Desene animate

[anna21]

În prealabil postat de Lilith23

E ridicol. Cum să îi negi copilului accesul la ceea ce azi reprezintă una din sursele principale de informaţie? Poţi, desigur, să alegi pentru copilul tău, ceea ce e bine sau nu de văzut, căci el nu are încă discernământ. Dar hai să nu exagerăm! Poate ţie ţi se pare normal, dar nu ai idee ce efect negativ are acest extremism asupra dezvoltării copilului tău.

Eu am probat saptamana trecuta ceva ce am citit in cartile lui Virgiliu Gheorghe. Copilul meu a vizionat desene animate (20-22 minute) apoi a facut matematica.. performanta f proasta. De doua ori am incercat asta.
(L-a convins si pe sotul meu ca televizorul are efect imediat asupra intelectului copilului.)

Dar ce efecte negative asupra dezvoltarii copilului are limitarea privitului la tv?

În prealabil postat de anna21

Eu am probat saptamana trecuta ceva ce am citit in cartile lui Virgiliu Gheorghe. Copilul meu a vizionat desene animate (20-22 minute) apoi a facut matematica.. performanta f proasta. De doua ori am incercat asta.
(L-a convins si pe sotul meu ca televizorul are efect imediat asupra intelectului copilului.)

Dar ce efecte negative asupra dezvoltarii copilului are limitarea privitului la tv?

Limitarea privitului la tv nu are niciun efect negativ. Scoaterea cu desăvârşire a tv-ului şi a calculatorului din viaţa copilului poate avea efecte foarte nocive. Să luăm de exemplu, copilul preşcolar. El vine la grădiniţă, unde socializează şi interacţionează cu copii de vârsta lui. Acei copii îl vor exclude pe copilul dumneavoastră din discuţiile de grup care au ca temă desenele animate sau cd-urile educaţionale pe care le-au primit de la părinţi. Copilul dvs va simţi că e exclus, va veni acasă şi va zice "mami, te rog lasă-mă să mă uit şi eu la desenele X" sau "mami, cumpără-mi şi mie nu ştiu ce cd". Dvs îl refuzaţi, aşa că în momentul în care copilul dvs va fi exclus din grupul lui de prieteni (iar mai târziu se va retrage singur, în mod voluntar şi conştient din orice activitate de grup) vă va învinovăţi, mai mult sau mai puţin conştient pe dumneavoastră. Marea greşeală a părinţilor şi a dascălilor, în general, e faptul că pun accent numai pe dezvoltarea cognitivă. Dar cum rămâne cu dezvoltarea socio-emoţională? Bun, poate că televizorul nu-l va face mai deştept pe copilul dvs (deşi chiar există cd-uri şi softuri educaţionale foarte bune), dar nici nu-l va îndobitoci, dacă se uită cu limită. Sunt total de acord cu impunerea unei limite şi mai ales, cu filtrarea programelor sau a jocurilor la care copilul dvs are acces.
Dar extremismele, în educaţia copiilor, nu duc la absolut nimic bun.

Cât despre micul dumneavoastră experiment... Rezultatele bineînţeles că au fost negative. Exerciţiile de matematică, precum şi orice altă activitate care solicită intelectul copilului, nu poate fi făcută aşa, când ai chef. În primul rând, există anumite momente ale zilei care sunt indicate pentru astfel de activităţi, întrucât intelectul copilului e la capacităţi maxime. În al doilea rând, trebuie să se facă o tranziţie de la activităţile de relaxare la cele de învăţare. Există mulţi factori perturbatori. De exemplu, copilul e entuziasmat de acele câteva minuţele pe care le petrece privind desenele preferate. Când timpul "a expirat", resimte o uşoară dezamăgire şi nu se va simţi atras de nimic altceva, o perioadă (relativ scurtă de timp, dar asta depinde de fiecare copil). Nu se va putea concentra la exerciţii şi le va face într-o doară, ca să fie făcute.

[anna21]

În prealabil postat de Lilith23

Limitarea privitului la tv nu are niciun efect negativ. Scoaterea cu desăvârşire a tv-ului şi a calculatorului din viaţa copilului poate avea efecte foarte nocive. Să luăm de exemplu, copilul preşcolar. El vine la grădiniţă, unde socializează şi interacţionează cu copii de vârsta lui. Acei copii îl vor exclude pe copilul dumneavoastră din discuţiile de grup care au ca temă desenele animate sau cd-urile educaţionale pe care le-au primit de la părinţi. Copilul dvs va simţi că e exclus, va veni acasă şi va zice "mami, te rog lasă-mă să mă uit şi eu la desenele X" sau "mami, cumpără-mi şi mie nu ştiu ce cd". Dvs îl refuzaţi, aşa că în momentul în care copilul dvs va fi exclus din grupul lui de prieteni (iar mai târziu se va retrage singur, în mod voluntar şi conştient din orice activitate de grup) vă va învinovăţi, mai mult sau mai puţin conştient pe dumneavoastră. Marea greşeală a părinţilor şi a dascălilor, în general, e faptul că pun accent numai pe dezvoltarea cognitivă. Dar cum rămâne cu dezvoltarea socio-emoţională? Bun, poate că televizorul nu-l va face mai deştept pe copilul dvs (deşi chiar există cd-uri şi softuri educaţionale foarte bune), dar nici nu-l va îndobitoci, dacă se uită cu limită. Sunt total de acord cu impunerea unei limite şi mai ales, cu filtrarea programelor sau a jocurilor la care copilul dvs are acces.
Dar extremismele, în educaţia copiilor, nu duc la absolut nimic bun.

Cât despre micul dumneavoastră experiment... Rezultatele bineînţeles că au fost negative. Exerciţiile de matematică, precum şi orice altă activitate care solicită intelectul copilului, nu poate fi făcută aşa, când ai chef. În primul rând, există anumite momente ale zilei care sunt indicate pentru astfel de activităţi, întrucât intelectul copilului e la capacităţi maxime. În al doilea rând, trebuie să se facă o tranziţie de la activităţile de relaxare la cele de învăţare. Există mulţi factori perturbatori. De exemplu, copilul e entuziasmat de acele câteva minuţele pe care le petrece privind desenele preferate. Când timpul "a expirat", resimte o uşoară dezamăgire şi nu se va simţi atras de nimic altceva, o perioadă (relativ scurtă de timp, dar asta depinde de fiecare copil). Nu se va putea concentra la exerciţii şi le va face într-o doară, ca să fie făcute.

Nu e chiar asa.. daca iau copilul de la joaca si-l pun la exercitii de matematica, le va face corect (chiar daca este nemultumit pt ca-i placea sa se joace). Daca-l iau de la jocuri video.. pai are cele mai proaste performante la absolut orice (citit, matematica, gramatica.. ) dupa o ora de jocuri video. O ora de nintendo il transforma destul de mult (.. intr-un prost, as zice).
Matematica face zilnic 1-2 ore, deci este foarte usor sa ne dam seama daca are performante proaste sau nu.

Ca poate fi marginalizat.. da, se poate intampla.
Dar dezvoltare socio-emotionala este si ceea ce se intampla in familie, cand copilul face teme cu mami sau cu tati. Sau a doua zi la scoala, cand observa ca efortul lui da roade.
Timpul din fata TV este un timp mort.



(Asta imi aminteste ca pe la 14 ani parintii mi-au interzis sa mai pierd timpul in fata blocului cu alti tineri de varsta mea. Ce tragedie mi s-a parut. Ce abuz nemaintalnit! Dar dupa vreo luna-doua, cand deja imi gasisem alte activitati interesante care sa-mi umple timpul, imi amintesc ca eu nu mai vroiam sa-mi intalnesc prietenele. Discutiile mi se pareau anoste, glumele imi pareau stupide..
Si copilul meu poate ca va suferi un pic ca nu stie cine-i lady gaga (ca asta asculta prietenii lui), ca nu a vazut transformers sau harry potter.. Dar acestea sunt detalii. Un pic de frustrare nu strica, iar apoi cand va decide pt el, va observa ca totusi nu a pierdut nimic. Nici macar prietenii.)

În prealabil postat de anna21

Nu e chiar asa.. daca iau copilul de la joaca si-l pun la exercitii de matematica, le va face corect (chiar daca este nemultumit pt ca-i placea sa se joace). Daca-l iau de la jocuri video.. pai are cele mai proaste performante la absolut orice (citit, matematica, gramatica.. ) dupa o ora de jocuri video. O ora de nintendo il transforma destul de mult (.. intr-un prost, as zice).
Matematica face zilnic 1-2 ore, deci este foarte usor sa ne dam seama daca are performante proaste sau nu.

Ca poate fi marginalizat.. da, se poate intampla.
Dar dezvoltare socio-emotionala este si ceea ce se intampla in familie, cand copilul face teme cu mami sau cu tati. Sau a doua zi la scoala, cand observa ca efortul lui da roade.
Timpul din fata TV este un timp mort.



(Asta imi aminteste ca pe la 14 ani parintii mi-au interzis sa mai pierd timpul in fata blocului cu alti tineri de varsta mea. Ce tragedie mi s-a parut. Ce abuz nemaintalnit! Dar dupa vreo luna-doua, cand deja imi gasisem alte activitati interesante care sa-mi umple timpul, imi amintesc ca eu nu mai vroiam sa-mi intalnesc prietenele. Discutiile mi se pareau anoste, glumele imi pareau stupide..
Si copilul meu poate ca va suferi un pic ca nu stie cine-i lady gaga (ca asta asculta prietenii lui), ca nu a vazut transformers sau harry potter.. Dar acestea sunt detalii. Un pic de frustrare nu strica, iar apoi cand va decide pt el, va observa ca totusi nu a pierdut nimic. Nici macar prietenii.)

Temele făcute acasă cu mama sau cu tata, precum şi obţinerea unor rezultate de pe urma eforturilor sale, nu înseamnă "educaţie socio-emoţională", înseamnă motivare şi cultivare de încredere în sine.
Educaţia socio-emoţională se referă, printre altele, la integrarea corectă a copilului în societate. Adică adaptarea şi mularea pe cerinţele grupului din care face parte (în acest caz, mă refer mai ales la colegii săi de clasă) şi prin prisma căruia copilul se identifică. Dacă vreţi, priviţi televizorul ca pe un "rău necesar". Iar eu, când vorbeam de tv, nu mă refeream la jocuri video. Nu am mare experienţă eu, dar nu cred să existe vreunul educaţional.
Mă refer la acele programe tv sau softuri educaţionale pt pc care chiar completează educaţia pe care copilul dvs o primeşte în şcoală. Pentru că există 3 tipuri de educaţie: cea formală (de la şcoală), cea non-formală (biblioteci) şi cea informală (grupul de prieteni, mediu familial, mass-media). Pentru o dezvoltare globală a copilului, trebuie să avem în vedere toate aceste trei tipuri de educaţie, precum şi domeniile de dezvoltare a copilului (cinci la număr, din care face parte şi domeniul socio-emoţional). Puteţi să îl îndrumaţi spre aceste softuri şi programe educaţionale, iar apoi să-l încurajaţi să le prezinte şi prietenilor săi aceste noi "jocuri" (e foarte indicat ca el să le vadă ca pe nişte jocuri). Puteţi chiar şi dumneavoastră să le prezentaţi mămicilor (dacă le cunoaşteţi şi aveţi o relaţie apropiată cu ele, aşa cum ar trebui să aveţi cu mamele prietenilor copilului dvs). Astfel, copilul dumneavoastră va învăţa într-un mod plăcut şi se va simţi integrat şi acceptat în grupul prin care se identifică. Toată lumea are de câştigat.

[anna21]

Exista softuri educationale. Chiar multe si destul de bune cam pt orice domeniu (eu am gasit matematica, fizica, spelling, geografie, biologie etc...)
Dar din experienta mea cu copilul, observ ca totusi retine mai mult din lectura decat dintr-un program educational. Nu inteleg inca de ce.
Probabil ca daca are ca suport doar cuvantul, el va face un efort suplimentar sa inteleaga.. pe cand un soft educational care-i modeleaza imaginea unui vulcan sa zicem, sau a miscarii placilor tectonice etc.. ii da totul "mura-n gura" si copilul meu gandeste mai putin (chiar daca i se pare f interesant).

Cand o sa gasesc o sa postez ceva despre impactul programelor tv educative in sua.. acum nu-mi amintesc unde am citit.. :)

În prealabil postat de anna21

Exista softuri educationale. Chiar multe si destul de bune cam pt orice domeniu (eu am gasit matematica, fizica, spelling, geografie, biologie etc...)
Dar din experienta mea cu copilul, observ ca totusi retine mai mult din lectura decat dintr-un program educational. Nu inteleg inca de ce.
Probabil ca daca are ca suport doar cuvantul, el va face un efort suplimentar sa inteleaga.. pe cand un soft educational care-i modeleaza imaginea unui vulcan sa zicem, sau a miscarii placilor tectonice etc.. ii da totul "mura-n gura" si copilul meu gandeste mai putin (chiar daca i se pare f interesant).

Cand o sa gasesc o sa postez ceva despre impactul programelor tv educative in sua.. acum nu-mi amintesc unde am citit.. :)

Sigur că da, totul depinde de personalitatea copilului. Şi mai ales de vârstă. Eu vorbesc din experienţa pe care o am, ca şi mamă a doi copii preşcolari şi ca educatoare. Înţeleg că micuţul tău e undeva între ciclul primar şi gimnazial? Clasele III- VI?
Nu pot să mă pronunţ, nu am studiile şi experienţa necesară.

[anna21]

În prealabil postat de Lilith23

Sigur că da, totul depinde de personalitatea copilului. Şi mai ales de vârstă. Eu vorbesc din experienţa pe care o am, ca şi mamă a doi copii preşcolari şi ca educatoare. Înţeleg că micuţul tău e undeva între ciclul primar şi gimnazial? Clasele III- VI?
Nu pot să mă pronunţ, nu am studiile şi experienţa necesară.

Cel mare are 7 ani.
Dar facem tot felul de lectii deoarece adevarata provocare este sa-i organizezi timpul, nu sa-l tii departe de tv.

Foarte greu sa-i ocupi o ora in mod eficient..
Daca iei un manual de matematica, sa spunem, iar timpul alocat de altii pt tv (1-2 ore zilnic) il folosesti pt matematica.. pai ai terminat manualul intr-o luna!
Cu matematica am ajuns la clasa a treia (dar inmultiri face din gradinita ca aici sistemul de invatamant este diferit si copii sunt stimulati sa faca mai mult daca vor).
Si asa am ajuns sa facem geografie, istorie (desi nu e prea pasionat de istorie), un pic de astronomie (ii place f mult), spelling...
Nu am reusit cu fizica (cred ca este prea mic), nici cu chimia (desi ii place sa faca experimente, nu intelege nimic).
Si un succes total este implicarea copiilor in gatit! La orice varsta le place!
Cunosc alti parinti care procedeaza la fel.. de ex. prietenul lui care are 6 ani l-a depasit la matematica (face si el intensiv), am prieteni ai caror copii de aceeasi varsta invata japoneza sau chineza..
Se pot face multe, important este sa-ti aloci timp si energie pt copil.

.. dar nu tv.

(TV-ul este un fel de pacaleala sa aiba parintele timp mai mult. Parerea mea.)