Papalitatea

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Inainte de Schisma Biserica era catolica. Deci...

Bine-nteles ca era catolica si in bisericile ortodoxe in care merg se spune Crezul ca si la primii crestini "Cred intr-Una Sfanta, Catolica si Apostolica Biserica". Ori eu nu marturisesc nimic cu buzele daca nu cred cu adevarat si in inima.

[dobrin7m]

Cu spiritul ecumenist te afli in mare inselare. Vicleanul se dovedeste si la tine foarte iscusit. Mare greseala ecumenismul asta. Uratul si mincinosul se ascunde sub aceasta umbrela pe care a pictat-o in afara cu iubire mincinoasa.
Trebuie sa ne iubim aproapele. Indiferent ca e negru sau alb, sau galben la piele. Indiferent ca este sau nu pe drumul cel drept. Dar acesta nu este ecumenism ci este iubire de aproapele si milostenie pentru aproapele.
Dar nu trebuie sa primim nimic care ne departeaza de adevar. Dar trebuie intai sa stabilim adevarul.
Esti ortodoxa vad. Inseamna ca stii ca adevarul se afla in ortodoxie. Nu trebuie sa aduc argumente pentru tine in acest sens. Atunci stii si ca biserica catolica , s-a desprins de biserica mama din anumite considerente. In special politice, economice. Dar nu puteau spune asta ca motiv si atunci au nascocit primatul papal si Filikue si inca cateva mari deosebiri care ii departeaza de dogma protoparintilor nostri. Asta e suficient sa intelegem ca ecumenismul ne face subtil sa lepadam adevarul de credinta. de aceea este o erezie. Singurul ecumensim adevarat este cel prin care toti ratacitii se intorc la adevarul de credinta pastrat de biserica ortodoxa si predat de Iisus Hristos apostolilor si noua mai departe ortodocsilor. de aceea suntem ortodocsi pentru ca pastram credinta cea veche si dreapta altfel era invers. Catolicii au ramas cu numele dar si-au schimbat adevarul. Ceea ce este inadmisibil. Ca adevarul este unul nu mai multe si nici mai multe cai.

Iata un mic cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul. Trebuie sa citesti mai mult din Sfintii Parinti si sa vad ca aduci ergumente celor sustinute de tine din cuvantul Sfintilor Parinti care au ca temelie Scriptura.
"De exemplu: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica
Mea... (Matei 16, 18). Nu e de înţeles cum Biserica poate fi întemeiată pe Petru, când temelia
ei este Domnul, astfel încât nu poate exista nici o altă întemeiere. Fără a specula în van pentru
lămurirea acestei nedumeriri, adresaţi-vă Bisericii şi primiţi accepţiunea care există, şi anume,
că aici cuvântul „Petru” nu semnifică persoana Apostolui Petru, ci mărturisirea neclintită a
credinţei în Domnul nostru Iisus Hristos. Această neclintire i-a făcut ca stânca pe mucenici.
Loveşti stânca oricât, dar nu o sfarmi. Iar catolicii au căutat dezlegarea cu mintea lor şi au
ajuns la papă. Oricât ar fi de absurd, iată că ei până astăzi se încăpăţâneaza." Invataturi si scrisori despre viata crestina

[dobrin7m]

Acelasi drag sfant Teofan Zavoratul
"Ce fel de carte v-a tulburat?... Toate traducerile apusene despre viaţa duhovnicească
nu ni se potrivesc. Există în ele un dram de adevăr; dar şi cele mai bune conţin multe himere
şi neadevăruri; flatează, dar nu hrănesc... este ca în zicala: „pe buze a curs, dar în gură n-a
nimerit”. Luaţi-o pe cea mai bună şi mai lăudată dintre ele: Imitarea lui Iisus Hristos de Toma
de Kempis... Citiţi-o cu atenţie şi comparaţi: oferă ea oare acelaşi lucru ca Macarie
Egipteanul, Isaac Sirul sau cuvintele Părinţilor noştri: Serafim, Partenie?... Apusenii vor să se
mântuiască singuri; şi ajung prin strădanii proprii într-o stare de liniştire a inimii,
asemănătoare cu pasivitatea la tăcerea altor forţe. Aici fantezia le zugrăveşte imagini, iar ei se
topesc de admiraţie... Aruncaţi-le! Dumneavoastră vă sunt de ajuns sfinţii pe care îi aveţi.
Oare sunt o sută de adevăruri? Există un singur adevăr. Oare există o sută de căi?
Există o singură cale. Oare sunt o sută de dumnezei? Există Unicul Dumnezeu, o singură
credinţă, un singur botez. Şi cum să fie asta totuna?... Acelea ne sunt oare nouă egale, care nu
au nici preoţime, nici sfânta împărtăşanie şi nici pocăinţă? Cum ni se vor ierta păcatele?... Şi
cu ce ni se va hrăni duhul? Cu nimic nu se aseamănă toată această filantropie. Ei nu pot
rezolva problema: dar ce înseamnă alte confesiuni? Dar, dacă nu o putem rezolva cum se
cuvine, nu trebuie să o tălmăcim greşit, ci să înţelegem lămurit adevărul. Vedeţi ce se
întâmplă într-o fotografie? Figura naturală a omului este cea mai fidelă imagine a lui. Se fac
poze, apoi se tipăresc fotografiile. La unul a ieşit prea întunecoasă, la altul, prea luminoasă,
unul nu a nimerit focala, la altul a pozat într-o atitudine nefirească. Dar există şi fotografii
destul de fidele originalului. Iar retuşul cu cât schimbă caracterul trăsăturilor? Examinând
acum toate aceste fotografii, putem spune, oare, că toate sunt egale, când printre ele sunt unele
în care nu se recunoaşte nici cel care a fost imortalizat. Lui Moise aşa i-a spus Dumnezeu:
„Vezi să faci acestea toate (cortul) după modelul ce ţi s-a arătat în munte” (Ieş. 25, 40).
Şi aşa a fost până la pogorârea lui Hristos. Domnul, când a venit, ne-a adus din ceruri
un alt cort - sfânta credinţă şi Biserica, chivernisită după cum a văzut şi a auzit El de la Tatăl,
în sfătuirea dinainte de veci a Dumnezeului Triipostatic. Dar au apărut fotografi samavolnici...
ca să retuşeze, să facă alte fotografii, şi au acoperit imaginea... Chipul Bisericii este unul; dar
în fotografiile amatorilor, la unul au ieşit două capete, la altul au dispărut mâinile şi
picioarele, colo ochii au ieşit schimbaţi, dincolo veşmintele sunt cu totul altele şi aşa mai
departe... Dar la toţi apare una şi aceeaşi inscripţie: „Biserica”... Te tot uiţi şi te uiţi şi eşti
obligat să recunoşti: „Nu, nu este ea”. S-ar mai cuveni oare ca după toate acestea noi, cei ce
păstrăm chipul originar al Bisericii, să ne aşezăm alături de ceilalţi? Dar ce să mai vorbim de
alţii? Îl lăsăm pe Atotţiitorul să Se îngrijească de ei. El ne oferă mărturia palpabilă că
originalul este la noi: acestea sunt darurile facerii de minuni, pe care le poate vedea oricine,
ale clarviziunii, ale neputrezirii moaştelor, ale fenomenelor extraordinare - pe toate acestea le
vedem în zilele noastre. Ce să mai vrem? Dumnezeu nu va fi îngăduitor cu mincinoşii.
Domnul e cu noi şi Duhul Său sălăşluieşte în Biserica noastră... Acest lucru il simtim fiecare.
...... aşadar, Biserica noastră este adevărată, este din ceruri pogorâtă şi statornicită pe pământ.
Iar aceia? Ştie Domnul de ei. El nu-şi dezvăluie judecăţile... Va veni şi ziua în care va aduce
la lumină cele tăinuite... Dar deocamdată să ne mulţumim şi cu această rază de lumină,
mărturia de netăgăduit a adevărului." Invataturi si scrisori despre viata crestina

Iti recomand sa citesti aceasta minunata carte a Sfantului Teofan Zavoratul "Invataturi si scrisori despre viata cresina". Ti se vor lamuri toate in cap, cu catolicii , cu luteranii, cu protestantii. Si atunci vei privi oamenii ca oameni cu suflet pe care sa ii iubesti desfacandu-i de credintele false in care se zbat. Cand vezi un om sa vezi un om cu necazurile si bucuriile lui si nu un luteran, sau catolic, sau mai stiu eu ce, pentru ca Domnul stie de toate.
Iar discutii despre credinta cu acestia sa nu purtam daca nu suntem tari in credinta si daca nu cunoastem bine ortodoxia ca asa usor cadem in inselare si ajungem fara sa vrem si noi eretici.
Domnul sa te aibe in paza Sa.

[dobrin7m]

Domnul sa va binecuvinteze si sa va apere de vrasmasul.
Acelasi sfant Teofan Zavoratul
"21. Despre rătăcirea catolică
Mâhnirea mea, pricinuită de atacurile Apusului era cât pe ce să se domolescă. Acum,
însă, a revenit cu o forţă mai mare. O să vă expun în grabă câteva gânduri. La prima vedere,
noi avem cu romano-catolicii multe asemănări: dogmele sunt aceleaşi, cu excepţia celor noi,
inventate de ei despre obârşia Sfântului Duh şi - mai recentă - despre nepărtăşia Maicii
Domnului la păcatul primordial. O altă dogmă a lor este primatul papal. Tainele sunt aceleaşi,
dar aproape toate şi-au schimbat forma şi se deosebesc formal nu numai de Biserica
Răsăriteană, ci şi de propriile lor rânduieli strămoşeşti. Au vecernie, utrenie, liturghie şi alte
slujbe bisericeşti, ca şi noi. Dar, la o privire mai atentă, vedem cât de lipsit de suflet şi chiar
fără sens este totul! La o cercetare amănunţită, este evident oricui cât de departe sunt de
adevăr. Propagandişti vicleni încearcă să ne smintească cu imaginea de ansamblu,
ascunzându-ne deosebirile. Deosebirile care sar în ochi, ei le atenuează prin strâmbă tâlcuire.
De pildă, la Gagarin... „La voi - spune el - nu este lămurit soborniceşte cum trebuie să credem
în originea Sfântului Duh; de aceea, pentru voi credinţa despre purcederea Sfântului Duh şi de
la Fiul este o părere personală, pe care dacă cineva o acceptă, în nici un chip nu va fi supus
judecăţii Bisericii sale”. Observaţi sofismul? Dar, oare, credinţa neîncetată a Bisericii, că El
nu purcede de la Fiul, nu reprezintă tocmai glasul Bisericii? Şi dacă dogma lor nu a fost
acceptată, oare nu înseamnă că întreaga Biserică spune că nu trebuie să se creadă în ea? Iar
Sinodul din vremea patriarhului Fotie şi a papei Ioan al VIII-lea nu a anatemizat, oare, pe cei
ce acceptau purcederea Sfântului Duh şi de la Fiul? Apoi, toate scrierile teologice din Răsărit,
toate catehismele - ce altceva înseamnă, dacă nu exprimarea învăţăturii Bisericii Ortodoxe?
Potrivit acesteia, a crede că Sfântul Duh purcede de la Dumnzeu-Tatăl este o dogmă
obligatorie, iar „a crede latineşte” că El purcede şi de la Fiul este o abatere de la Biserică, o
erezie. Lămuriţi-vă în privinţa acestui sofism!
Se mai spune: „Ce ne împiedică să credem în provenienţa Sfântului Duh şi de la Fiul?
Asta nu vă distruge dogma, ci îi adaugă un nou adevăr; a cunoaşte cinci adevăruri este,
desigur, mai bine decât a şti patru”. Ce curse! E bine să se adauge la un adevăr un alt adevăr,
dar dacă se adaugă o minciună, atunci adevărul se deformează. Dacă amesteci amar cu miere,
strici mierea. Aspră judecată le e scrisă celor ce fac asemenea adaosuri.
Cu aceste şi alte asemenea sofisme ei netezesc deosebirile prea evidente. Eu cred că
bunul simţ este de ajuns pentru a desluşi viclenia. De aceea, ei nu propovăduiesc asemenea
lucruri cunoscătorilor, ci dau drumul în aer la baloane de săpun, la nimereală, poate se lasă
careva amăgit.
Am fost întrerupt, şi chiar pentru multă vreme... Am uitat ce am vrut să vă mai spun.
Aşa - iată ce! Duhul catolicismului este pământesc. Biserica este pentru ei, în concepţia lor, o
corporaţie politică, sprijinită prin forţe şi mijloace omeneşti - cum sunt Inchiziţia, indulgenţele
- şi cu o căpetenie văzută. Biserica Ortodoxă este comuniunea duhovnicească a tuturor în
Iisus Hristos şi, prin El, comuniunea reciprocă între semeni. Biserica este cârmuită în taină de
Domnul şi se îndreaptă spre scopul ei. La ei o conduce papa, şi încotro?!! Deocamdată, destul.
Pentru Dumnezeu, păziţi-vă de spiritele acestea linguşitoare, şi păziţi-i şi pe ceilalţi! Străduiţivă
să citiţi „Adevărul Bisericii universale”, „Cuvântul catolicismului ortodox” de A.N.
Muraviov8 şi în franceză: „Question religieuse d'Orient et d'Occident”, Moskva, 1857. Acolo
toate sunt bine lămurite..." Invataturi si scrisori despre viata crestina

[dobrin7m]

"40. Despre influenţa nefastă asupra noastră a Apusului şi despre frică

Mi-aţi amintit un sfat pe care vi l-am dat odinioară, în timpul ultimului război: să nu
mergeţi la teatru numai în timpul acelui război. Foarte bine. Pot adăuga ceva?
Întrucât războiul se iscă prin uitarea lui Dumnezeu în timp de pace, rezultă că în timp
de pace trebuie să fugim în fel şi chip de tot ce duce la uitarea lui Dumnezeu. Iar teatrele nu au, oare, această menire? Amintiţi-vă ce se întâmplă cu sufletul la teatru şi după aceea. Turcii
nu au teatru, ei îl înlocuiesc cu opiul. Opiul şi teatrul sunt unul şi acelaşi lucru. Teatrul este o
îndeletnicire total necreştină şi înţelept este cel care nu-l frecventează. Noi l-am preluat din
Apus. Cu Apusul ne-a pedepsit şi ne va pedepsi Domnul, iar noi nu ne învăţăm minte.
Un alt lucru rău este literatura noastră, îmbâcsită de spirit apusean, şi pe aceasta o
curăţeşte Domnul tot prin lovituri din Apus. Dar tot nu avem astâmpăr. Ne-am întinat în
murdăria apuseană până în gât şi totul e bine! Avem ochi, dar nu vedem; avem urechi, dar nu
auzim; şi cu inima nu pricepem. Doamne, miluieşte-ne! Trimite-ne lumina Ta şi adevărul
Tău!
Cum de-aţi devenit atât de temătoare? Nu este normal. Rugaţi-vă Domnului Celui
milostiv şi El vă va da bărbăţie, îndrăzniţi, deci, îndrăzniţi, oameni ai lui Dumnezeu, căci El
va învinge! În biserica mănăstirii care se află pe câmpul de la Borodino* se citeşte necontenit
Psaltirea pentru ostaşii ucişi. Noaptea o citesc pe rând măicuţele. Una dintre ele mi-a spus că,
atunci când îi venea rândul, mai că nu leşina şi adesea fugea afară din biserică, însă apoi
părintele duhovnic a îndrumat-o să se roage în mod special pentru alungarea fricii. Ea s-a
rugat cu post şi frica a părăsit-o.

*Locul uneia dintre cele mai importante bătălii din războiul ruso-francez, soldată cu înfrângerea armatei
napoleoniene (1812)." Sfantul Teofan Zavoratul - Invataturi si scrisori despre viata crestina

[Adriana3]

În prealabil postat de dobrin7m

"40. Despre influenţa nefastă asupra noastră a Apusului şi despre frică

Mi-aţi amintit un sfat pe care vi l-am dat odinioară, în timpul ultimului război: să nu
mergeţi la teatru numai în timpul acelui război. Foarte bine. Pot adăuga ceva?
Întrucât războiul se iscă prin uitarea lui Dumnezeu în timp de pace, rezultă că în timp
de pace trebuie să fugim în fel şi chip de tot ce duce la uitarea lui Dumnezeu. Iar teatrele nu au, oare, această menire? Amintiţi-vă ce se întâmplă cu sufletul la teatru şi după aceea. Turcii
nu au teatru, ei îl înlocuiesc cu opiul. Opiul şi teatrul sunt unul şi acelaşi lucru. Teatrul este o
îndeletnicire total necreştină şi înţelept este cel care nu-l frecventează. Noi l-am preluat din
Apus. Cu Apusul ne-a pedepsit şi ne va pedepsi Domnul, iar noi nu ne învăţăm minte.
Un alt lucru rău este literatura noastră, îmbâcsită de spirit apusean, şi pe aceasta o
curăţeşte Domnul tot prin lovituri din Apus. Dar tot nu avem astâmpăr. Ne-am întinat în
murdăria apuseană până în gât şi totul e bine! Avem ochi, dar nu vedem; avem urechi, dar nu auzim; şi cu inima nu pricepem. Doamne, miluieşte-ne! Trimite-ne lumina Ta şi adevărul
Tău!
Cum de-aţi devenit atât de temătoare? Nu este normal. Rugaţi-vă Domnului Celui
milostiv şi El vă va da bărbăţie, îndrăzniţi, deci, îndrăzniţi, oameni ai lui Dumnezeu, căci El
va învinge! În biserica mănăstirii care se află pe câmpul de la Borodino* se citeşte necontenit
Psaltirea pentru ostaşii ucişi. Noaptea o citesc pe rând măicuţele. Una dintre ele mi-a spus că, atunci când îi venea rândul, mai că nu leşina şi adesea fugea afară din biserică, însă apoi
părintele duhovnic a îndrumat-o să se roage în mod special pentru alungarea fricii. Ea s-a
rugat cu post şi frica a părăsit-o.
*Locul uneia dintre cele mai importante bătălii din războiul ruso-francez, soldată cu înfrângerea armatei napoleoniene (1812)." Sfantul Teofan Zavoratul - Invataturi si scrisori despre viata crestina

M-a facut sa zambesc. Tare ii mai era frica de occidentali. :)

[Adriana3]

În prealabil postat de dobrin7m

Acelasi drag sfant Teofan Zavoratul
"Ce fel de carte v-a tulburat?... Toate traducerile apusene despre viaţa duhovnicească
nu ni se potrivesc. Există în ele un dram de adevăr; dar şi cele mai bune conţin multe himere
şi neadevăruri; flatează, dar nu hrănesc... este ca în zicala: „pe buze a curs, dar în gură n-a
nimerit”. Luaţi-o pe cea mai bună şi mai lăudată dintre ele: Imitarea lui Iisus Hristos de Toma
de Kempis... Citiţi-o cu atenţie şi comparaţi: oferă ea oare acelaşi lucru ca Macarie
Egipteanul, Isaac Sirul sau cuvintele Părinţilor noştri: Serafim, Partenie?... Apusenii vor să se
mântuiască singuri; şi ajung prin strădanii proprii într-o stare de liniştire a inimii,
asemănătoare cu pasivitatea la tăcerea altor forţe. Aici fantezia le zugrăveşte imagini, iar ei se
topesc de admiraţie... Aruncaţi-le! Dumneavoastră vă sunt de ajuns sfinţii pe care îi aveţi.
Oare sunt o sută de adevăruri? Există un singur adevăr. Oare există o sută de căi?
Există o singură cale. Oare sunt o sută de dumnezei? Există Unicul Dumnezeu, o singură
credinţă, un singur botez. Şi cum să fie asta totuna?... Acelea ne sunt oare nouă egale, care ni au nici preoţime, nici sfânta împărtăşanie şi nici pocăinţă? Cum ni se vor ierta păcatele?... Şi cu ce ni se va hrăni duhul? Cu nimic nu se aseamănă toată această filantropie. Ei nu pot
rezolva problema: dar ce înseamnă alte confesiuni? Dar, dacă nu o putem rezolva cum se
cuvine, nu trebuie să o tălmăcim greşit, ci să înţelegem lămurit adevărul. Vedeţi ce se
întâmplă într-o fotografie? Figura naturală a omului este cea mai fidelă imagine a lui. Se fac
poze, apoi se tipăresc fotografiile. La unul a ieşit prea întunecoasă, la altul, prea luminoasă,
unul nu a nimerit focala, la altul a pozat într-o atitudine nefirească. Dar există şi fotografii
destul de fidele originalului. Iar retuşul cu cât schimbă caracterul trăsăturilor? Examinând
acum toate aceste fotografii, putem spune, oare, că toate sunt egale, când printre ele sunt unele în care nu se recunoaşte nici cel care a fost imortalizat. Lui Moise aşa i-a spus Dumnezeu:
„Vezi să faci acestea toate (cortul) după modelul ce ţi s-a arătat în munte” (Ieş. 25, 40).ce spune Sf. Ioan Gura de Aur despre alti apostoli, ca raspuns la ce spune Sf. Ioan Gura de Aur despre Sf. Petru, Şi aşa a fost până la pogorârea lui Hristos. Domnul, când a venit, ne-a adus din ceruri un alt cort - sfânta credinţă şi Biserica, chivernisită după cum a văzut şi a auzit El de la Tatăl, în sfătuirea dinainte de veci a Dumnezeului Triipostatic. Dar au apărut fotografi samavolnici...
ca să retuşeze, să facă alte fotografii, şi au acoperit imaginea... Chipul Bisericii este unul; dar în fotografiile amatorilor, la unul au ieşit două capete, la altul au dispărut mâinile şi
picioarele, colo ochii au ieşit schimbaţi, dincolo veşmintele sunt cu totul altele şi aşa mai
departe... Dar la toţi apare una şi aceeaşi inscripţie: „Biserica”... Te tot uiţi şi te uiţi şi eşti
obligat să recunoşti: „Nu, nu este ea”. S-ar mai cuveni oare ca după toate acestea noi, cei ce păstrăm chipul originar al Bisericii, să ne aşezăm alături de ceilalţi? Dar ce să mai vorbim de alţii? Îl lăsăm pe Atotţiitorul să Se îngrijească de ei. El ne oferă mărturia palpabilă că
originalul este la noi: acestea sunt darurile facerii de minuni, pe care le poate vedea oricine,
ale clarviziunii, ale neputrezirii moaştelor, ale fenomenelor extraordinare - pe toate acestea le vedem în zilele noastre. Ce să mai vrem? Dumnezeu nu va fi îngăduitor cu mincinoşii.
Domnul e cu noi şi Duhul Său sălăşluieşte în Biserica noastră... Acest lucru il simtim fiecare.
...... aşadar, Biserica noastră este adevărată, este din ceruri pogorâtă şi statornicită pe pământ.
Iar aceia? Ştie Domnul de ei. El nu-şi dezvăluie judecăţile... Va veni şi ziua în care va aduce
la lumină cele tăinuite... Dar deocamdată să ne mulţumim şi cu această rază de lumină,
mărturia de netăgăduit a adevărului." Invataturi si scrisori despre viata crestina
Iti recomand sa citesti aceasta minunata carte a Sfantului Teofan Zavoratul "Invataturi si scrisori despre viata cresina". Ti se vor lamuri toate in cap, cu catolicii , cu luteranii, cu protestantii. Si atunci vei privi oamenii ca oameni cu suflet pe care sa ii iubesti desfacandu-i de credintele false in care se zbat. Cand vezi un om sa vezi un om cu necazurile si bucuriile lui si nu un luteran, sau catolic, sau mai stiu eu ce, pentru ca Domnul stie de toate.
Iar discutii despre credinta cu acestia sa nu purtam daca nu suntem tari in credinta si daca nu cunoastem bine ortodoxia ca asa usor cadem in inselare si ajungem fara sa vrem si noi eretici.
Domnul sa te aibe in paza Sa.

Fiecare om are dreptul la o parere personala. Tot ce pot sa spun este faptul ca se vede ca nu i-a cunoscut personal nici pe catolicii si nici pe prtotestantii practicanti ci vorbeste din cliseele si prejudecatile vehiculate de sute de ani in lumea rasariteana.
Fiecare om are dreptul la o opinie fara sa insemne ca opiniile oamenilor reflecta mereu Adevarul cu atat mai mult cu cat adevarul nu este o opinie ci o Persoana plina de iubire pentru fiecare om in parte, o persoana care a varsat cate o picatura din sangele Sau pentru fiecare persoana in parte asa ca nimeni nu poate judeca relatia unui om cu salvatorul Sau. Este ca si cum m-as apuca eu sa zic ca vecina nu isi iubeste sotul pentru ca nu il iubeste in modul in care il iubesc eu pe al meu. Este absurd. Relatia fiecarui om cu Dumnezeu este una foarte personala si daca un om nu o intelege pe a altuia, nu inseamna ca aceea nu-i buna sau e fara valoare. Fiecare om are structura sa proprie si unii pot rezona fata de scrierile Sf. Teofan Zavoratul in timp ce altii pot rezona mai degraba la scrierile catolice tocmai pentru ca fiinta sa este construita intr-un mod mai asemanator acestuia. Singurul care le intelege pe toate este Dumnezeu, el intelege glasul inimii indiferent daca se exprima pe limba rasariteana, orientala sau apuseana.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Adriana3

Fiecare om are dreptul la o parere personala. Tot ce pot sa spun este faptul ca se vede ca nu i-a cunoscut personal nici pe catolicii si nici pe prtotestantii practicanti ci vorbeste din cliseele si prejudecatile vehiculate de sute de ani in lumea rasariteana.
Fiecare om are dreptul la o opinie fara sa insemne ca opiniile oamenilor reflecta mereu Adevarul cu atat mai mult cu cat adevarul nu este o opinie ci o Persoana plina de iubire pentru fiecare om in parte, o persoana care a varsat cate o picatura din sangele Sau pentru fiecare persoana in parte asa ca nimeni nu poate judeca relatia unui om cu salvatorul Sau. Este ca si cum m-as apuca eu sa zic ca vecina nu isi iubeste sotul pentru ca nu il iubeste in modul in care il iubesc eu pe al meu. Este absurd. Relatia fiecarui om cu Dumnezeu este una foarte personala si daca un om nu o intelege pe a altuia, nu inseamna ca aceea nu-i buna sau e fara valoare. Fiecare om are structura sa proprie si unii pot rezona fata de scrierile Sf. Teofan Zavoratul in timp ce altii pot rezona mai degraba la scrierile catolice tocmai pentru ca fiinta sa este construita intr-un mod mai asemanator acestuia. Singurul care le intelege pe toate este Dumnezeu, el intelege glasul inimii indiferent daca se exprima pe limba rasariteana, orientala sau apuseana.

Draga Adriana3 noi trebuie sa rezonam cu glasul Sfintilor Parinti care viata lor toata au daruit-o pentru Hristos si au trait intru Hristos. Sa nu uiti ca Sfantul Teofan Zavoratul a stat zavorat 24 ani in chilia sa, doar el cu Dumnezeu. Cuvantul Sfantului nu este o parere a oarecui ca daca gandesti asa mai ai si ganduri de hula la adresa sfintilor. Fereasca Bunul Dumnezeu sa ajungem sa hulim pe Dumnezeu si pe Sfinti. Vai si amar de cel care aduce sminteala prin gura sa. Mai bine sa tacem decat sa smintim.
Iar daca sufletul tau rezoneaza cu scrierile catolice atunci degeaba zici ca esti ortodoxa ca nu esti, ca ortodox este cel ce stie sa fie statornic in credinta orotdoxa iar gandurile vrasmase credintei ortodoxe le alunga ca pe niste muste. Iubirea vecinei pentru sot vizavi de tine cu sotul tau nu sufera comparatie cu iubirea de Dumnezeu si cu credinta crestin-ortodoxa. Ori traiesti in Duhul Adevarului ori nu. Atunci te numesti caldicel din acela la care viata de dincolo va fi vai si vai.
Nu conteaza limba cu care vorbeste omul catre Dumnezeu, a confunda limbajul omului cu adevarul credintei este o mare inselare in care te afli. Exista o singura cale spre Domnul nu mai multe indiferent de limba ce o vorbesti.
Si asa cum ne invata Iisus Hristos ca vor veni hristosi mincinosi, va trebui sa distingem care sunt hristosii mincinosi si sa nu credem ca toti sunt Hristos doar pentru ca isi spun eu sunt hristos. Ca Domnul va zice: pleaca de la mine ca Eu nu te cunosc.
Trebuie sa pui un pic mana si pe istorie, istoria crestina, ca ai multe lacune in acest sens. Nu prea stii tu cum e cu papa la inceputuri si chiar in istoria papalitatii aminteste de un oarecare papa desfranat, care avea amanti cardinalii, precum si oarecare papa inscaunat la 5 ani. Au vazut ca pierd teren si astfel au hotarat ca papii sa fie batrani sa prinda la alde ca tine, apoi le-au dat nume cu al n-spelea ca sa se piarda de tot urma desfranarii din trecut si ereziilor pe care le propaga.
Daca nu simti ca esti ortodoxa, atunci macar fi cinstita si nu te ascunde sub umbrele false. Te-a acaparat vicleanul si nu vrei sa faci nimic pentru asta? e treaba ta. Noi te-am avertizat.
dar degeaba vei incerca sa smintesti pe altii ca plata tu o vei lua. Vei raspunde pentru fiecare suflet smintit. de asta trebuie sa luam aminte cu totii.

[Adriana3]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu spiritul ecumenist te afli in mare inselare. Vicleanul se dovedeste si la tine foarte iscusit. Mare greseala ecumenismul asta. Uratul si mincinosul se ascunde sub aceasta umbrela pe care a pictat-o in afara cu iubire mincinoasa.
Trebuie sa ne iubim aproapele. Indiferent ca e negru sau alb, sau galben la piele. Indiferent ca este sau nu pe drumul cel drept. Dar acesta nu este ecumenism ci este iubire de aproapele si milostenie pentru aproapele.
Dar nu trebuie sa primim nimic care ne departeaza de adevar. Dar trebuie intai sa stabilim adevarul.
Esti ortodoxa vad. Inseamna ca stii ca adevarul se afla in ortodoxie. Nu trebuie sa aduc argumente pentru tine in acest sens. Atunci stii si ca biserica catolica , s-a desprins de biserica mama din anumite considerente. In special politice, economice. Dar nu puteau spune asta ca motiv si atunci au nascocit primatul papal si Filikue si inca cateva mari deosebiri care ii departeaza de dogma protoparintilor nostri. Asta e suficient sa intelegem ca ecumenismul ne face subtil sa lepadam adevarul de credinta. de aceea este o erezie. Singurul ecumensim adevarat este cel prin care toti ratacitii se intorc la adevarul de credinta pastrat de biserica ortodoxa si predat de Iisus Hristos apostolilor si noua mai departe ortodocsilor. de aceea suntem ortodocsi pentru ca pastram credinta cea veche si dreapta altfel era invers. Catolicii au ramas cu numele dar si-au schimbat adevarul. Ceea ce este inadmisibil. Ca adevarul este unul nu mai multe si nici mai multe cai.
Iata un mic cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul. Trebuie sa citesti mai mult din Sfintii Parinti si sa vad ca aduci ergumente celor sustinute de tine din cuvantul Sfintilor Parinti care au ca temelie Scriptura.
"De exemplu: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica
Mea... (Matei 16, 18). Nu e de înţeles cum Biserica poate fi întemeiată pe Petru, când temelia ei este Domnul, astfel încât nu poate exista nici o altă întemeiere. Fără a specula în van pentru lămurirea acestei nedumeriri, adresaţi-vă Bisericii şi primiţi accepţiunea care există, şi anume, că aici cuvântul „Petru” nu semnifică persoana Apostolui Petru, ci mărturisirea neclintită a credinţei în Domnul nostru Iisus Hristos. Această neclintire i-a făcut ca stânca pe mucenici. Loveşti stânca oricât, dar nu o sfarmi. Iar catolicii au căutat dezlegarea cu mintea lor şi au ajuns la papă. Oricât ar fi de absurd, iată că ei până astăzi se încăpăţâneaza."

Dobrin,
Avand in vedere ca sunt ortodoxa, am datoria sa caut adevarul. Dvs. Spuneti ca, catolicii au pastrat numele dar au pierdut adevarul in timp ce ortodocsii au pierdut numele dar au pastrat adevarul si acest adevar ar fi dogmele ortodoxe.
Eu insa stiu ca Adevarul nu sunt dogmele ortodoxe ci este o Persoana, Domnul Iisus Hristos "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Deci Adevarul nu sunt niste dogme ci este Dumnezeu Insusi. Nu noi detinem Adevarul pentru ca nu putem sa il detinem pe Dumnezeu ci noi putem doar sa umblam in Adevar. Iar in Adevar umbla cei care il urmeaza pe Domnul facand poruncile Sale, porunci care sunt foarte putine: sa il iubim pe Dmnezeu, sa il iubim pe aproapele si sa ne Impartasim cu Trupul si Sangele Sau pentru a avea viata vesnica si a putea intra in Imparatia Lui. Nicaieri nu pomeneste de dogme ci dimpotriva, zice ca toata Legea si proorocii se afla in poruncile de iubire. Asupra acestora Ortodoxia nu are monopol.

In ceea ce il priveste pe Petru si piatra de la temelia Bisericii. Domnul Iisus a spus foarte clar ca El, Domnul este piatra de temelie a Bisericii si ca El, Domnul este bunul pastor care lasa cele 99 oite pentru a pleca in cautarea celei pierdute. O singura exceptie a facut, atunci cand a vorbit cu Petru. Nu a mai zis: "Eu sunt piatra pe care voi construi Biserica" si nici "Eu sunt pastorul care voi pastori oile/mieluseii mei" ci i-a zis lui Petru "tu esti piatra pe care voi construi Biserica" si "paste oitele/mieluseii mei". Cum ar fi putut ca Iisus sa se adreseze unei marturisiri de credinta cu "iti zic tie, tu esti", "paste mieluseii?" etc? Si sa presupunem prin absurd ca Domnul s-ar fi putut adresa unei marturisiri de credinta su nu unei persoane, cum atunci cel care a primit numele de "piatra" a fost o persoana, apostolul Simon si nu marturisirea lui de credinta? Noi nu zicem ca marturisirea noastra de credinta este o piatra ci zicem ca Apostolul Simon este Piatra (Petru). Iar daca ii cititi si dvs. pe sfinti o sa vedeti cum Sf. Ioan Gura de Aur afirma primatul lui Petru, aveti citatul mai sus, in engleza, extras de pe site-ul indicat de Catalin.

Numai bine!

[dobrin7m]

În prealabil postat de Adriana3

Dobrin,
Avand in vedere ca sunt ortodoxa, am datoria sa caut adevarul. Dvs. Spuneti ca, catolicii au pastrat numele dar au pierdut adevarul in timp ce ortodocsii au pierdut numele dar au pastrat adevarul si acest adevar ar fi dogmele ortodoxe.
Eu insa stiu ca Adevarul nu sunt dogmele ortodoxe ci este o Persoana, Domnul Iisus Hristos "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Deci Adevarul nu sunt niste dogme ci este Dumnezeu Insusi. Nu noi detinem Adevarul pentru ca nu putem sa il detinem pe Dumnezeu ci noi putem doar sa umblam in Adevar. Iar in Adevar umbla cei care il urmeaza pe Domnul facand poruncile Sale, porunci care sunt foarte putine: sa il iubim pe Dmnezeu, sa il iubim pe aproapele si sa ne Impartasim cu Trupul si Sangele Sau pentru a avea viata vesnica si a putea intra in Imparatia Lui. Nicaieri nu pomeneste de dogme ci dimpotriva, zice ca toata Legea si proorocii se afla in poruncile de iubire. Asupra acestora Ortodoxia nu are monopol.

In ceea ce il priveste pe Petru si piatra de la temelia Bisericii. Domnul Iisus a spus foarte clar ca El, Domnul este piatra de temelie a Bisericii si ca El, Domnul este bunul pastor care lasa cele 99 oite pentru a pleca in cautarea celei pierdute. O singura exceptie a facut, atunci cand a vorbit cu Petru. Nu a mai zis: "Eu sunt piatra pe care voi construi Biserica" si nici "Eu sunt pastorul care voi pastori oile/mieluseii mei" ci i-a zis lui Petru "tu esti piatra pe care voi construi Biserica" si "paste oitele/mieluseii mei". Cum ar fi putut ca Iisus sa se adreseze unei marturisiri de credinta cu "iti zic tie, tu esti", "paste mieluseii?" etc? Si sa presupunem prin absurd ca Domnul s-ar fi putut adresa unei marturisiri de credinta su nu unei persoane, cum atunci cel care a primit numele de "piatra" a fost o persoana, apostolul Simon si nu marturisirea lui de credinta? Noi nu zicem ca marturisirea noastra de credinta este o piatra ci zicem ca Apostolul Simon este Piatra (Petru). Iar daca ii cititi si dvs. pe sfinti o sa vedeti cum Sf. Ioan Gura de Aur afirma primatul lui Petru, aveti citatul mai sus, in engleza, extras de pe site-ul indicat de Catalin.

Numai bine!

Eu am spus ca adevarul sa afla in ortodoxie nu in dogme iar acesta este Iisus Hristos care este Capul Bisericii ortodoxe spre deosebire de catolici al caror cap este papa pe acest pamant. . Ati invatat repede sa rastalmaciti cuvintele, de la protestanti. Nu ajunge ca sunteti atrasa spre catolici dar vrasmasul v-a mai si amestecat si cu protestantii ca sa faca din dvs o masca spoita.
Vai tie ca ai gandurile amestecate. Exact cum spunea Sfantul Teofan Zavoratul, ce se intampla cand se amesteca toate.
Nu mai imi pierd timpul sa iti explic cum de fapt credinta lui Petru este piatra de temelie si nu Petru insusi ca om. Credinta este temelia oricarui crestin. Crezi in Iisus Hristos si cu aceasta pui temelia urcusului tau.
Eu zic, sa stergi acolo ortodox, pune-te ce vrei, ca ortodox nu esti.
Iar cine este ortodox cu adevarat, nu mai cauta adevarul ca deja l-a gasit. Daca te afli in cautare atunci nu esti ortodox decat cu numele.
Eu zic sa nu mai hulesti aici sfintii nu de alta dar ca te pierzi tu e una dar mai pierzi si pe altii smintindu-i. Chiar nu ai deloc un pic de frica de Dumnezeu?
Cine nu are frica de Dumnezeu, acea frica dulce , smerita cu iubire acela nu este crestin ortodox.