Sinceritatea :

[cristiboss56]

Multumim Scot si George pentru cuvintele voastre de folos , si mai ales pentru sinceritatea voastra !

În prealabil postat de kkkkkk

Pavel si sinceritatea :

"Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos? " Romani 3:7

Vedeti ca sunt doua intrebari in context.Prima este la 3:5.A doua la 3:7.Ambele incep in contextul discutiei despre iudei (3:1).Baza este in Psalmul 51:4 pe care Pavel il citeaza la 3:4.Verdictul pentru ambele interogatii il gasiti la 3:8.Apostolul foloseste o tehnica prin care pui auditoriului o intrebare ce si-ar pun-o chiar el in urma predicii tale si o sintetizezi prin raspunsuri scurte.De exemplu, interogatia de la 3:1>raspuns la 3:2a(adica prima parte a versetului)>Oricum, sunt mari.Interogatiile de la 3:5 si 3:7 la 3:8>Osanda acestor oameni este dreapta.

Pavel a ridicat aceste doua probleme pentru ca erau invocate contra crestinilor(3:8a),ei fiind acuzati de iudei ca le proclama ca fiind adevarate.Veridctul despre cei care ii acuzau este cel din 3:8.In Romani 6:1-2 gasiti discutia punctata pe scurt si cu o concluzie la fel de scurta.

În prealabil postat de kkkkkk

nu se intelege nimic

Exista un cuvant cheie care v-ar putea ajuta.In versetul Romani 3:7 apare cuvantul ,,adevarul" in sintagma ,,adevarul lui Dumnezeu".Cam asta este ideea de baza.Acelasi cuvant,in acelasi mod,cu acelasi inteles,este folosit si in I Ioan 1:6.Explicatia cu privire la un sens al acestei notiuni este in I Corinteni 1:18-25(mai ales in 18:23a cu privire la iudei) si chiar exista si un avertisment cu privire la o posibilia motivatie a neintelegerii.Daca adevarul se gaseste in ,,propovaduirea crucii" atunci aveti si explicatia afirmatiei din Romani 6:1-2 care sintetiza pasajul citat de dvs din capitolul 3.

Nu este nici o problema daca vi-se pare neclar.Nu am intanit nici macar un singur teolog care sa fi pus vreodata ca ceea ce spune Pavel este simplu.Dimpotriva este extrem de complex,cu multe nuante teologice(nu uitati formarea de baza a lui Pavel)si pe multe aspecte.Iar faptul ca ati ales un comentariu din Epistola catre Romani(probabil una dintre cele mai comentate ale lui Pavel)va va pune in fata unui scop ambitios:sa intelegeti ce a vrut sa spuna acest Apostol insipirat de Duhul Sfant (FA 13:9).Dumnezeu sa va ajute.

În prealabil postat de kkkkkk

mie mi se pare neclar ceea ce tu incerci sa zici.incearca fara nici un verset biblic, explica pur si simplu.

Daca dumneata il propovaduiesti pe Hristos,si crezi ca esti salvat prin Credinta in EL,sa nu cumva sa crezi ca poti sa pacatuiesti in continuare sub pretextul ca harul acopera totul,inclusiv o duplicitate morala a ta.De aici incepeti sa cititi cele scrise in Epistola catre Romani capitolul 6.Acest radicalism din capitolul 6 este explicat,din perspectiva neintelegerii de care se va izbi, in I Corinteni capitolul I.Acum va este mai clar?

În prealabil postat de kkkkkk

nu, pentru ca mi-e lene sa ma pun la puricat versete si asa cred ca nu inteleg si nici tu nu esti sigur pe ceea ce vrei sa spui.daca tot vrei sa aduci in discutie scriptura citeaz-o aici.

Sunteti un om surprinzator.Mai sus mi-ati spus sa nu mai dau citate din Scriptura,desi le-am dat acum imi spuneti sa le dau iar,nu aveti chef sa puneti cap la cap versete biblice, considerati ca nu intelegeti,mai considerati ca nici eu nu sunt sigur pe ce vreau sa pun dar ca o concluzie imi recomandati sa aduc iar Scriptura in discutie.Lenea nu e buna decat in tara lui Mura-n gura.Era o poezioara pe timpuri :) Ca sa fie paradoxul complet: personal cred ca ati inteles foarte clar.

În prealabil postat de kkkkkk

adica sa o citezi , quote in english, nu doar sa dai trimitere la ea, daca tot vrei sa te folosesti de ea cand explici.. si pe bune ca nu am inteles nimic din ce vrei sa zici.

Deci sa dau citate din versiunea in engleza? :) Pai mai simplu ar fi sa explicati dvs ce ati inteles dn versetul pe care l-ati citat.In romana.

[delia31]

Cateva consideratii semantice, in aparenta putin off topic (doar in aparenta).

Termenul „sincer” vine din latinescul „sine”=fara si „cera”=ceara, adica „fara ceara”.

Conform unei traditii etimologice, aceasta expresie „fara ceara”, se referea ab initio la faptul ca in vremuri de mult uitate, un sculptor necinstit din Roma ar fi acoperit imperfectiunile si crapaturile sculpturilor sale cu ceara pentru a induce in eroare si pt. ca acestea sa para perfect netede, fara nici o fisura. Pana in momentul in care viclenia lui a fost data in vileag.

Ulterior, cand se faceau aprecieri asupra unei sculpturi, se cereau si se ofereau precizari daca e „sine cera” sau nu, adica daca are sau nu fisuri ascunse sub vreun strat de ceara.

De aici, termenul „sine cera” s-a extins, capatand sensul de onest, cinstit, fara viclenie, fara defecte ascunse sub alta masca.


Si daca tot intreba Daniel unde anume se vorbeste in Scriptura de sinceritate, raspunsul e: de la un capat la altul.
Daca nu chiar mura-n gura, atunci imposibil sa nu gasim despre opusul sinceritatii.

In multe locuri din Scriptura apare cuvantul „nefatarnic”. Dau un singur exemplu, spus de Apostolul Pavel celor din Roma: „iubirea voastra sa fie nefatarnica”.
In unele versiuni, apare sinonimul „sincera”, traducand originalul grecesc „anupokritos”,

O tema frecventa, mai ales in evanghelii e antonimul lui "anupokritos" - „upokritos” (hypokritos) care inseamna ipocrit, fatarnic.

Ce insemna la origine cuvantul „ipocrit” ? Mie mi s-a parut intotdeauna surprinzator ce semnificatii au multe cuvinte daca sapam la radacina lor. Surprinzatoare mi s-au parut si dedesubturile de la radacina cuvantului „ipocrit”, atunci cand le-am auzit prima data.

Cuvantul ipocrizie, provenit in limba romana pe filiera grecescului „hypocrisis” , insemna la origine "a juca un rol" iar hypokritos (ipocrit), insemna nici mai mult, nici mai putin decat „actor”, adica cineva care se preface, care pretinde ca e altceva/ altcineva.

In Grecia antica „ipocrizia” nu avea conotatia respingatoare pe care o are azi, ci era considerata o tehnica, o metoda de lucru in teatru, folosita de actori atunci cand interpretau roluri.

Cu timpul, aceasta tehnica folosita doar la interpretarea rolurilor in teatru,
s-a extins si in afara lui, ajungandu-se ca oamenii sa joace teatru in viata reala, sa se prefaca, sa pretinda in exterior ca sunt altceva decat in interior, sa se auto-falsifice, sa joace alte roluri, sa poarte masti sub care sa ascunda adevarul, sa fie duplicitari sau cum zicea Hristos, „fatarnici” , adica cu mai multe fete, mai multe masti, in functie de „rolul” in care voiau sa joace.