Poti sa ai o masina scumpa ?

În prealabil postat de guardian knight

eu sunt clujean ! si in orasul meu,ziceam ca nu prea vad oameni sarmani ,dimpotriva !
poate in alte locuri ale tarii sunt, nu stiu, or fi ! da eu vorbeam de orasul meu, de cca. 700.000 de locuitori !

da parca vad multe terenuri nelucrate, imasuri necosite !
chiar si om sarman , care nu are nimica, ar putea lua un teren pustiu si sa-l coseasca, sa-l semene,sa tina o vaca, un porc !

tatal meu a fost copil de taran,cand Romania era Regat,si mi-a povestit ca taranii traiau foarte bine, si nu le trebuia nimic in plus fata de ce aveau !
disciplina si ordinea la sate era mentinuta de temuta jandarmerie regala !

au venit comunistii si i-au bagat pe tarani in blocuri la orase...dezastu nostru national !!!
baiu asta il tragem si acuma,din pacate,e baiu taranului dezradacinat...rupt de traditia sacra a satului ancestral romanesc !
cuvantul taran, e peiorativ deja, e de batjocura,in loc sa fie de mandrie !
vai noua !
si ne mai vaitam ca suntem saraci...pai se vede de ce !

Şi eu sunt clujeancă. Hai că-ţi arăt eu oameni sărmani, dacă vrei! Că sunt destui, mult mai mulţi decât îţi închipui tu.
Să "ia" cineva un teren pustiu? Dar ce, terenurile se iau aşa... "eu l-am găsit primul, e al meu"? Chiar şi terenul ăla pustiu aparţine cuiva, dacă nu unei persoane fizice, atunci statului. Nu te poţi apuca să plantezi ceva sau să creşti o vacă unde ai chef.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Lilith23

Şi eu sunt clujeancă. Hai că-ţi arăt eu oameni sărmani, dacă vrei! Că sunt destui, mult mai mulţi decât îţi închipui tu.
Să "ia" cineva un teren pustiu? Dar ce, terenurile se iau aşa... "eu l-am găsit primul, e al meu"? Chiar şi terenul ăla pustiu aparţine cuiva, dacă nu unei persoane fizice, atunci statului. Nu te poţi apuca să plantezi ceva sau să creşti o vacă unde ai chef.

Am eu un teren. 1,1 hectare în Arges, la 10 km de Pitesti. In vatra satului. Are si o casa batraneasca pe el, cu lumina trasa si apa in poarta. Gasiti-mi un chirias, ca eu nu am gasit tot satul. Toata chiria pe care o vreau pe casa si pe hectar este un porc pe an.

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am eu un teren. 1,1 hectare în Arges, la 10 km de Pitesti. In vatra satului. Are si o casa batraneasca pe el, cu lumina trasa si apa in poarta. Gasiti-mi un chirias, ca eu nu am gasit tot satul. Toata chiria pe care o vreau pe casa si pe hectar este un porc pe an.

Ma determinati sa-mi schimb planurile de viitor :)

Lasand gluma la o parte,inainte de a emigra ma gandeam la posibilitatea de a ma muta la tara,nici acum nu-i timpul trecut insa cu slaba experienta pe care o am intr-ale muncitului la ferma,ar trebui sa-mi pastrez jobul actual :)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am eu un teren. 1,1 hectare în Arges, la 10 km de Pitesti. In vatra satului. Are si o casa batraneasca pe el, cu lumina trasa si apa in poarta. Gasiti-mi un chirias, ca eu nu am gasit tot satul. Toata chiria pe care o vreau pe casa si pe hectar este un porc pe an.

Un porc pe an? Dacă transformăm trocul în comerţ cu bani (doar aşa, ipotetic), vine în jur de 100 de lei pe lună chirie. Deci da, la 500 de lei pe lună, dacă ai şi copii, poate fi o problemă.


Am avut şi eu parte de sărăcie, să nu creadă cineva că vorbesc ca să mă aflu în treabă. După ce am născut primul copil, la terminarea liceului m-am şi angajat. Nu am putut să-mi iau concediu post-natal, îmi era copilul mic acasă, iar eu câştigam 820 de lei pe lună (a fost înainte de criză şi de minus 25 la sută). Vi se pare mult sau "suficient"? Vă spun că aproximativ 600 de lei mergeau la copil: hăinuţe, vitamine, scutece, vaccinuri, jucării etc. Dacă nu îl aveam pe soţul meu, aş fi fost nevoită să trăiesc de la o lună la alta cu 220 de lei. Nu mi-ar fi ajuns nici de mâncare, nu mai zic de o haină, un pantof şi alte "luxuri".

Înţeleg perfect sărăcia în care se scaldă fosta clasă mijlocie, care după criză a ajuns "clasa de jos". Dacă nu ai copii, mai răzbeşti cumva. Dar acum, raportat la salariile mizere ce se dau, educaţia e incredibil de scumpă. Pentru copiii mei, eu plătesc într-un an la grădiniţă tot atât cât plătesc la facultate. Asta e pentru un copil, iar eu am doi. Deci e ca şi cum aş avea de plătit trei facultăţi. Mulţumesc cerului că am cu ce. Dar nu pot să nu îi înţeleg pe alţii, care nu sunt atât de norocoşi.

În prealabil postat de Lilith23

Un porc pe an? Dacă transformăm trocul în comerţ cu bani (doar aşa, ipotetic), vine în jur de 100 de lei pe lună chirie. Deci da, la 500 de lei pe lună, dacă ai şi copii, poate fi o problemă.


Am avut şi eu parte de sărăcie, să nu creadă cineva că vorbesc ca să mă aflu în treabă. După ce am născut primul copil, la terminarea liceului m-am şi angajat. Nu am putut să-mi iau concediu post-natal, îmi era copilul mic acasă, iar eu câştigam 820 de lei pe lună (a fost înainte de criză şi de minus 25 la sută). Vi se pare mult sau "suficient"? Vă spun că aproximativ 600 de lei mergeau la copil: hăinuţe, vitamine, scutece, vaccinuri, jucării etc. Dacă nu îl aveam pe soţul meu, aş fi fost nevoită să trăiesc de la o lună la alta cu 220 de lei. Nu mi-ar fi ajuns nici de mâncare, nu mai zic de o haină, un pantof şi alte "luxuri".

Înţeleg perfect sărăcia în care se scaldă fosta clasă mijlocie, care după criză a ajuns "clasa de jos". Dacă nu ai copii, mai răzbeşti cumva. Dar acum, raportat la salariile mizere ce se dau, educaţia e incredibil de scumpă. Pentru copiii mei, eu plătesc într-un an la grădiniţă tot atât cât plătesc la facultate. Asta e pentru un copil, iar eu am doi. Deci e ca şi cum aş avea de plătit trei facultăţi. Mulţumesc cerului că am cu ce. Dar nu pot să nu îi înţeleg pe alţii, care nu sunt atât de norocoşi.

Lilith, imi place de tine! esti cu picioarele pe pamant si privesti lucrurile cu realism. Si cel mai important este ca VEZI ce se intampla cu cei din jurul tau... Si esti atat de tanara...
Am fost tentata sa-i raspund si eu d lui Mihnea la fel ca tine dar mi-ai luat-o inainte.
iti sustin afirmatiile.

În prealabil postat de vintage

Lilith, imi place de tine! esti cu picioarele pe pamant si privesti lucrurile cu realism. Si cel mai important este ca VEZI ce se intampla cu cei din jurul tau... Si esti atat de tanara...
Am fost tentata sa-i raspund si eu d lui Mihnea la fel ca tine dar mi-ai luat-o inainte.
iti sustin afirmatiile.

Vintage, parerea mea personala e ca cei care nu vad ce se intampla in jurul lor sunt orbi. Si o spun asta fara nici cea mai mica intentie de a jigni pe cineva.
Desigur, e foarte greu sa observi saracia si jalea din viata unora, dintre cei patru pereti ai casei tale sau din spatele volanului. Dar chiar si asa, cand stam la semafor, daca privim putin mai atent in dreapta si'n stanga, la cei care traverseaza grabiti, le poti citi grija si nefericirea pe chip, dincolo de poleiala in care unii si'o imbraca, de rusine. Nu e un efort imens sa citim dincolo de zambetul fortat al unui om sau de hartia de 100 de lei pe care o scoate din portmoneu la supermarket, gandindu'se cu regret ca e ultima.

Oamenii sunt orgoliosi, le e rusine sa'si arate saracia si teroarea cu care se gandesc la ce vor pune familiei pe masa a doua zi. Sa'ti dau un exemplu concret. Recent, am fost in vizita la o matusa, in afara localitatii. Nu o mai vizitasem dinainte de Paste si cum voiam sa ii duc si pe copii un pic la aerul curat de tara, ne'am urcat in masina si ne'am dus pana acolo. Am fost socata de ce am gasit. Isi vanduse toate animalele pe cativa banuti (bine, nu avea multe, doar ceva gaini si o vacuta), nu mai avea electricitate, iar in bucatarie avea doar o paine uscata si un salam care... cine stie de cand era acolo. Iar ca ea sunt mii de oameni, in ziua de azi. Contrar opiniei generale, si la tara se moare de foame, exact ca la oras. Pe ea am ajutat'o eu. Dar pe altii cine'i ajuta? Ca vointa ar fi, dar foarte putini au cu ce.

Traim vremuri groaznice, asta'i adevarul. Copiii isi privesc parintii murind de foame sau murind prin spitale, de lipsa de medicamente. Parintii isi privesc copiii zbatandu'se (de multe ori, in zadar) sa le asigure copiilor lor hrana si un acoperis deasupra capului. Omul are nevoile primare de hrana si protectie. Or in ziua de azi, sunt tot mai multi care nici macar aceste nevoi primare nu si le mai pot satisface. E groaznic!

În prealabil postat de Lilith23

Traim vremuri groaznice, asta'i adevarul. Copiii isi privesc parintii murind de foame sau murind prin spitale, de lipsa de medicamente. Parintii isi privesc copiii zbatandu'se (de multe ori, in zadar) sa le asigure copiilor lor hrana si un acoperis deasupra capului. Omul are nevoile primare de hrana si protectie. Or in ziua de azi, sunt tot mai multi care nici macar aceste nevoi primare nu si le mai pot satisface. E groaznic!

Exact! De aceea spuneam si eu la un moment dat pe acest thread, ca necesitatea a devenit un lux in Romania si nu luxul o necesitate, cum spun unii pe aici.

În prealabil postat de Melissa

Exact! De aceea spuneam si eu la un moment dat pe acest thread, ca necesitatea a devenit un lux in Romania si nu luxul o necesitate, cum spun unii pe aici.

Sincer, eu cred ca unii traiesc cu capul in nori.

În prealabil postat de Lilith23

Vintage, parerea mea personala e ca cei care nu vad ce se intampla in jurul lor sunt orbi. Si o spun asta fara nici cea mai mica intentie de a jigni pe cineva.
Desigur, e foarte greu sa observi saracia si jalea din viata unora, dintre cei patru pereti ai casei tale sau din spatele volanului. Dar chiar si asa, cand stam la semafor, daca privim putin mai atent in dreapta si'n stanga, la cei care traverseaza grabiti, le poti citi grija si nefericirea pe chip, dincolo de poleiala in care unii si'o imbraca, de rusine. Nu e un efort imens sa citim dincolo de zambetul fortat al unui om sau de hartia de 100 de lei pe care o scoate din portmoneu la supermarket, gandindu'se cu regret ca e ultima.

Oamenii sunt orgoliosi, le e rusine sa'si arate saracia si teroarea cu care se gandesc la ce vor pune familiei pe masa a doua zi. Sa'ti dau un exemplu concret. Recent, am fost in vizita la o matusa, in afara localitatii. Nu o mai vizitasem dinainte de Paste si cum voiam sa ii duc si pe copii un pic la aerul curat de tara, ne'am urcat in masina si ne'am dus pana acolo. Am fost socata de ce am gasit. Isi vanduse toate animalele pe cativa banuti (bine, nu avea multe, doar ceva gaini si o vacuta), nu mai avea electricitate, iar in bucatarie avea doar o paine uscata si un salam care... cine stie de cand era acolo. Iar ca ea sunt mii de oameni, in ziua de azi. Contrar opiniei generale, si la tara se moare de foame, exact ca la oras. Pe ea am ajutat'o eu. Dar pe altii cine'i ajuta? Ca vointa ar fi, dar foarte putini au cu ce.

Traim vremuri groaznice, asta'i adevarul. Copiii isi privesc parintii murind de foame sau murind prin spitale, de lipsa de medicamente. Parintii isi privesc copiii zbatandu'se (de multe ori, in zadar) sa le asigure copiilor lor hrana si un acoperis deasupra capului. Omul are nevoile primare de hrana si protectie. Or in ziua de azi, sunt tot mai multi care nici macar aceste nevoi primare nu si le mai pot satisface. E groaznic!

Asa este. De multe ori imi zic(...visez si eu...) ca daca fiecare familie bogata ar lua sub aripa ei una sau doua familii sarace si i-ar ajuta cu o suma de bani lunara sau cu mancarica mai buna duminica, sau cu orice altceva ce lipseste acelor nevoiasi poate ca in tara asta n-ar mai fi atata tristete...
Vremuri grele au fost mereu. In fiecare epoca intr-un anumit fel si oamenii de atunci le clasificau ca pe cele mai grele vremuri.
Si totusi... sa multumim lui Dumnezeu pt ce avem si Doamne fereste de mai rau!

[Marimira]

În prealabil postat de vintage

Asa este. De multe ori imi zic(...visez si eu...) ca daca fiecare familie bogata ar lua sub aripa ei una sau doua familii sarace si i-ar ajuta cu o suma de bani lunara sau cu mancarica mai buna duminica, sau cu orice altceva ce lipseste acelor nevoiasi poate ca in tara asta n-ar mai fi atata tristete...
Vremuri grele au fost mereu. In fiecare epoca intr-un anumit fel si oamenii de atunci le clasificau ca pe cele mai grele vremuri.
Si totusi... sa multumim lui Dumnezeu pt ce avem si Doamne fereste de mai rau!

Eu gandesc asa;nu conteaza ca ai masina scumpa daca ai si o inima mare,daca pe masura bogatiei tale poti face asisderea milostenie.Adica cate iti e de mare bogatia atat de mare sa iti fie si milostivirea!

Dzeu cred ca ne va judeca nu neaparat pentru masura bogatiei ci dupa masura in care am fi putut face binele si nu l-am facut!