Colegele de munca

[Heurtebise]

Ai rabdare dar in acelasi timp lasa-le sa inteleaga ca daca esti crestina nu inseamna ca esti proasta(spun asta deoarece oamenii prosti ii cred pe oamenii buni prosti).
Si eu am trecut printr-o perioada in care o colega de-a mea nu ma avea deloc la inima(nici macar nu imi dau seama de la ce a inceput; pur si simplu m-am trezit ca ma barfeste, apoi se ia de mine pentru tot felul de maruntisuri si cand ma intorceam acasa ma simteam foarte obosita si ma plangeam prietenului meu de cat de tare ma supara femeia aia; parca eram parazitata complet de catre ea: nici nu ma puteam gandi la altceva decat la ea; ma intrebam oare ce o sa mai scorneasca si ce o sa mai gaseasca de criticat la mine pana cand am intrebat-o foarte direct ce problema are cu mine. De atunci s-a calmat dar si-a gasit alta victima pe care s-o paraziteze: o colega penticostala. Mi-am dat seama ce fel de om e femeia aia; se luase de mine pentru ca eram cea mai tanara si eram si noua apoi s-a luat de urmatoarea persoana care i s-a parut slaba si care a fost colega penticostala. Colega asta penticostala a fost o inspiratie de bunatate, blandete, iertare, rabdare si voiosie pentru mine.

Pe oamenii cu caracter imputit ii recunosti din faptul ca se iau de cei care nu riposteaza sau de cei de pe urma carora nu au nimic de castigat.

Sfatul meu este sa nu-ti fie rusine sa spui ce ai de spus si sa le raspunzi cu calm si tact la rautati.

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.
Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri..... Doamne Doamne!!

Scuză-mă, dar cred că eşti puţin copilăroasă prin felul în care pui problema. Spui că ele "nu au altă grijă decât să comenteze", dar văd că nici tu nu ai altă grijă decât să fii atentă la ce fac ele. Lasă-le, dragă, să bârfească, să facă ce-or vrea. Tu vezi-ţi de munca ta, fă ce ai de făcut acolo!
Însă ai grijă, dacă continui cu această atitudine de autoizolare, ele o vor considera ca pe un complex de superioritate. Mai ales dacă îţi exprimi sentimentul de repulsie prin expresii faciale sau tonul vocii. Aşa vei ajunge să nu te placă nimeni la muncă şi nu cred că îţi doreşti asta!

Şi eu muncesc într-un loc unde sunt numai femei. Există şi bârfe, că e inevitabil, mai ales la nervi, când o colegă te-a enervat şi simţi nevoia să te descarci în faţa cuiva. Dar atâta timp cât există o doză de bun-simţ, situaţia e echilibrată!


Eu te sfătuiesc amical să te "cobori" un pic la nivelul lor de "păcătoase" şi să nu te mai oftici atât pentru că ele bârfesc fără tine! Coboară-ţi un pic năsucul şi totul va fi bine!

Daca nu te simti inteleasa aici intra pe "scuipatot.ro" unde iti poti spune oful.

În prealabil postat de LaReine

Daca nu te simti inteleasa aici intra pe "scuipatot.ro" unde iti poti spune oful.

Asta e cumva o gluma?:))

În prealabil postat de o nestiutoare_

Asta e cumva o gluma?:))

Nu. Nu e gluma.

[nutucutu]

În prealabil postat de ElisabetaM

Pentru heaven: Nu am zis ca as fi mai buna decat ele.... nici gand!
Am zis doar ca nu mai pot sa indur..
'Trasatura ascunsa pe care nu vreau sa o recunosc'?
Ma faci sa rad cu amar... Tu nu ma cunosti deloc... de ce vorbesti despre trasaturile mele?

Stii cum e sa simti ca sunt toti impotriva ta?

Stii cum e sa fii nevoit sa asculti lucruri care sunt murdare?

Simt ca nu intelegi deci nu cred ca are rost sa continui.

Silentio

Avem intotdeauna un exemplu cind simtim ca toti sint impotriva noastra: Domnul nostru Isus Cristos care a atirnat pe cruce atitea ore... Spunea un sfint ca cel care e asa cum trebuie sa fie este linistit si impacat oriunde ar fi. Cel care nu e cum trebuie sa fie nu va fi linistit si impacat nici in lume, nici in minastire.

Colegele tale sint niste persoane care au alte valori. Si ce daca. Nu ne rugam noi in fiecare zi "...si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..."? Le iertam pentru ca si noua Domnul ne iarta atitea greseli... Daca vorbesc la pe la spate, si ce daca? Avem datoria sa le iertam. In fond nu sint decit niste oamnei, iar daca vom da la o parte faptul ca birfesc, sau ca se imbraca intr-un anume fel, sau ca, sau ca, sau ca... vom descoperi niste persoane minunate. Ne concentram pe ceeia ce au minunat oamenii si atunci nu ne mai deranjeaza asa mult imperfectiunile celorlalti. Vor fi ca radioul care merge fara sa-l bagam in seama...

[Rodica50]

În prealabil postat de ElisabetaM

Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
Cu ceva timp in urma, una dintre ele intreba in gura mare ce este "harti" si cum nimeni nu raspundea, i-am spus eu ce este o zi de harti. Mi-am auzit apoi ca as fi habotnica.
Cu alta ocazie, una dintre ele vorbea de avort si i-am spus ce a zis Parintele Cleopa despre copii avortati. Nu spun ca asta a starnit niste valuri..... Doamne Doamne!!

Fii împaciuitoare si fă ceea ce vrei să-ţi facă şi ţie colegele. Răbdarea este un sfat bun.

[delia31]

[quote=ElisabetaM;367434]Simt ca nu mai pot sa indur colegele de munca.
Parca toata ziua nu au alta grija decat sa comenteze ce a facut cutare, ce a zis cutarica, cum se imbraca una sau alta, viata mondena etc..
QUOTE]



Elisabeta, cu proxima ocazie cand colegele tale sunt puse pe barfa, lasa-le sa se desfasoare iar la un moment dat, sa intervii si tu in discutie.
Poti sa le zici ceva de genul:
- Sa va zic ultima barfa! Sigur n-o stiti. O tipa, asa ca noi, careia ii placea sa stea la cate o sueta, avea o hiba mare: era foarte clevetitoare, barfitoare si vorbitoare de rau, desi mergea la biserica si stia ca e pacat sa vorbesti de rau pe altii.

Preotul la care se spovedea i-a dat un canon bizar. Ghiciti ce? A trimis-o acasa sa aduca o perna si sa urce cu ea in varful clopotnitei, sa o desfaca si sa scuture toate penele in vant.

Dar canonul nu e gata. Partea a doua, mult mai dificila – sa coboare din clopotnita si sa adune toate penele imprastiate prin oras. Cu siguranta, sarmana femeie nu a reusit sa le adune.

Prin canonul asta, preotul incerca de fapt s-o faca sa inteleaga ca la fel cum penele odata risipite de vant nu mai pot fi adunate, tot asa sunt si vorbele rele despre altii risipite prin lume, nu mai pot fi adunate. Nu le mai putem aduna dar vom da seama la judecata de ce le-am raspandit.

Vorbele noastre rautacioase trec din gura in gura de la un barfitor la altul, se raspandesc si provoaca multa dezbinare.

Ideea e ca femeia respectiva a inteles canonul dat de preot si si-a pus lacat pe gura, insa daca nu s-ar fi oprit la timp din cleveteala ei, dupa moarte, sufletul ei s-ar fi chinuit in vreo cazna sisifica si absurda similara cu a culege pene in vant pana ce va umple perna la loc.

Am gasit un text foarte profund aici http://intreviatasicarti.blogspot.co...proapelui.html
poate e de folos. Doamne ajuta!

Despre judecarea aproapelui..

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a “solicitat mult efort”, în el începe să lucreze “trufia”. Cel ce slăbeşte se uită cu “dispreţ” la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar “instinctual” i-o ia înainte!”
Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de “venin”. Banii,care vin spre noi, ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii” ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci !Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră, nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart, este un pacat si o spurcaciune. Nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie, orice cuvant greu este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "
Autor: NICOLAE STEINHARDT
Sursa:
http://www.certitudinea.ro/articole/...pacatul-insusi

Sincer, mie mi se pare un subiect atât de pueril şi de jignitor în acelaşi timp, încât mă surprinde faptul că i se acordă atâta atenţie!

Domnişoara nu îşi "suportă" colegele de muncă pentru că "nu au altă treabă decât să bârfească". Aşa cum îi ziceam chiar ei, mi se pare că nici ea nu prea are altă treabă decât să îi pese de capra vecinului! Şi până la urmă de ce nu le suportă? Pentru că bârfa e un păcat. Pentru că nu îi împărtăşesc principiile morale şi religioase, care spun să nu bârfeşti, să nu judeci etc.

Deci intră toată lumea aici ca să o ajute pe stimabila să îşi "suporte" colegele care au alte credinţe şi alte principii. Eu cred că problema s-ar pune altfel: cum să o suporte colegele pe ea?
Asta se numeşte imaturitate socio-emoţională. Inabilitatea de a te integra într-un grup şi de a te supune regulilor (atât scrise cât şi nescrise) de convieţuire într-un colectiv.
Nu spune nimeni să îţi renegi credinţa sau să faci ceva ce ţie nu îţi place doar pentru a fi pe placul altora. Dar fii mai tolerantă, Elisabeta! Crezi că greşesc? Lasă-le în plata Domnului! Tu eşti plătită să prestezi un anumit serviciu, la locul tău de muncă. Fă ce ai de făcut şi du-te acasă, dacă crezi că aşa ţi-e mai bine! Însă e un lucru demonstrat că o persoană care nu e în stare să cultive relaţii bune la locul de muncă, în timp ajunge să nu mai dea randament şi are mult mai slabe şanse de avansare în carieră.
În viaţă nu ne întâlnim mereu cu oameni plăcuţi şi situaţii favorabile. Asta e, uneori oamenii din jur ne calcă pe nervi. Înghiţim găluşca şi mergem mai departe, nu umplem forumuri despre cum nu ne suportăm colegele de muncă. Sincer, mi se pare că există şi o umbră de invidie aici. Din câte îmi dau seama, colegele par a fi un colectiv sudat, din care domnişoara nu face parte, din motive ce pot fi sau nu independente de ea. Mi se pare că miroase a îngâmfare, atitudinea ta! Iar asta nu te va ajuta la nimic!