Mandrie sau marturisirea lui Hristos?

În prealabil postat de ana ana

Bun gasit tuturor! de multe ori poate vi s-a intamplat si voua sa fiti intrebati: "tii post?" sau "mergi regulat la Biserica?"...

Tinand cont de faptul ca a tine post inseamna in primul rand a ascunde acest lucru,nu a te lauda si a fi smerit, ce atitudine credeti ca ar trebui sa avem in momentul in care vom raspunde "da am tinut post sau am tinut tot postul"?

Sau daca vine cineva in vizita la noi acasa si pe noptiera de langa pat avem un teanc de carti de rugaciuni credeti ca ar fi bine sa la ascundem sau sa le lasam la locul lor?


De multe ori suntem pusi in situatii destul de delicate si trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a da un raspuns sau de a face orice fel de gest, in primul rand pentru a nu cadea in pacatul mandriei dar nici al minciunii!
Ar trebui sa spunem clar si raspicat: "DA citesc rugaciuni, merg la Biserica, postesc etc.!!! " , sau sa incercam sa ne ascundem ca suntem crestini si il marturisim pe Hristos?

Voi cum ati raspunde si cum ati proceda in astfel de situatii?

Daraga Ana, cand sunt intebata daca tin post, am, asa, un sentiment ciudat. ma pune pe ganduri intrebarea..."oare chiar tin post? ma intreb eu in sinea mea. la prima vedere as putea raspunde ca DA, pt ca nu mananc mancaruri de dulce in zilelede de post randuite de Biserica. Dar se stie ca postul e mult mai mult decat restrictie la mancare. Astfel incat nu pot afirma cu tarie ca tin post corect in toate, si raspund asa, mai...moale: "incerc si eu... cum pot"... dar imi recunosc fara ezitare intentia. Chiar cand sunt invitata undeva si se serveste mancare de dulce sau bautura nu ma rusinez si refuz politicos: "multumesc, nu servesc pt ca in aceasta perioada / zi tin post"... asta este, si zica cine ce o vrea.
Ei da, la mine se vad in biblioteca cartile religioase, sau cele pe care le am la citit langa veioza, pe masuta, se vede micul loc unde-mi fac rugaciunile, cu candela si cartea de rugaciuni... la inceput i-am cam "smintit" pe musafirii mei, dar s-au obisnuit. Am fost privita cam ciudat la inceput insa acum totul s-a lamurit. S-au adaptat musafirii la noul meu fel de a fi si nu eu la al lor. Nu mi-e rusine, nu ma dau mare, ci ma port firesc. Cand sunt intrebata, marturisesc cu dragoste credinta mea, fara frica sau complexe, n-am de ce... sunt, de fapt, mandra ca sunt ortodoxa si vreau sa "cresc" in credinta.
Nu exista situatii in care sa trebuiasca sa ne ascundem credinta, sau sa ezitam. Si daca totusi se ivesc astfel de situatii SA NU NE ASCUNDEM CREDINTA NOASTRA DREPMARITOARE!
S-O MARTURISIM FARA TEAMA!

[glykys]

Acuma sa ma iertati, dar sunt si cate unii care chiar vor sa se laude cu postul lor. Mie nu imi miroase deloc a bine cand vad babute care vin la masa, in biserica, chiar in manastire si daca primesc pomana in zi de post, intreaba cu atata fandoseala: "Dar e de post? Ca azi se mananca post!" Ca si cum respectivul care da de pomana in biserica nu ar sti si el ca e zi de post! Nu mi s-a intamplat mie personal, dar am auzit. Mi se pare o mare jignire la adresa persoanei respective. Daca ti-e frica sa nu te "spurci", nu mai vii la masa, sa primesti de pomana alimente care poate or fi de dulce.

Am fost insa si in situatia cealalta, sa primesc ceva de dulce in zi de post si nu mi-am dat seama si am mancat, dar asta nu mi s-a parut o tragedie, pentru ca am fost de buna credinta si am crezut ca e de post. Tot asa cum am vazut in postul mare, langa mine, o coliva sofisticata, care avea pe ea niste fondante care clar nu erau de post. Ce era sa ii zic respectivei: cucoana, vezi ca e pacat mare, ca ai facut coliva de dulce in post?! Bine ca nu s-a gasit vreo baba care sa ii faca in ciuda. Sunt sigura ca acei copii care au mancat din ea nu tineau post si s-au bucurat foarte tare.

[vsovivi]

Asta e problema, că omul se laudă şi se arată la oameni că posteşte... E ca şi cum ţi-ai etala puterile dobândite sau vrednicia sau faptele bune... la copiii naivi la minte se înţelege, dar la copiii la inimă şi şerpi la minte, asta e o batjocură faţă de Dumnezeu.

Că din lene, omului nu-i pasă şi se scoate la înaintare cu scuza: va folosi aproapelui, va fi pildă... mărturisirea mea...

Păi mărturisirea mea trebuie să fie nemărturisirea cu niciunchip a mândriei! Deci dacă cineva a auzit sau a văzut că ţii post, chiar casnici fiind, e o tragedie, căci astfel rând pe rând omul îşi etalează toate roadele, şi în loc de mană ascunsă devin momeli pentru copiii nevinovaţi.

Deci încearcă să faci să ştie numai Domnul că tu posteşti şi te rogi... şi cu cât binele făcut de tine este mai ascuns, mai uitat, mai nepomenit, cu atât răul va trebui să şadă el afară, acolo unde este întunericul cel mai dinafară şi scârnirea dinţilor.

A mărturisi pe Domnul nu se face aşa simplu cum crede omul, ci ruşinarea de Dumnezeu este tocmai că le faci pe toate doar ca să fii lăudat şi apreciat de oameni, căci dacă le-ai face pentru Dumnezeu, din iubire, atunci te-ar mustra ea şi ai înţelege că nu-L poţi păcăli şi înşela cu oamenii, căci este un Dumnezeu zelos şi ar vrea numai Lui să-i laşi plăcerea de a te vedea plin de râvnă. Omul de lângă tine să nu ştie, şi nici tu să nu ştii dacă e posibil.

E greu, practic un aşa creştin trebuie să fii încât pe dinafară să pari un păgân rău şi cumplit îiar înlăuntru să fii un sfânt milos şi mititel, şi locuind Dumnezeu în tine, nimeni să nu ştie de unde vine binecuvântarea peste sat.

Cine poate? Omul e lăudăros şi fricos... şi amândouă astea te fac să-L ''mărturiseşti'' pe Iisus înaintea oamenilor.

Adevărata mărturisire nu se face din buze, din haine, din fapte spre a fi văzute sau din texte scrise spre a fi citite... dar când vom pricepe? Sper ca mai înainte de sfârşit să pricep şi eu.

[anita]

In zilele noastre cand multi nu mai vor sa stie de Dumnezeu a spune ca postesti inseamna a-ti afisa habotnicia ,nicidecum a te lauda.
Postul trebuie tinut ca sa ne intarim in lupta cu patimile si de ce sa nu recunoastem eu vad postul ca o victorie asupra vrajmasului (i-ai aratat ca tinanad post ai biruit ispitele si capcanele pe care ti le intinde).
E destul ca de multe ori facem pacate cu vorba sau gandul ,macar acest post de bucate ,sa incercam sa il tinem ,pentru ca nimeni nu stie daca poate sa il duca pana in ultima zi.

În prealabil postat de anita

In zilele noastre cand multi nu mai vor sa stie de Dumnezeu a spune ca postesti inseamna a-ti afisa habotnicia ,nicidecum a te lauda.
Postul trebuie tinut ca sa ne intarim in lupta cu patimile si de ce sa nu recunoastem eu vad postul ca o victorie asupra vrajmasului (i-ai aratat ca tinanad post ai biruit ispitele si capcanele pe care ti le intinde).
E destul ca de multe ori facem pacate cu vorba sau gandul ,macar acest post de bucate ,sa incercam sa il tinem ,pentru ca nimeni nu stie daca poate sa il duca pana in ultima zi.

Unii, da, catalogheaza tinerea postului habotnicie,altii lauda si altii moda. Dar eu zic ca cei care tin post pentru ca "se poarta", s-o faca pt ca, uite-asa usor, usor, intai de moda, apoi de lauda, apoi din obisnuinta... or sa vina si ei pe calea Adevarului. Eu imi incurajez prietenii, colegii sa tina post. Chiar daca la inceput ei nu o fac pentru jertfa, pentru Hristos, nu-i nimic. Dumnezeu cu Harul lui lucreaza si face minuni.... Azi un pic de post, de moda, maine o plimbare la biserica, la Sf. Liturghie, apoi la un Maslu... si asa le mai face si pe ale lui Dumnezeu, chiar daca nici nu stie de ce le face. Dumnezeu vede si-l intoarce pe om la cele bune.

[Aghioritul]

Banuiesc, dupa nepriceperea mea, ca la intrebarea "Tii post?" raspunsul trebuie sa fie in Duhul lui Hristos, adica Il pui pe El inainte si apoi neputinta omeneasca sau ajutorul de la El: Cu ajutorul si Harul lui Dumnezeu, pana acum am reusit, de azi tot cu Harul Lui de ma va ajuta voi putea, ca sunt slab si eu fara El nu pot face NIMIC!, sa nu Il excludem pe Dumnezeu nici din faptele noastre, nici din cuvinte, ci pomenirea Lui "pururea in gura mea" (Ps.33)

-"Mergi regulat la Biserica?"
-Cu ajutorul si cu Harul Lui am reusit sa merg pana acum!! pt ca sunt unii care lucreaza in asa fel incat una - doua duminici pe luna LUCREAZA si nu sunt prezenti la Sf.Liturghie, dar ei pot fi cu DUHUL si cu INIMA, si apoi intr-adevar ei SUNT REGULAT la Sf.Liturghie si acelasi Har il au ca si cei care merg si sunt prezenti! Sau altfel, mergi si nu esti deloc cu mintea acolo...

SI pt asta va las sa vizionati un filmulet foarte graitor si plin de incurajare duhovniceasca si care NE invata cum sa FIM CU LUARE-AMINTE la Sf.Slujbe si ca Dumnezeu sa NE auda Rugaciunile http://www.youtube.com/watch?v=Vhex5zSIy1w

In legatura cu cartile de Rugaciune, SA NU NE ASCUNDEM, smerenia ma invata: ASTA SUNT EU! Asta imi place mie sa fac, asa sunt eu! Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu Harul Sau, incerc sa ma rog!!!

FARA DE MINE NU PUTETI FACE NIMIC!

[tabitha]

În prealabil postat de Aghioritul

SI pt asta va las sa vizionati un filmulet foarte graitor si plin de incurajare duhovniceasca si care NE invata cum sa FIM CU LUARE-AMINTE la Sf.Slujbe si ca Dumnezeu sa NE auda Rugaciunile http://www.youtube.com/watch?v=Vhex5zSIy1w

Multumim pentru filmulet, care desi simplist este o buna pilda in imagini despre cum ar trebui ca, macar in biserica, sa ne fie gandul la Domnul si nu la grija cea lumeasca.

Referitor la intrebarile Anei : Da, sa spunem ca tinem post si mergem la biserica, daca asta intereseaza pe cineva. Si nici sa nu ascundem cartile de pe noptiera.

În prealabil postat de glykys

Acuma sa ma iertati, dar sunt si cate unii care chiar vor sa se laude cu postul lor. Mie nu imi miroase deloc a bine cand vad babute care vin la masa, in biserica, chiar in manastire si daca primesc pomana in zi de post, intreaba cu atata fandoseala: "Dar e de post? Ca azi se mananca post!" Ca si cum respectivul care da de pomana in biserica nu ar sti si el ca e zi de post! Nu mi s-a intamplat mie personal, dar am auzit. Mi se pare o mare jignire la adresa persoanei respective. Daca ti-e frica sa nu te "spurci", nu mai vii la masa, sa primesti de pomana alimente care poate or fi de dulce.

Am fost insa si in situatia cealalta, sa primesc ceva de dulce in zi de post si nu mi-am dat seama si am mancat, dar asta nu mi s-a parut o tragedie, pentru ca am fost de buna credinta si am crezut ca e de post. Tot asa cum am vazut in postul mare, langa mine, o coliva sofisticata, care avea pe ea niste fondante care clar nu erau de post. Ce era sa ii zic respectivei: cucoana, vezi ca e pacat mare, ca ai facut coliva de dulce in post?! Bine ca nu s-a gasit vreo baba care sa ii faca in ciuda. Sunt sigura ca acei copii care au mancat din ea nu tineau post si s-au bucurat foarte tare.

Asa este, ai dreptate. Multe babute si nu numai, intreba de e sau nu de post mancarea primita... dar, doar intreaba si ele... saracutele, unele-s chiar pisaloage si par fandosite si nesuferite dar noi ar trebui sa le raspundem frumos "da, maicuta, sunt de post, manaca cu incredere si da slava Domnului pt bucate". Unele zic din evlavie, poate, dar au ele tonul mai...special. Trebuie sa avem intelegere pt neputintele unora... ca sunt mai mandri, fandositi sau atoatestiutori trebuie sa-i iubim asa si sa ne gandim ca nici noi nu suntem perfecti. Avem si noi mandriile noastre, hachitele noastre. Sa nu-i judecam sau daca o facem in sinea noastra, sa ne cerem iertare de la Domnul pt slabiciune.
Si cat priveste coliva, fiecare vrem sa o dichisim cat mai frumos si mai gustos, din dragostea si placerea cu care facem jertfa... Uneori eu imi zic: Doamne, nu ca-i faina coliva? Uite Doamne al meu ce frumoasa si gustoasa este, iti place? vorbesc, asa, cu Dumnezeu... eu cu El. Nu-mi raspunde insa bucuria mea este confirmarea Lui
Sa ma iertati!
Iertati-ma!