Care e treaba cu crestinismul?

În prealabil postat de Tangun

Intr-un fel asa e. Dar mai trebuie tinut cont de suferinta celor inconstienti, suferinta care se mai amelioreaza daca exista o speranta, o credinta. Totusi, paradoxul este, ca (in ziua de azi)tocmai inchipuirea asta ii tine adormiti, incapabili sa se trezeasca din somn. E cel mai usor sa dormi iar inchipuirea asta vine si leagana pe deasupra, in timp ce dormi si vrei sa visezi frumos. Asta nu inseamna ca e realitatea. A fost necesara inchipuirea asta, pentru ca, constiinta sa iasa din stadiul de animalitate in care erau oamenii inainte, dar acum, daca acest nivel nu este depasit, criza mondiala cu care se confrunta omenirea o sa ii forteze pe multi sa depaseasca barierele mentale si conceptele rigide. Astfel se vor tria cei mai constienti si cu ajutorul lor se va crea noul pamant. Iisus a promis asta in ziua invierii, dar acea inviere inseamna trezirea constiintei, constiinta care era prea putin dezvoltata la vremea aceea, cand nu putea sa le vorbeasca decat prin simboluri. Daca citesti biblia, trebuie sa recunosti ca simbolurile existente sunt valabile oricand si pe masura ce constiinta creste, le poti interpreta mai aproape de adevar. Totusi, cand citesti biblia iti dai seama si cat de mult erau oamenii atunci in stadiul de animalitate adica aveau constiinta mica, prin urmare ei trebuiau indrumati usurel, pas cu pas ca sa nu se autodistruga.
Astfel a fost implantat germenele constiintei in om, iar cu cat constiinta s-a inaltat, suferinta va fi foarte mare pentru ca mai sunt oameni prinsi si blocati in constiinta aceea veche (adica continua sa doarma), si aceasta rigiditate nu le permite sa infloreasca mai departe. Au ramas ceva static, fix, ca o piatra. La vremea aceea, oamenilor trebuia sa le fie dezvoltata mintea ca omenirea sa isi poata continua drumul mai departe, dar acum cand mugurele constiintei a crescut, mintea trebuie depasita pentru ca devine un obstacol rigid, greu de trecut, pentru mai departe. In vremea aceea, lumea a fost transformata din stadiul de animalitate, la stadiul de om mai fin, mai iubitor, mai constient si mai intelegator. Dar acum lumea este din nou intr-o criza a evolutiei constiintei, spre urmatoarul pas care este depasirea mintii si dezvoltarea capacitatilor supranaturale adica comunicarea prin alte cai mai aproape de fiinta, mai aproape de Viata. Pentru ca omul trebuie sa ajunga sa fie transparent ca o piatra de diamant prin care poate trece cu usurinta lumina. De la inceputul lumii pana la Iisus Hristos, oamenii au construit un mare zid ce separa trupul de fiinta. Acel zid se putea darama numai printr-un sacrificiu imens al omului care a fost Iisus Hristos, intru inaltarea constiintei. Dupa Hristos, omenirea a ridicat un alt zid ce separa mintea de fiinta umana. Acest zid este diferit de primul find pe o treapta mai inalta, nu mai este nevoie de acel dramatic sacrificiu a primului, dar mentalul va cadea si opunerea de rezistenta va fi la fel de dureroasa pentru fiecare. De aceea, lumea si deschiderea vor merge mai departe, iar cei inchisi si blocati pe vechea constiinta trebuiesc cumva ajutati.
Diferenta dintre cei ce au ramas blocati si cei care s-au deschis prin inaltarea constiintei este ca cei blocati continua sa creada in Hristos iar pentru asta se sacrifica conform cu vechea constiinta, iar cei care si-au ridicat constiinta il traiesc pe Hristos in ei insisi, ca fiinte fara sa fie nevoie neaparat sa se sacrifice.
Totusi Iisus a facut promisiunea ca toti se vor mantui pana la urma doar ca diferenta va consta in modul in care vor ajunge la acest deziderat.
Cei care doar cred in El vor muri totusi si vor astepta adormiti pana in Ziua Judecatii. Sufletul lui Iisus este contopit cu sufletul lor (prin credinta lor) si deci, in acest somn inconstient ei vor visa Raiul, deci nu vor avea cosmarul iadului.
Cei care iL traiesc pe El nu vor muri pentru ca au intrat in constiinta Fiintei, barierele mentale au cazut, zidul a fost daramat si nu s-au mai scindat post-mortem.
Ideea de a crede in Iisus nu e identica cu a trai Fiinta Lui, e o diferenta de constiinta.
Daca constiinta nu urca, e necesar sacrificiul dureros a unui individ, pentru a o trezi si pe cea a unei mase de oameni. Daca constiinta urca la nivel individual, nu mai este nevoie de sacrificiul unuia pentru ceilalti. Pentru ca multi prefera sa doarma si sa viseze, e foarte dificil sa se trezeasca constiinta la nivel de masa. Reusesc foarte putini oameni, sa darame zidul interior, la nivel individual. Oricum in ziua de azi nu mai e nevoie de un sacrificiu unui individ pentru trezirea turmei. E de ajuns sa sclipeasca un punct mic de constiinta pe intreg pamantul si viata continua mai departe, iar cei ce nu se armonizeaza se triaza si cad singuri.

De unde stii toate aceste lucruri? Si multe altele pe care le-ai mai scris pe aici?

[Tangun]

În prealabil postat de macsim

De unde stii toate aceste lucruri? Si multe altele pe care le-ai mai scris pe aici?

Nu le stiu. Este o realitate de a fi, de a exista constient. La inceput e un observator, un martor ce observa. Martorul acesta il are fiecare nu doar eu. Dar multi prefera sa il tina adormit ca e mai usor. E mai usor sa il tii ingropat decat sa il trezesti. Cu ce il tii adormit? Cu ganduri. Cu caramizi ce formeaza un zid gros si dens care devine durere. Durerea creste pe masura ce iti acorzi timp, cat mai mult timp psihologic. Cu alte cuvinte, gandind ratezi prezentul. Ganditul poate doar sa isi aminteasca si sa anticipeze. Nu poate sa fie prezent. Astfel esti prins in iluzia timpului psihologic. Viata nu poate sa aiba loc nici in trecut si nici in viitor. Viata este in prezent iar scopul tau, in aceasta lume este sa devii constient ce inseamna sa traiesti total. Sa fii prezent total. Daca nu iti seama de acest lucru nu ai cum sa traiesti. De ce nu vrem sa daramam zidul? Pentru ca e construit de mult timp, caramizile s-au adunat, iar prabusirea e foarte dureroasa. Astfel timpul a devenit generator de suferinta iar acum necesita o si mai mare suferinta pentru a darama zidul. Trebuie sa imbratisezi durerea, suferinta caderii zidului si sa te abandonezi. Daca reusesti sa te abandonezi total (moartea eului), durerea dispare pentru ca durerea nu este altceva decat depunere de rezistenta interioara, impotriva firescului vietii. Dupa ce te abandonezi (crucificarea), din centrul crucii renaste ceva, constiinta, ai depasit un prag, ai murit inainte de a muri. Daca in tine a murit falsul ceea ce ramane e viata. Daca insa nu te abandonezi in durere, depui rezistenta interioara si mai rau amplifici durerea, prin urmare daca nu te abandonezi durerii te poate prinde moartea inconstient. Durerea launtrica vine, in prima parte, ca mesaj Divin, ca undeva in atitudinea ta ceva este gresit. Cu ce gresesti? Nu e o greseala in sensul literal, mai degraba este o incapacitate. Faptul ca depui rezistenta interioara fata de firescul vietii. Esti rigid iar rigiditatea naste durere. Esti ca celula canceroasa ce nu se integreaza in totalitatea corpului, fara sa fie constienta ca distrugerea corpului duce si la distrugerea ei. Daca poti fi maleabil si flexibil, durerea nu se naste. Daca esti rigid (constiinta mica), durerea vine sa topeasca rigiditatea ta. Fara doar si poate, dupa durere esti mult mai transparent. Esti mult mai viu, mai flexibil si mai constient. Pana si corpul tau devine mai putin dens. Mai aproape de fiinta, de centru, si de acolo se naste tot.