire, cind noi apreciem, aprobam sau chiar sustinem si promovam DEMNITATEA NEAPARATA a norei in fata soacrei, sau si invers ? Unde mai este iubirea ? Cum trebuie sa fie iubirea dumnezeiasca , si nu cea civica, umana / Cum ??? Pai ne invata deosebit de bine Sf. Ap. Pavel in I Cor/13 : ,,... dragostea este indelung rabdatoare, nu se lauda, nu se trufeste , nu cauta ale sale , nu se umple de minie ..."
Iata fratilor cum arata iubirea cea adevarata si nici decum a invata vreodata vreo nora sau o soacra sa se indreptateasca pe sine , indiferent de motiv !
Seamana dragostea descrisa de Pavel cu cea pe care o gasim aici pe forum , de exemplu ? Pai nu zice extraordinar de bine David proorocul cind spune ca ,,... tot omul minciuna este " sau cind ne dezvaluie adevarul tainic : ,, ... omul in cinste fiind alaturatu-sa dobitoacelor (in minie, in furie, in nejudecare, in nediscernere de duh) celor fara de minte si s-a asemanat lor "
Sau poate vreti sa spuneti ca pina acum pe forum s-a vorbit de iubirea draceasca ?: eu te iubesc tare mult dar numai daca si tu esti cumsecade si ma iubesti la fel . Aceste ginduri si idei daca le avem , nu mai sunt de la Dumnezeu ... si ma tem suficient de mult ca este cea mai frecventa situatie intilnita .
Eu insumi am provocat multi frati in mod absolut intentionat , dintre cei care se fring de dorul si iubirea aproapelui , pt. a vedea ce fel de dragoste practica !. Multora nu le-am mai spus concluziile deoarece intr-o buna zi se vor trezii singuri, daca intr-adevar au vreo legatura cu Hristos , adica daca inafara risipei de vorbe fierbinti mai au si altceva in suflet !

In aceste conditii eu cred ca este mult mai potrivit sa invatam tinerii prieteni sau proaspeti casatoriti nu cum sa-si puna socrii si parintii la respect traducindu-le astfel noul statut pe care ei l-au dobindit si cazind negresit in mari pacate ci procedind la a sta si a merge numai in caile si poruncile Domnului , a se feri de orice pacat deoarece :
,,Toate caile Domnului sunt mila si adevar pt. cei ce cauta asezamintul Lui si marturiile Lui". Numai asa se ajunge la adevar si se poate trai din milele Domnului !!

Deci sa ne ferim sa dam apa la moara satanei si sa ne opunem f. tare de a merge in viata din patimi in patimi deoarece in starea de ,,intesat" de pacate nu se poate trai mult, nu ingaduie Dumnezeu asa ceva si tot se intimpla ceva, se sparge buba si atunci este vai si amar de toti !

[anna21]

Postarea aceasta imi aduce in minte multe intrebari, carora nu le-am gasit raspuns, legate de ascultarea de sot si de parinti (includ aici socrii).

Unde incepe si unde se termina ascultarea?

Revenind la relatia cu socrii/parintii.. Ce te faci cand ei vor desfranarea copiilor, impotrivindu-se casatoriei?
Sau cand sfatuiesc la avort?
Sau cand aproba/sustin alte pacate, prea jenante pt a fi numite?

Chiar daca distantarea de socrii ar traduce o mandrie draceasca, eu tot cred ca este cea mai buna solutie pentru a-mi proteja copiii de lucruri pe care nu vreau sa le auda in familie. Poate o sa auda in alte parti.. Dar nu la varste mici si nu in familie!

Ca exemplu recent: ce-i spun copilului cand ma intreaba daca domnisoara X este matusa lui? Un fel de matusa? Una.. temporara?
A hotarat sa rezolve el situatia si i-a spus candid iubitei cumnatului: "eu te iubesc mult si vreau sa fii matusa mea. Dar trebuie sa te mariti. Fa-o mai repede ca sa fii si tu familie, ca acum nu esti nimic"

Eu nu am crescut in mediu crestin, dar unele lucruri au fost clare din copilarie.. De ex imi amintesc ca parintii mei aveau o cunostinta care traia cu secretara lui. Parintii mei credeau ca sunt mica si nu inteleg nimic si incercau sa ascunda natura relatiei dintre acei oameni. Dar eu ghiceam si nu puteam sa inteleg de ce parintii mei erau prieteni cu aceia. Ma tot intrebam: ei nu vad ca este gresit ce se intampla? De ce nu face nimeni nimic?

Poate ca astfel gandeste si fiul meu cand vede astfel de relatii care imita casatoria dar sunt nefuresti. Poate ca si pe el il deranjeaza profund si vrea sa indrepte lucrurile (ca de aceea a sfatuit-o pe domnisoara sa se marite).
Poate ca asteapta de la mine sa fac ceva si e dezamagit (asa cum eu eram nedumerita in copilarie de prietenia parintilor mei cu omul ce traia cu secretara). Doar ca eu nu pot cere oamenilor sa se casatoreasca.
Dar parintii lor pot face asta.

(Ca urmare am deschis intamplator cu soacra discutii despre gravitatea concubinajului (la modul general). Doar ca sa aflu cu stupoare ca i se pare un fapt firesc? Cu tot riscul sa gresesc, chiar cred ca cea mai buna solutie pt protejarea copiilor este distantarea de membrii familiei care le promoveaza.. Nu e mare iubire, dar datoria pe care o am fata de cei mici este mai importanta. Asta macar pana eu inteleg lucrurile destul de bine pt. a putea gestiona altfel situatia.)

Astea au fost asa.. Niste ganduri. Stiu ca este porunca dumnezeiasca ascultarea de parinti (implicit socrii) si ma intrebam cum sa fac aceasta, dar chiar cred ca multe sfaturi nu sunt de folos.

[korinna]

Ascultarea de ceilalti se face pana ce aceasta ne poate desparti de Hristos. De la punctul acela trebuie sa ne despartim de cei care vor sa ne desparta de Hristos, ca sa ramanem cu El. Nu se poate sluji la doi stapani odata.

De ti-ar scoate fratele tau ochii, de ti-ar taia mainile sa nu te superi, dar daca te va pune sa faci ceva impotriva Domnului Dumnezeului tau, sa scotia sabia si SA TE LUPTI!

[anna21]

Cat despre parintii care au relatii stranse cu concubina fiului (sau concubinul fiicei), mi se par imorali!
Este ca si cum ar pune un lant in plus acelor fiinte, ca sa le lege mai bine de pacatul lor.
Dau iluzia celuilalt ca este acceptat ca parte din familie, cand de fapt nu este, intretinand astfel starea de minciuna!

În prealabil postat de anna21

Dau iluzia celuilalt ca este acceptat ca parte din familie, cand de fapt nu este, intretinand astfel starea de minciuna!

Tinand cont de faptul ca exista oameni si oameni, iar unii vad casatoria doar ca pe o simpla foaie de hartie semnata, nu o legatura binecuvantata de Dumnezeu si intarita de Biserica, se poate ca intr-adevar sa accepte sosirea in familie a unui membru... ce nu e si in acte.

[anna21]

În prealabil postat de korinna

Ascultarea de ceilalti se face pana ce aceasta ne poate desparti de Hristos. De la punctul acela trebuie sa ne despartim de cei care vor sa ne desparta de Hristos, ca sa ramanem cu El. Nu se poate sluji la doi stapani odata.

De ti-ar scoate fratele tau ochii, de ti-ar taia mainile sa nu te superi, dar daca te va pune sa faci ceva impotriva Domnului Dumnezeului tau, sa scotia sabia si SA TE LUPTI!

In realitate poate fi greu de pus in practica, pt ca se poate intampla sa nu ai habar carui stapan ii slujesti prin ce faci.

Sa-ti dau un singur exemplu. Sotul/ mama/ soacra spune:"Daca nu-ti dai jos baticul acela de pe cap, eu nu intru cu tine in biserica" (eventual va aflati chiar in curtea bisericii, in fata usii). Si se tine de cuvant, nu intra in biserica pt. ca nu-i place ca porti batic. Dar daca-l dai jos, vine la Sf. Liturghie. De unde stii cui slujesti?

În prealabil postat de glykys

Chiar, ce inseamna rasfatati? :) Sunt in relatii de lunga /scurta durata cu fete sau sunt insurati la casele lor? :)

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de vintage

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

Sinceritatea ta imi este nostalgica amintindu-mi bine si frumos de bunicii mei care desi erau f. departe (valea Muresului superior)de locul in care traiam eu si parintii mei totusi nu era vacanta de vara in care sa nu stau cite 2 luni .
Bunica, f. asemanatoare tie in multe puncte de vedere, era de o bunatate fara margini, avea chipul unei sfinte din icoane si a fost cea care mi-a spus pt. prima data ca in lume exista Dumnezeu si ca este musai sa mergem la beserica pt. a ne intilni cu el .
Bunicul era un munte de om la propriu iar la figurat de calmitate , care se bucura ca de ziua de paste cind se terminau scolile deoarece ii veneau nepotii acasa si care plingea toamna ca un copil cind noi ne intorceam la oras de teana ca este ultima data cind ne vede.
Eu fiind traitor in Regat , cel mai departat de ei si nevenind la tara decit vara, eram cel mai iubit si rasfatat nepot .
Totusi , cind am terminat liceul si mi-am ales sa urmez cariera militara am descoperit in bunicul un alt om . Mi-a spus : ,,de acum va trebui sa ne schimbam si sa ne facem barbati caci s-a cam terminat copilaria iar acesta nu este un lucru usor . Avem insa ajutor de la Domnul ca nu-i musai sa ne facem intr-o luna ". Si cit a mai trait a discutat si s-a comportat cu mine ca si un barbat strasnic punindu-mi in fata si cerindu-mi rigori mult diferite de ale fetelor .
Dar oricit am fost de copil sau de barbat in casa bunicilor a existat un acelasi Dumnezeu pe care nu aveam voie sa-l supar cu pacatele mele si pe care trebuia sa-l caut mereu cu rugaciunea neincetata din duh!

Noi , cu totii, mari si mici, mai tineri si mai batrinei, mai aspri sau mai moi la caracter avem insa un mare de tot ajutor de la Dumnezeu, anume acela ca pt. fiecare se gaseste cite un duhovnic si un prieten si un parinte pe masura de iubitor si de priceput la sufletul nostru ca sa ne ajute sa mergem inainte pe drumul mintuirii. Este musai sa mergem numai pe acest druum , iar daca se intimpla sa cadem trebuie sa ne ridicam , sa nu ne vaitam de lovitura si sa pornim iarasi tot inainte !

În prealabil postat de anna21

Unde incepe si unde se termina ascultarea?
(...)
Stiu ca este porunca dumnezeiasca ascultarea de parinti (implicit socrii) si ma intrebam cum sa fac aceasta, dar chiar cred ca multe sfaturi nu sunt de folos.

A 5-a porunca dumnezeiasca spune asa:
"Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant."

Eu cred ca dupa casatorie, ca sa ne putem cinstii parintii si socrii asa cum spune porunca 5, trebuie sa existe indiscutabil o relatie distanta, civilizata, plina de respect si de iubire evident (iubire cel putin fiecare pentru parintii lui) ,in care parintii/socrii sa-si vada de treaba lor, sa nu se implice cu nimic in casnicia tinerilor, decat DACA li se cere ajutorul.

Ti-e mai mare dragul sa iti inviti socrii la masa in contextul in care asta se intampla 1 data la 3 luni de exemplu.Si ii cinstesti si la propriu si la figurat in acest caz, cum stii tu mai bine. Dar daca toata ziua buna ziua mama sau soacra e la tine in living, mutand obiectele decorative "ca nu stau bine acolo" , sau bagandu-si nasul prin oale sa vada cum mananca fiul ei, sau mai rau, vine cu sugestii cum sa-ti cresti copilul in contextul in care ea vorbeste cu tigara in gura, n-ai cum s-o cinstesti, e clar..

Exista un soi de barbati care au cordonul ombilical netaiat, care atunci cand sotia isi doreste ceva, raspund ca "nu ma lasa mama", desigur cu alte cuvinte gen " pai mama zicea ca mai bine am face asa si nu cum spui tu SAU ma tem sa nu se supere mama daca mergem acolo, ca i-am promis ca azi merg pe la ea..etc.. "..Mai rau, exista un soi de femei care devin atat de bune prietene cu mamele lor incat ajung sa-si impartaseasca impreuna experientele din dormitor. La indicatiile unei astfel de mame, o cunostinta si-a parasit sotul si copilul, pentru amant. Amant care era pe placul mamei pentru ca o ducea pe fiica ei pe culmile extazului fizic si financiar, mai bine decat ginerele..

Ca sa nu mai amintesc aici si de cazul Ioanei din Cluj, colega noastra de forum, unde mama ei se dadea de ceasul mortii ca Ioana nu o asculta si incerca sa ii impuna Ioanei sa mai traiasca macar 2 ani necununata cu iubitul ei, sa vada ce om este..

Spun toate astea nu din imaginatie ci din realitatea din jur. Si mai este ceva demn de consemnat : nu exista nici un cuplu care sa locuiasca cu parintii (socrii) si sa aibe o viata buna si tihnita si fericita. Pentru ca oricat de buna, ingaduitoare, generoasa, crestina este o mama, si oricat de mult si-ar iubi nora sau ginerele, nu are cum sa nu se bage in casnicia fiicei/fiului atunci cand este martora la o cearta de exemplu..O cearta banala peste care tinerii poate trec usor, dar care lasa urme in sufletul de mama si este doar o chestiune de timp pana incepe cu intrigile/sugestiile/reclamatiile..

Eu sunt de parere dupa toate experientele pe care le-am vazut traite in jur de cunostinte/prieteni/neamuri ca o familie oricat de greu este incercata financiar, mai bine sta in chirie decat cu parintii sau cu socrii.Si mananca ei linistiti si fericiti o coaja de paine impreuna si-si vad de viata lor.Ca-i ajuta Dumnezeu pe toti!

Deci eu cred ca ascultarea de parinti se termina atunci cand copiii parasesc casa parinteasca pentru a-si intemeia propria familie. De atunci inainte, suntem datori doar SA-I CINSTIM! Dar ca sa putem sa facem asta, trebuie sa eliminam riscul de a-i detesta! Si acest lucru se poate realiza intr-un singur fel :DISTANTAREA si fizica si emotionala!

Sotul e DATOR sa-si asculte DOAR SOTIA si sotia este DATOARE sa-si asculte DOAR SOTUL. Parintii(socrii) nu au ce cauta in aceasta ecuatie de ascultare.


Mentionez faptul ca aceasta distantare nu exclude ajutorul ( NU manipularea emotionala) de orice fel pe care suntem DATORI sa il acordam parintilor(socrilor) nostri, atunci cand sunt in nevoi fizice sau materiale.

Anna draga, acestea au fost tot niste ganduri..:-)