dilema

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mirela0110

ce sa faca o femeie in asemenea situatie ?

Planificarea familială naturală nu este un păcat dacă şi numai dacă există motive grave de a nu (mai) face copii. Ce înseamnă, exact, "motive grave" nu este definit de magisteriul Bisericii Catolice, ci este lăsat la latitudinea bunei credinţe şi discernământului fiecărui cuplu de credincioşi în parte. Prin consensul cvasi-unanim al preoţilor îndrumători, un motiv grav moral licit ar putea fi nu numai unul biologic, ci şi unul economic: incapacitatea materială de a mai putea creşte încă un copil. Dimpotrivă, întâietatea acordată carierei este, în general, un motiv considerat moral ilicit.

Prin urmare, o femeie în asemenea situaţie ar trebui să se întrebe, împreună cu soţul ei "oare mai avem capacitatea materială de a mai creşte încă un copil ?" Dacă răspunul, în bună conştiiţă, este "nu", atunci cuplul respectiv poate aplica regulile planificării familiale. Aici, trebuie notat că incapacitate materială înseamnă incapacitate de a acorda cele necesare unei vieţi normale, adică atunci când este de prevăzut că un nou copil va suferi de foame, de frig sau de promiscuitate, trăind în aceeaşi garsonieră cu părinţii, fratele şi sora lui. Împrejurarea că părinţii ar fi de părere că nu-i mai pot lua şi lui un Porsche Carrera precum le-au luat deja primilor doi, nu e compatibilă cu noţiunea de "incapacitate materială în bună credinţă".

Acuma, despre carieră: din ce am observat, angajările şi înaintarea în ierarhia universitară mai puţin pun accentul pe experienţa avută, cât pe criterii cum ar fi: lucrări publicate, citări ale lucrărilor candidatului în alte lucrări publicate, nivelul de prestigiu al periodicului sau editurii care a publicat lucrarea şi altele de felul acesta. Cu alte cuvinte, între doi asistenţi universitari care candidează pentru o poziţie de lector (şef de lucrări), diferenţa o face mai puţin numărul de ani petrecuţi în învăţământ, cât cele de mai sus.

O ultimă idee: o carieră de succes în ochii Domnului nostru este legată mai întâi de utilitatea ei socială şi abia mai apoi de nivelul de calificare. Între un reparator de biciclete care nu are nici măcar titlul de calfă, dar a reparat 1000 de bicilete pentru copii şi un academician profesor doctor în inginerie mecanică ce nu a proiectat niciodată nici măcar o bicicletă care să fie manufacturată în practică, mai mult apreciază Dumnezeu cariera primului, fiindcă la întrebarea "ce ai făcut cu viaţa ta şi poţi să Îmi arăţi ?" primul poate arăta 1000 de biciclete şi zâmbetul a 1000 de copii bucuroşi de bicicletele lor, pe când celălalt doar o hârtie: diploma de doctor în teoria bicicletelor. Şi doar zâmbetul îndrumătorului lui de lucrare.

În concluzie, din foarte puţinele date pe care le-aţi dat, desprind concluzia că aveţi de evitat două pericole: primul este ideea că împlinirea se face mai mult prin carieră decât prin familie. Al doilea este ideea că un cal de rasă ţinut în grajd este mai de preţ pentru stăpânul lui decât unul care aleargă în curse.

[sophia]

Este greu de judecat fara a cunoaste situatia indeaproape.
Imi pun totusi urmatoarele intrebari:
1. Ei acum traiesc patru insi dintr-un singur salariu?
2. Sotul castiga bine?
Daca poate sa ramana casnica cativa ani...
3. La 30 deja este greu sa gasesti de lucru in tara? Chiar asa?
Cred ca depinde de profesie.
S-ar putea ca tocmai copiii sa sperie angajatorii, si doi, daramite trei! Pentru ei inseamna o serie de dezavantaje.
4. Daca se angajeaza cine are grija de copii? O ajuta parintii, socrii?
5. Ramane usor gravida, adica asa cand vrea ea?
6. Sotul ei ce spune, isi mai doreste si el un copil?

Parerea mea este sa se mai gandeasca. Sa incerce mai intai sa-si gaseasca un serviciu, sa vada cum se organizeaza cu toate.
Si nu stiu cat de mari sunt cei doi copii, dar sa le dea intai lor o sansa si sa se bucure de si cu ei.
Poate ca nu realizeaza inca ce inseamna serviciu si atatia copii si familie si ce o sa mai urmeze.
Viata este f.grea si devine din ce in ce mai grea...trebuie f.bine gandit fiecare pas, pentru ca te costa din toate punctele de vedere. Cine stie ce ne mai asteapta...

Pacat nu este sa te increzi in ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne ajuta, dar si noi trebuie sa facem ceva.
Totusi El face dupa voia Sa si de multe ori ea nu se potriveste cu a noastra.
Nu stim doi ce ne este dat de la Dumnezeu.
Si este bine sa ne si multumim mai intai cu ceea ce ne da.

[Mirela0110]

În prealabil postat de sophia

Este greu de judecat fara a cunoaste situatia indeaproape.
Imi pun totusi urmatoarele intrebari:
1. Ei acum traiesc patru insi dintr-un singur salariu?
2. Sotul castiga bine?
Daca poate sa ramana casnica cativa ani...
3. La 30 deja este greu sa gasesti de lucru in tara? Chiar asa?
Cred ca depinde de profesie.
S-ar putea ca tocmai copiii sa sperie angajatorii, si doi, daramite trei! Pentru ei inseamna o serie de dezavantaje.
4. Daca se angajeaza cine are grija de copii? O ajuta parintii, socrii?
5. Ramane usor gravida, adica asa cand vrea ea?
6. Sotul ei ce spune, isi mai doreste si el un copil?
.

deci ca sa vb despre mine...despre situatia mea...

1. nu. ...eu am indemnizatia aia de 600 de lei + 200 de lei alocatia copilului, salarul sotului, care ar fi cam in jur de 10 mil in mana, si mai este pensia bunicii mele, care este 15 mil, dar care bineinteles nu se stie cat va mai fi, avand 78 de ani ...
2. aproximativ 10 mil in mana ... dar totusi cand ma voi angaja sper sa am si eu un sal cam tot atat ... avem apartament propriu, cu 3 camere, deci nu platim chirie , doar intretinere si gazul, lumina, calbu telefon, internet, etc ...
3. eu sunt la doctorat in domeniul comunicatiilor.
4. singura probl ar fi vacantele, ca in rest ar merge la gradinita/ cresa ... socrii sunt in piatra ... tatal meu e la constanta, mama nu mai e ...
5 asta bineinteles depinde doar de voia lui Dumnezeu ... daca vrea EL si cand vrea El.
6. el nu prea ar mai vrea....dar peste vreo 10-15 ani cand ne vom uita in urma nu vreau sa regretam ca nu am mai facut unul, doar de frica banilor si a vremurilor grele

ar insemna ca de acum inainte sa avem grija sa nu mai apara alt bebe ... stiu ca si asta e pacat ... bineinteles ca ar fi ac situatie dupa al 3-lea , tot asa ar trebui sa avem grija ...

eu doctoratul trebuie sa il termin pana in sept-oct 2013. deci pana atunci ar mai fi timp de un bebe si de la un an sa il dau la cresa ...

stiu ca e greu... si ar fi si mai greu... dar totusi ce fac cu dorinta mea de a mai avea inca un copil? nu vreau sa ajung la 40 de ani sa regret ca nu am mai facut unul... dar vreau si toti copiii mei sa aiba minimul necesar si sa aiba parte de o educatie buna, sa nu duca lipsa de prea multe, cum nici eu nu am dus.

ce bine ca nu ma cunoaste nimeni, decat doar de pe forum, caci cu siguranta nu as indrazni sa zic temerile si dilemele mele in fata nimanui :P ... asta apropo de subiectul cu discutiile pe forum vs. cele fata in fata...ceva de genu, nu mai tin minte exact.

ps: fata are 2 ani si 7 luni si baiatul 2 luni :D

[ionica_29]

În prealabil postat de Mirela0110

deci ca sa vb despre mine...despre situatia mea...

1. nu. ...eu am indemnizatia aia de 600 de lei + 200 de lei alocatia copilului, salarul sotului, care ar fi cam in jur de 10 mil in mana, si mai este pensia bunicii mele, care este 15 mil, dar care bineinteles nu se stie cat va mai fi, avand 78 de ani ...
2. aproximativ 10 mil in mana ... dar totusi cand ma voi angaja sper sa am si eu un sal cam tot atat ... avem apartament propriu, cu 3 camere, deci nu platim chirie , doar intretinere si gazul, lumina, calbu telefon, internet, etc ...
3. eu sunt la doctorat in domeniul comunicatiilor.
4. singura probl ar fi vacantele, ca in rest ar merge la gradinita/ cresa ... socrii sunt in piatra ... tatal meu e la constanta, mama nu mai e ...
5 asta bineinteles depinde doar de voia lui Dumnezeu ... daca vrea EL si cand vrea El.
6. el nu prea ar mai vrea....dar peste vreo 10-15 ani cand ne vom uita in urma nu vreau sa regretam ca nu am mai facut unul, doar de frica banilor si a vremurilor grele

ar insemna ca de acum inainte sa avem grija sa nu mai apara alt bebe ... stiu ca si asta e pacat ... bineinteles ca ar fi ac situatie dupa al 3-lea , tot asa ar trebui sa avem grija ...

eu doctoratul trebuie sa il termin pana in sept-oct 2013. deci pana atunci ar mai fi timp de un bebe si de la un an sa il dau la cresa ...

stiu ca e greu... si ar fi si mai greu... dar totusi ce fac cu dorinta mea de a mai avea inca un copil? nu vreau sa ajung la 40 de ani sa regret ca nu am mai facut unul... dar vreau si toti copiii mei sa aiba minimul necesar si sa aiba parte de o educatie buna, sa nu duca lipsa de prea multe, cum nici eu nu am dus.

ce bine ca nu ma cunoaste nimeni, decat doar de pe forum, caci cu siguranta nu as indrazni sa zic temerile si dilemele mele in fata nimanui :P ... asta apropo de subiectul cu discutiile pe forum vs. cele fata in fata...ceva de genu, nu mai tin minte exact.

ps: fata are 2 ani si 7 luni si baiatul 2 luni :D

Eu te felicit, cred ca a fi mama e mai important decat a avea o cariera. Si cata vreme aveti ce pune pe masa si unde dormi, nu inteleg de ce ti-i teama de o noua sarcina. Copiii sunt cel mai mare dar pe care ni-l ofera Dumnezeu in aceasta viata.

[Mirela0110]

alte pareri ? :D

[DragosP]

În prealabil postat de Mirela0110

alte pareri ? :D

Părerea mea e că dacă ceri părerea pe acest subiect, mai bine încerci să faci foarte bine ceea ce faci acum.

[ASFINTITSENIN]

Suflet cald ,noi vom ajunge intr-o zi in fata Dreptului Judecator si vom da raspuns pentru toate ale noastre.Pe pamant judecatile se fac cu masuri diferite si nu vom reusi niciodata sa -i multumin pe cei din preajma noastra.Nascand al 3lea ,al 4lea copil vei trai din minunile lui Dumnezeu care le va randui pe toate la vremea lor.Am citit intr-o carte a Parintelui Argatu ca fiecareia ne este dat sa avem un anumit numar de copii si renuntand ,prin diferite moduri , sa-i nastem ne vom chinui cu cel sau cei pe care i-am nascut ca si cum am fi crescut pe toti cei randuiti deDumnezeu.Aceasta este credinta unei persoane limitate care a gresit mult in fata lui Dumnezeu si are canon sa fie sotie si mama.Iisus Hristos pentru rugaciunile Maicutei Sale sa ne intoarca la bunatate,la rugaciune si la dreapta credinta.

[gabriela8]

În prealabil postat de Mirela0110

alte pareri ? :D

Sa va ajute Dumnezeu!

[Mirela0110]

va multumesc frumos tuturor ...

poate in viitor reusesc sa imi conving si sotul ... oricum el are un suflet foarte bun ... dar bineinteles, totul depinde si de voia si puterea lui Dumnezeu ...

[AlinB]

Cum sa fie pacat sa-ti pui increderea in Dumnezeu ca El te va ajuta sa faci ceea ce El iti cere sa faci?

Acolo unde intervine Dumnezeu, lucruri care par dificile sau imposibile se intampla.
Acolo unde Dumnezeu lipseste, lucruri care par normal sa se intample, nu se mai intampla.

Eu cred ca pentru cei care incearca sa-I urmeze punandu-si nadejdea in El, la modul autentic, Dumnezeu face minuni.

Iar cei care merg prin viata cantarind marimea buzunarului dimpotriva..nici usor nu le va fi cu acei 1-2 copii si vor avea si regrete mai tarziu ca n-au facut mai mult in directia asta.

Pe scurt, s-ar putea ca "baba fara experienta profesionala" dar mamica autentica sa-si gaseasca loc de munca mai repede, mai usor si mai bine platit decat cineva cu doctorat, experienta dar cu reticente vizavi de copii si increderea in Dumnezeu.