Sinceritatea :

[tabitha]

"Cine tace, desi cunoaste adevarul, se aseamana cu martorul mincinos.
Uneori, insa adevarul trebuie tainuit, daca este aducator de nenorociri."

Pr. Valentin Mordasov, "Sfaturile unui preot pentru enoriasii lui"

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirela.t

"Cine tace, desi cunoaste adevarul, se aseamana cu martorul mincinos.
Uneori, insa adevarul trebuie tainuit, daca este aducator de nenorociri."

Pr. Valentin Mordasov, "Sfaturile unui preot pentru enoriasii lui"

Sunt situatii in care adevarul trebuie tainuit , dar mult mai grav este ca nu suntem sinceri cu noi insine si poate cel mai grav ca nu suntem sinceri cu Dumnezeu , slavindu-L pe de o parte si savarsind la cateva minute pacatul .
Nu suntem sinceri fata de noi , crezandu-ne deasupra tuturor , in schimb noi insine find afundati in noroiul pacatelor !
Propovaduim credinta , iubirea si iertarea , dar in schimb ne sifonam , ne maniem , ne mahnim din cale afara , pentru orice virgula , pentru orice cuvintel "potrivnic" noua .
Propovaduim scrierile si invataturile Sfintilor Parinti , dar in schimb iubim cu pasiune minciuna , desfranarea , slava desarta , si toate acestea si mai mult decat acestea combinate cu fumul de tigare si aburiti de cele lumesti , aici incluzand si patima betiei si toate cele "placute" omului aflat in deplina sinceritate .
Ma intreb, cate momente cu adevarat de sinceritate am avut pe parcursul vietii noastre , de la nastere si pana in clipa de fata ?
Sinceritatea dupa felul in care a fost ea tratata pe acest thread , s-a raportat doar intr o singura directie , uitand ca ne furam singuri caciula zi de zi si suntem afundati intr o minciuna totala , o mincinuna pe care o cozmetizam in "adevar" si deplina "sinceritate" .
Doamne ajuta !

[Dumitru73]

totul porneşte de la sinceritatea faţă de propria persoană.
dacă faţă de tine nu eşti sincer, dacă "reuşeşti" să te minţi cu succes chiar şi pe tine, este grav.
nu doar faptele sunt grave, ci faptul că nu mai ai cale de întoarcere. cine te-ar putea convinge? tu "detii" adevărul.
cu siguranţă că sunt situaţii în care trebuie să eviţi adevărul.
dar asta este altceva.

Să eviți să-l spui? Sau să-l afli?

[Dumitru73]

În prealabil postat de N.Priceputu

Să eviți să-l spui? Sau să-l afli?

da eviţi să-l spui.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Dumitru73

dacă "reuşeşti" să te minţi cu succes chiar şi pe tine, este grav.

De regula, asta este un pacat contra Duhului Sfant. Iar pacatele contra Duhului Sfant, spune Domnul, nu vor fi iertate. Pentru ca:

nu mai ai cale de întoarcere. cine te-ar putea convinge? tu "detii" adevărul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Dumitru73

totul porneşte de la sinceritatea faţă de propria persoană.
dacă faţă de tine nu eşti sincer, dacă "reuşeşti" să te minţi cu succes chiar şi pe tine, este grav.
nu doar faptele sunt grave, ci faptul că nu mai ai cale de întoarcere. cine te-ar putea convinge? tu "detii" adevărul.
cu siguranţă că sunt situaţii în care trebuie să eviţi adevărul.
dar asta este altceva.

"Este cu neputinţă să fii sincer cu ceilalţi până nu ai învăţat să fii cu tine însuţi."

Maurice Maeterlinck