Schimbarile care apar cand cei doi miri nu mai sunt feciorelnici

[elena20]

aceste intrebari le pun numai din curiozitate pentru ca sunt doar o adolescenta, deci deocamdata nu are rost sa ma gandesc la ziua nuntii mele.am vazut ca cei mai multi ati incercat sa ma consolati, spunandu-mi ca nu mai conteaza trecutul atata timp cat m-am schimbat, etc, dar eu nu vreau sa incerc sa acund ca nu mai sunt fecioara.adica, daca va trebui neaparat sa recunosc asta(direct sau indirect) o voi face(cel putin asa gandesc eu in prezent:D).totusi, prefer sa nu se stie(cu exceptia viitorului sot), dar asta nu e obligatoriu.am citit de curand ca sotilor nu trebuie sa li se puna cununia pe cap daca nu mai sunt feciorelnici(asta a spus Parintele Cleopa), lucru care m-a uimit foarte mult.in timp m-am obisnuit cu ideea si acum nu mi-ar mai fi rusine sa recunosc(in sensu ca nu mi s-ar mai parea o nenorocire).deci, pana la urma, cum stau lucrurile?

[AlinB]

Parerile pot sa difere, par. Cleopa era un om mai aspru si cateodata asprimea birueste dragostea.
Si totusi nu prea mi-l pot inchipui facand aceasta afirmatie din motivul care il voi scrie mai jos.
Pe de alta parte, daca l-ati auzit intr-o inregistrare audio/video spunand asta, vorbele ii apartin, altfel ramane un semn de intrebare, nu de putine ori sunt ucenici zelosi dornici sa-si completeze maestrul.

Daca totusi el a spus-o, se gandea probabil si la rolul educational, adica multi oameni se tem mai mult de societate, de gura lumii, care eventual le-ar putea afla pacatele, decat de Dumnezeu care ii vede in permanenta.
Dar nu cred ca frica de a-i fi date pacatele in vileag in ziua nuntii ar opri pe cineva sa-si piarda fecioria. Lucrurile astea nu prea au legatura cu alegerile mature, profunde, indelung meditate, si sunt momente in care dorinta e mai mare decat orice frica. Abia pe urma apar rationamentele iar daca frica e prea mare ar putea face pe om sa-si ascunda aceste pacate de preot si astfel sa ramana cu toate nespovedite deci in final rolul spiritual al unei astfel de masuri ar fi total negativ.

Deci, cum spuneam, ceea ce ar trebui sa fie momentul cel mai fericit al vietii in doi, sa fie transformat intr-unul de rusine? Pai ce fel de inceput este asta?
Cum ramane cu iertarea pacatelor?

Este spovedania Taina si in taina sau nu? Atunci cum e aceasta taina compatibila cu expunerea pacatelor celor doi in fata lumii intregi? Atunci de ce nu s-a ramas la marturisirile colective de la inceputul crestinismului?

Rochia nu are nici o legatura cu Taina Casatoriei, este un obicei cultural care tine mai degraba de latura ceremonial-lumeasca a acestei Taine.
Ar trebui cumva mirele sa vina in costum alb si daca nu e fecior musai sa poarte negru si mireasa la fel, eventual cu haine de sac si cenusa in cap?

Pai ce e amestecul asta, e Taina Casatoriei sau Taina Pocaintei?