![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Depinde cum slujesti grijii.
Daca treaba care o faci (spalatul, maturatul si chiar munca la birou) daca le faci cu drag si cu rabdare pt. Dumnezeu si pentru cei din jurul tau, ele devin rugaciune si cale de mantuire. Daca in schimb muncim sa avem cu ce ne da mari, sau ca sa ne fie comod, sa traim in lux, atunci slujim grijii celei rele si evident ca asa ajungem sa avem probleme sufletesi(stress, intristare, etc) dar si trupesti. Important este sa muncim, dar fara sa ne mai stresam ca maine in ce ne vom imbraca sau manca. Lupta e sa avem increderea ca Doamne, Doamne ne poarta de grija iar noi e suficient sa ne facem cat de bine ascultarea si totul va fi bine (si cand zic bine nu ma refer la usor si comod). Sa invatam mereu, sa muncim dar mai presus de toate sa avem grija de sufletel.
__________________
"Tu cel care nu stii la ce iti foloseste apendicele, cum indraznesti sa spui ca ai inteles lumea intreaga si pe Cel ce a creat-o?" My blog...enjoy: http://anairda-photography.blogspot.com/ |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Păi e vorba de grija de superstiții, că atunci când a fost îndemnat Domnul să plătească bir sau să nu plătească, întrebând ei ce să facă, El a răspuns:
-Ale cui sunt diadema și înscrisul? -Ale cezarului, au răspuns ei. -Atunci dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al Lui Dumnezeu. Deci dați superstițiile banilor, gLumii, iar credința cea dreaptă Cuvântului lui Dumnezeu și scăpați de orice grijă. Dar omul își face griji ca să se mândrească el cât e el de grijuliu și responsabil... neobservând și nefiind atent pe unde îi zboară privirea și ce griji urmărește ea așa parcă din reflex... dar și ca reflex, el a fost învățat de cineva... de mamona și tatona, că doar nu a fost predestinat omul ca să miroasă culoarea aplauzelor deșarte venite de la calculatoarele care îți măsoară capacitatea de a te descurca. Profitul ascuns în viitor adică. Viitorul ăla sumbru. Last edited by vsovivi; 25.05.2011 at 16:31:07. |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Adevarat a inviat!
Pe mine sa ma iertati, dar cand am vazut acest topic, mi-a venit in minte un vechi proverb romanesc (nu fac atingere la nimeni): Cainele moare de drum lung, iara .... de grija altuia. Ideea e ca ne complicam viata aiurea si ne pierdem timpul cu framantari gen: da ce'o mai face vecinul sau preotul cutare sau ierarhul cutare sau baba cutare si ramanem cu casa nematurata, de atatea griji!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
|