Inmormantarea la copii nascuti morti

În prealabil postat de anamaria simleu

Ar fi bine sa te intorci la credinta mai intai, apoi se vor limpezii toate....Prin orice pierdere Dumnezeu ofera o lectie spre mantuire....ar fi bine sa incerci sa o inveti....documenteaza-te despre viata de dupa moarte mai intai, apoi iti vei forma o parere....fa slujba de dragul bunicilor daca vrei asa, insa participa si tu cu tot sufletul....sufletul copilului nebotezat, caruia nu i se face acea slujba religioasa NU ARE LINISTE....esti ciudata (scuze pt remarca), dar daca bunicii sunt foarte tristi pt pierderea nepotelului....tu nu esti foarte trista ca ti-ai pierdut copilul?

Bineînţeles că sunt, draga mea! Cum să nu fiu? Însă eu încerc să fiu tare, pentru ceilalţi doi copii ai mei. Din cauza problemelor mele de sănătate, doctorul mi-a spus de la început că sarcina va fi greu de dus până la sfârşit. Chiar şi când i-am făcut pe ceilalţi doi copii mi-am riscat viaţa şi a fost o minune că am reuşit să nasc doi îngeraşi sănătoşi şi frumoşi.
Când am rămas însărcinată a treia oară, situaţia (adică sănătatea mea) era critică. Am riscat, pentru că îmi doream mai mult ca orice să am un copilaş. Mi-am imaginat că dacă ceva merge rău, voi suferi eu, aşa cum am suferit la primele două sarcini. Nu m-am gândit niciodată că va muri copilaşul... Despre sentimentul de vinovăţie ce mă încearcă acum prefer să nu vorbesc... E atenuat doar de faptul că, cel mai probabil, îl voi urma şi eu pe bebe curând. :)
O seară frumoasă!

[glykys]

Of, nu trebuie sa gandesti asa! Imi cer iertare daca te-am intristat! Trebuie sa fii tare pentru ceilalti copii ai tai si pentru familie, care aui nevoie de tine...

În prealabil postat de glykys

Of, nu trebuie sa gandesti asa! Imi cer iertare daca te-am intristat! Trebuie sa fii tare pentru ceilalti copii ai tai si pentru familie, care aui nevoie de tine...

Sunt! Atât cât pot să fiu acum. Dar la ce anume te referi când spui să nu gândesc "aşa"?

[glykys]

În prealabil postat de Lilith23

Sunt! Atât cât pot să fiu acum. Dar la ce anume te referi când spui să nu gândesc "aşa"?

Spuneai ca probabil, curand, ai sa il urmezi pe micut...

În prealabil postat de glykys

Spuneai ca probabil, curand, ai sa il urmezi pe micut...

Nu mă gândeam la suicid. Dar după cum am spus, sănătatea mea e critică.

În prealabil postat de Lilith23

Eu cred în religia dragostei, oriunde s-ar îndrepta caravanele sale, căci dragostea este religia şi credinţa mea.

Spui că nu crezi în religia „noastră”. Iată esenţa creştinismului:
„Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iubire.” (1 Ioan 4, 16)
Oare nu te contrazici?
Sper din toată inima ca Dumnezeul acesta în care totuşi crezi să te ajute să treci peste dureri şi să fii sănătoasă.

Dumnezeu sa-l aiba in paza pe micut.

[anamaria simleu]

În prealabil postat de Lilith23

Bineînţeles că sunt, draga mea! Cum să nu fiu? Însă eu încerc să fiu tare, pentru ceilalţi doi copii ai mei. Din cauza problemelor mele de sănătate, doctorul mi-a spus de la început că sarcina va fi greu de dus până la sfârşit. Chiar şi când i-am făcut pe ceilalţi doi copii mi-am riscat viaţa şi a fost o minune că am reuşit să nasc doi îngeraşi sănătoşi şi frumoşi.
Când am rămas însărcinată a treia oară, situaţia (adică sănătatea mea) era critică. Am riscat, pentru că îmi doream mai mult ca orice să am un copilaş. Mi-am imaginat că dacă ceva merge rău, voi suferi eu, aşa cum am suferit la primele două sarcini. Nu m-am gândit niciodată că va muri copilaşul... Despre sentimentul de vinovăţie ce mă încearcă acum prefer să nu vorbesc... E atenuat doar de faptul că, cel mai probabil, îl voi urma şi eu pe bebe curând. :)
O seară frumoasă!

Cu siguranta ca este foarte greu, iar cuvintele de consolare nu isi au rostul....faptul ca esti mama a doi copii sanatosi trebuie sa te faca sa treci peste absolut orice....cel mai important este sa nu te lasi prada deznadejdii....am inteles ca nu faci parte din religia ortodoxa, insa daca iti stabilesti propria relatie cu D-zeu, vei vedea ca povara va deveni mai usoara...tot ce pot sa iti spun este ca, oamenii cei mai puternici sunt cei mai incercati....de aceea au o cruce mai grea, insa nu o poarta singuri...incearca sa citesti putin si din religia ortodoxa...poate vei afla raspunsul la toate incercarile....in viata exista in totdeauna un echilibru, daca pastrezi o oranduiala fireasca, si nadajduiesti in divinitate, necazul de acum, va fi rasplatit inmiit cu multa bucurie....o bucurie statornica, nu efemera....daca a fost dat sa iti pierzi copilul, inseamna ca d-zeu a stiut ce face, chiar cu pretul tristetii tale...
Pana nu demult, credeam ca este cel mai rau lucru care se poate intampla, insa am intrat pe un site indicat aici pe forum, numit popas duhovnicesc....acolo am intalnit o pilda sugestiva....pilda vorbea despre doi parinti care dupa multe eforturi reusisera sa aiba un copil...cu toate ca erau credinciosi, acestia nu au avut parte de el, copilul murind imediat dupa nastere....pana sa fie inmormantat, s-au rugat necontenit sa revina la viata...minunea s-a intamplat, copilul revenind printre cei vii....cu toate acestea, ajungand adult intrase in nenumarate conflicte cu cei din jur, in cele din urma ajungand in inchisoare....parintii, acum batrani, s-au mahnit peste poate, ajungand in pragul disperarii...copilul devenit adult nu a putut face fata regimului de temnita, si se stingea vazand cu ochii...aflandu-se in apropierea iminenta a mortii, cand a primit vizita mamei sale, a mustrat-o zicandu-i ca nu trebuia sa planga atat dupa el atunci cand trecuse dincolo, fiindca in lumea aceea se simtea protejat si ii era bine, iar parintii nu mai indurau atata rusine....apoi se stinse in bratele mamei sale...este doar o pilda, dar vezi, uneori este bine sa le luam in seama, pt a trage concluzii...exista o rugaciune foarte puternica a sf patrick pt protectie si sanatate...se gaseste pe net...platosa sf patrick...citeste-o cand ai timp...iti doresc multa sanatate, sa te faci bine si sa te bucuri de ai tai.....Doamne ajuta...

[nx2245700ly]

Lilith23..se vede ca inca esti o pustoaica de liceu rasgaiata de parinti, habar n-ai ce e cu credinta si macar cine esti la un nivel profund, sau mai rau esti adulta- si nu stii inca ce e cu viata ta pe pamant, se vede ca nu ai nicio confesiune si nici profunzimea interioara necesara ca sa iti dai seama ce vrei cu viata ta. Nu stiu de ce voi cei care aveti interese pe forumuri de studii oculte aveti vointa sa va inregistrati si comentati topicuri ce tin de ortodoxism si credinta cu care se vede clar ca nu aveti nicio tangenta, faceti doar subiectul unor delectarilor celor ce vor sa apara teologi buni pe aici. M-am saturat de atata ipocrizie! Puneti mana si studiati bine lumea inainte sa umpleti virtualul din ce in ce mai mult cu ineptii

În prealabil postat de nx2245700ly

Lilith23..se vede ca inca esti o pustoaica de liceu rasgaiata de parinti, habar n-ai ce e cu credinta si macar cine esti la un nivel profund, sau mai rau esti adulta- si nu stii inca ce e cu viata ta pe pamant, se vede ca nu ai nicio confesiune si nici profunzimea interioara necesara ca sa iti dai seama ce vrei cu viata ta. Nu stiu de ce voi cei care aveti interese pe forumuri de studii oculte aveti vointa sa va inregistrati si comentati topicuri ce tin de ortodoxism si credinta cu care se vede clar ca nu aveti nicio tangenta, faceti doar subiectul unor delectarilor celor ce vor sa apara teologi buni pe aici. M-am saturat de atata ipocrizie! Puneti mana si studiati bine lumea inainte sa umpleti virtualul din ce in ce mai mult cu ineptii

Draga frate/sora,

Lilith23 cere ajutorul si noi asa raspundem?
Nu ii este locul aici si alte lucruri...

Mai bine gasim o cale de mijloc.

Pot doar sa spun...bine ca Dumnezeu nu e om si nu gandeste ca noi.
Iertare pentru impertinenta cu care am intervenit.