care varianta e corecta?

[lore86]

În prealabil postat de victortiti89

Am citit si auzit si am vazut ca sunt doua variante,dar nu stiu care este corecta:
a)Iadul este acel loc intunecat,umplut cu focuri vesnice in care ard sufletele celor condamnati.Ei sunt incercuiti de diavoli care ii chinuie si ii inteapa cu furcile.Mai sunt cazane cu smoala,iar unii stau in ele,pe cand altii sunt pusi la munca grea. Sau:
b)iadul este o stare de suferinta generata de constientizarea faptului ca omul s-a indepartat de Dumnezeu,ca exista o distanta prea mare si rugaciunile nu ii mai sunt ascultate,ca a ales gresit si ca va ramane asa vesnic.
c)alta varianta...
merci pt. lamuriri!:)

definitia iadului e simpla:lipsa prezentei lui Dumnezeu.

dar cum acest lucru infricosator nu pare sa sperie pe nimeni, s-a incercat o descriere mai apropiata de simtul tangibil al omului, care sa genereze o oarecare luare de pozitie.
Domnul, in bunatatea sa, ne mai ingaduie si in viata aceasta sa gustam iadul, pentru a sti de ce sa ne ferim si unde sa nu ajungem.
si crede-ma nu exista durere mai mare decat sa stii ca Dumnezeu te-a parasit.
E cumplit, chiat si pentru cateva clipe.
Dar mai ptr vesnicie?

În prealabil postat de lore86

definitia iadului e simpla:lipsa prezentei lui Dumnezeu.

dar cum acest lucru infricosator nu pare sa sperie pe nimeni, s-a incercat o descriere mai apropiata de simtul tangibil al omului, care sa genereze o oarecare luare de pozitie.
Domnul, in bunatatea sa, ne mai ingaduie si in viata aceasta sa gustam iadul, pentru a sti de ce sa ne ferim si unde sa nu ajungem.
si crede-ma nu exista durere mai mare decat sa stii ca Dumnezeu te-a parasit.
E cumplit, chiat si pentru cateva clipe.
Dar mai ptr vesnicie?

ne spunea profesorul de godmatica (IPS Irineu Slatineanul) ca Dumnezeu este prezent chiar si in iad. Daca Dumnezeu ar lipsi dintr-un loc, acel loc ar fi in nefiinta, nu ar exista. Nu poate exista un loc unde Dumnezeu sa nu fie prezent.

[Karine]

În prealabil postat de mihai07

ne spunea profesorul de godmatica (IPS Irineu Slatineanul) ca Dumnezeu este prezent chiar si in iad. Daca Dumnezeu ar lipsi dintr-un loc, acel loc ar fi in nefiinta, nu ar exista. Nu poate exista un loc unde Dumnezeu sa nu fie prezent.

foarte frumos.
poti sa imi spui daca are ceva carti publicate?

bucurii,K

[Karine]

foarte frumos.
poti sa imi spui daca are ceva carti publicate?
vreau sa zic.. IPS Slatineanu..

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de mihai07

ne spunea profesorul de godmatica (IPS Irineu Slatineanul) ca Dumnezeu este prezent chiar si in iad. Daca Dumnezeu ar lipsi dintr-un loc, acel loc ar fi in nefiinta, nu ar exista. Nu poate exista un loc unde Dumnezeu sa nu fie prezent.

Aşa scrie în psalmul 138:

7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.

Orice existenţă este în Dumnezeu, proniată de Duhul Sfînt. Chiar şi Iadul este o împărăţie creată şi menţinută spre a fi locuită de cei care refuză ideile de vieţuire prezentate de Hristos. Iadul este o manifestare a libertăţii creaturilor şi a dreptăţii Creatorului. Dacă ideea de rău a apărut accidental, atunci Iadul a fost construit în consecinţă, ca necesitate de a-i izola pe cei buni de cei răi, fără ca aceştia din urmă să-şi piardă existenţa (faptul de a exista veşnic este una dintre caracteristicele chipului divin sădit în orice fiinţă raţională).

O precizare: deşi Dumnezeu este pretudindeni, El nu Se identifică cu creaţia Sa. Creaţia este în Duhul Sfînt, dar în acelaşi timp Duhul Sfînt nu este în Creaţie decît numai şi numai la invitaţia creaturilor Sale. Altfel alunecăm spre panteism, ceea ce ar fi o eroare gravă, o erezie.

Deci această Împărăţie a Întunericului nu este o despărţire totală de Dumnezeu, ci o îndepărtare de El. Dialogul dintre Hristos şi fiinţele pe care le-a gîndit rămîne veşnic, indiferent ce opţiune existenţială au ales respectivele raţiuni. Diferenţa dintre Rai şi Iad constă îndeosebi din felul în care creaturile percep dragostea Creatorului: răii I se vor împotrivi în continuare, neplăcîndu-le să iubească şi să-şi accepte chemarea pentru care au fost invitaţi la existenţă; bunii vor şti şi vor putea să răspundă cu dragoste dragostei divine, posibilitate dobîndită prin alegere proprie, din timpul vieţii de aici. Răii vor simţi dragostea Lui Hristos ca un chin, pe cînd cei mîntuiţi [de cel rău care cultivă ideea de rău] vor contempla fericiţi slava Lui Dumnezeu prin dialogul cu El, dialog care va continua în vecii vecilor şi în feluri pe care nici nu ni le putem imagina acum.