Buna ziua

[glykys]

Corinne, trebuie sa te rogi pentru el. A fost bun cat a fost bine si frumos, cand nu mergeia pe drumul bisericii, si acum nu mai e bun? Trebuie sa te rogi pentru el, sa se faca voia Domnului, asta inseamna dragoste. Esti si tu cumva raspunzatoare de soarta lui, nu merge sa il lasi de izbeliste, ca tu ai gasit calea si el inca mai rataceste. Roaga-te pentru el cum si cati poti tu si ai incredere in Dumnezeu!

Multumeesc frumoos pentru cuvintele pline de nadejde! :) O sa ma straduiesc sa ma rog cat pot si am sa mai dau si acatist pentru el si apoi faca-se voia Domnului.

Mai am o intrebare acatistul sau pomelnicul e mai bun in asemenea situatie?

[Marimira]

Este buna oricare foruma de rugaciune, tu te-ai referit probabil la sf.liturghie ..cand ai spus pomelnic.

Parerea mea, este ca cea mai potrivita rugaciune este cea personala spusa din suflet!!!

[Adriana-Simona]

Si rugaciunea preotului si a Bisericii ajuta, asa ca eu cred ca e bun si un pomelnic, mai ales la Maslu, caci acolo se face rugaciune anume pentru sufletul si trupul bolnav.
Insa aceasta nu trebuie sa excluda si rugaciunea personala...

Mult spor duhovnicesc, rabdare si iubire!

[glykys]

În prealabil postat de corinne

Multumeesc frumoos pentru cuvintele pline de nadejde! :) O sa ma straduiesc sa ma rog cat pot si am sa mai dau si acatist pentru el si apoi faca-se voia Domnului.

Mai am o intrebare acatistul sau pomelnicul e mai bun in asemenea situatie?

Pomelnic - o lista cu nume pe care o dai parintelui sa o pomeneasca la o anumita slujba (Sfanta Liturghie - cea de duminica sau de fiecare zi, daca mergi la manastire, slujba acatistului, slujba maslului etc). Daca e pentru Liturghie, treci si viii si mortii.

Acatist -
1. rugaciune mai ampla, inchinata unui anumit sfant -(de ex, acatistul Sfantului Nectarie, al Sfintei Parascheva...), pe care o poti citi acasa sau in biserica
2. slujba acatistului, intr-o manastire sau biserica, in care se canta rugaciunea aceasta speciala.
3. un pomelnic care se citeste la biserica / manastire in timpul acestei slujbe si in care se scrie: X se roaga Bunului Dumnezeu pentru mantuire, iertare de pacate etc, sa il aduca pe Y pe calea bisericii etc.

Fara doar si poate, Sfanta Liturghie e cea mai importanta, dar e foarte bun si acatistul. Parerea mea ar fi sa dai aceste liturghii si acatiste la o manastire, sa le citeasca in fiecare zi. Vezi ca acestea isi fac efectul daca si tu te rogi, nu e suficient sa le citeasca doar parintele si tu sa nu faci nimic. Vorbeste cu duhovnicul tau sa iti recomande niste rugaciuni personale cu care sa te rogi pentru prietenul tau.

E dezarmant totusi cand in sfarsit realizezi dupa 4 ani de orbire si negare a adevarului ca nu ai fost iubit. Am momente cand pur si simplu imi propun sa dau "la gunoi" toata povestea si sa uit si sa nu-mi mai pese de el si de soarta lui. Pentru ce? 4 ani i-am fost alaturi si m-am straduit sa-i fie bine, sa-l incurajez (un tip negativist, care vede in toate si in toti numai partea urata; mai putin in el) sa-l sustin moral, sa fac tot ce am putut ca om, ca sa-l vad fericit. Tot timpul mi-am facut necaz ca e suparat ca e nefericit, sa-l ajut ca e necajit si nu are cine (nu are prieteni ca nu stie ce e aia prietenie). Iar eu cand aveam nevoie de el, cu greu, cu greu se implica. Intotdeauna a fost el si problemele lui, ale mele ori nu erau importante, ori eram vinovata de ele. Si acum cand suntem despartiti tot la mine apeleaza sa-l ajut si ma enerveaza ca eu ca fraiera sunt tare saritoare. Cand il auzi cum se plange ti se rupe sufletul. E si avar; totul pana la bani la el, toata lumea sa-l ajute exact cand are nevoie si pe gratis daca se poate, el sa nu cheltuie nimic cu nimeni. M-am saturat sa-mi mai pese de omul asta! Cat de urat suna asta?! Va intreb? Ma bate gandul sa-l "sterg" definitiv din memoria mea afectiva si rationala. Pentru ca pot, insa mi-e mila de el, mai ales ca l-am iubit. Dar am ajuns la o saturatie. Cat sa dai fara sa primesti, fara sa ti se multumeasca (a mai bolborojit el niste multumescuri in ultima perioada, dar primavara nu s-a facut) ba chiar sa nu fii respectat. Va intreb.

Am vrut sa-mi spun offul ca m-a apucat.

[Mihnea Dragomir]

Ar putea fi vorba de o problemă de personalitate. Soiul acesta de oameni e aşa: mereu nefericiţi, mereu îi fac nefericiţi şi pe cei din jurul lor. Ţineţi-vă departe de aşa ceva. Tot ce puteţi face este să vă rugaţi pentru el. Soluţii spirituale există, dar trebuie să vină el cu o sete de schimbare spre Cristos, or ei cred că nu au nicio problemă.

Renunţaţi la ideea de a schimba un bărbat, capcană în care cad atâtea femei. E o expresie foarte parşivă şi aproape insesizabilă a mândriei. Preferabil este să găsiţi (după o mică perioadă de linişte) un bărbat gata schimbat, împreună cu care să duceţi o viaţă în Cristos şi să creşteţi în El.