Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

REFLECŢII PE MARGINEA CĂRŢII LUI RÉGIS DEBRAY „ELOGIUL FRONTIERELOR”

Frontierele nu sunt bine văzute de presă.
Să nu ne aşteptăm de la politicieni să le laude.
Nici ca evazioniştii fiscali, speculanţii financiari, traficanţii de mână de lucru, intelectualii mercenari să-şi declare iubirea pentru ceea ce le afectează interesele.

Cei săraci ar trebui să dorească demarcarea strictă a teritoriului.
Singura lor avere e ţara.
Cel care nu are nimic nu se poate bizui decât pe Dumnezeu, patrie şi familie.

Orice sistem viu are un înveliş: lichidul amniotic este pielea fetusului, scoarţa aceea a copacului, frontiera aceea a naţiunii.
Cojiţi coaja unui copac, seva nu va mai circula.
Suprimaţi frontiera, naţiunea se va stinge.

Unde nu sunt frontiere se ridică ziduri.

O frontieră nu este un zid.
Zidul împiedică trecerea, frontiera o controlează.

La ce foloseşte o frontieră? Uneşte.
Chiar şi în timpul unei petreceri cu foşti colegi de liceu trebuie închisă uşa!

Popescu Angela