despre necazuri si biruirea tristetii

[dobrin7m]

În prealabil postat de lifekilled

Traim pentru noi .... nu pentru Dumnezeu. Traim si odata cu traiul trebuie sa ne pastram credintza in EL. Crezi in ce spun apostolii , crezi in ce spune Sfanta Scriptura , Crezi in cuvantul lui Dumnezeu numai pentru ca te`ai nascut intr-un popor ce crede in aceste lucruri. Daca te`ai fi nascut cu totul in alta parte ai fi crezut poate in spusele lui Allah , Budha , Iehova ...... etc. Crezi pentru ca asta vrei ..... dar fiecare din noi ne punem o mica intrebare in viata .... O fi religia mea cea adevarata? Poate Islamicii sunt cei mai indreptatiti sa creada ca religia lor e cea adevarata , pentru ca e religia cu cei mai multi adepti. Este religia cu cei mai multi adepti care merg in locashurile de inchinaciune si asculta cuvintele Dumnezeului lor. Sau poate ca totul este un basm si Creatorul nostru a fost insasi Evolutia ... o explozie solara sau a unei nove poate. Nu vreau sa fabulez ... nu vreau sa exagerez .... dar vorbele spuse intr`o evanghelie nu iti dau de mancare. Trebuie sa te rogi si sa crezi ..... cate mii de familii credincioase au murit in frig si in foamete rugandu`se unui Dumnezeu ce pare uneori absent ? Nu reneg Dumnezeul parintzilor si stramosilor .... dar cuvintele spuse de un apostol ..... sfant ..... mucenic , nu au dat nimanui de mancare ... nicidecum nu au vindecat bolile. Din miile de credinciosi catolici .... sutele de mii care s-au rugat pentru insanatosire ... un singur copil s-a vindecat "miraculos" si atunci Roma a declarat lucrul asta ca si o MINUNE DUMNEZEIASCA . Minunile adevarate le facem noi oamenii .... le fac doctorii .... le fac cei ce intra in foc si apa pentru a salva un alt suflet. Minunile nu exista ... ci doar vointza si fortitudinea omului. Se spune ca Omul este unealta lui Dumnezeu si EL lucreaza prin noi ..... atunci suntem niste piese de sah asezate strategic .
Nu vreau sa fiu inteles gresit .... Cred intr-Unul Dumnezeu .... dar uneori si arborii cei mai batrani se indoaie in fatza vantului puternic. Am 25 de ani dar sunt satul de viata. O viata ce nici macar nu`si merita acest nume. Pentru mine Terra este Purgatoriul lui Dante .

Lifekilled, cine sau ce te opreste sa cauti Adevarul? Nu multimea face credinta ci taria ei. Chiar daca milioane de oameni s-ar inchina stramb cu spatele la Dumnezeu cine te opreste pe tine sa te inchini drept cu fata spre Domnul? Ce ai facut tu sa cunosti cu adevarat credinta ta? Ai intrat in miezul ei sa vezi daca acolo e Dumnezeu? Sau ai stat sa privesti de afara, suprafata? Cauta, esti dator tie sa cauti.
iti spun doar, ca nimeni nu poate face nimic daca Dumnezeu nu ingaduie. Dar el e foarte ingaduitor. Ne-a dat libertatea de a alege. Dar cum poti sa alegi ca un orb? Sa alegi cu ochii inchisi? Citeste Scriptura, intreaba preotii si vei primi raspuns la toate.
Domnul lucreaza prin noi , zici. Stii tu cum lucreaza Domnul prin noi? Doar nu crezi ca esti ca marioneta papusarului din teatrul de papusi! Pai nu ai ratiune? de ce crezi ca ai ratiune? Sa discerni raul de bine. Primesti ganduri rele, primesti si ganduri bune iar tu ai ratiunea cu care sa alegi.

[George.m]

"Sunt unii care atata se ingreuiaza de necazurile ce li se intampla, ca sunt in stare sa renunte si la viata insasi si ar muri cu placere, ca sa scape prin aceasta. Dar aceasta o pateste cineva din lipsa de curaj si din multa nestiinta, necunoscand infricosatoarea stramtorare ce urmeaza dupa iesirea sufletului din trup.

E o mare iubire de oameni, fratilor, a fi noi in lumea aceasta. Dar noi, necunoscand cele de dincolo, socotim grele cele de aici. Si nu este asa. Nu stiti ce zice in Gherontic? Un frate foarte lucrator a spus catre un batran: Sufletul meu doreste moartea. Si-i spuse lui batranul: O doreste pentru ca vrea sa fuga de necaz si nu stie ca necazul viitor e cu mult mai rau decat cel de aici.

Iar altul, la fel, a intrebat pe un batran: De ce ma intristez din trandavie stand in chilia mea? Si-i zise batranul: Pentru ca inca n-ai vazut nici odihna nadajduita, nici chinurile ce vor fi. Caci daca ai vedea acestea intocmai cum sunt, chiar de ar geme chilia ta de viermi, ca sa te scufunzi in ei pana la gat, ai rabda fara sa te intristezi.

Dar noi voim sa ne mantuim dormind, si de aceea ne descurajam in necazuri, cand ar trebui mai degraba sa multumim lui Dumnezeu ca suntem peste tot invredniciti de El sa fim necajiti putin aici, ca sa aflam acolo putina odihna" (Avva Dorotei).