Sinceritatea :

[Daniel_7]

Sinceritatea deseori raneste,uneori e obraznicie din partea noastra.

Sinceritatea fata de un parinte sau un invatator cred ca este opusa ascultarii,care e cea mai mare virtute.

Daca cineva apropiat,sau care iti este si superior ,te nedreptateste,asta nu inseamna ca trebuie sa fii "sincer " si sa-i spui vreo doua...
Dimpotriva ,sinceritatea aduce impotrivire fata de celalalt,chiar daca noi credem ca avem dreptate.
De asta si sfintii parinti spun de tacere ca este cea mai mare virtute,tocmai pentru a evita "sinceritatea".
Vad ca cei care au acris din experientele lor ,pe acest topic,au identificat neajunsurile pe care le-au avut de la atitudinile sincere.
Sinceritatea inseamna si judecata,il judecam pe celalalt,ne dorim sa reactioneze asa cum vrem noi....

Eu am avut un prieten,si nu am putut fi sincer cu el,sa-i spun neajunsurile ,pentru ca sunt sigur ca s-ar fi suparat.As fi dorit sa se comporte altfel,insa nu putem modifica noi acest lucru,chiar daca am fi dezarmant de sinceri.

Probabil ne dorim ca parintii sa se comporte altfel fata de noi,insa nu rezolvam asta daca suntem sinceri....

Singurul mod de a schimba lucrurile in bine si de a-i atrage pe ceilalti este de a lucra in tacere virtutea,si virtutea insasi ii va atrage pe ceilalti spre noi ,si se vor comporta asa cum ne-am fi dorit.