Familie vs Cariera

[Marius22]

Legat de acest subiect, consider ca problemele apar atunci cand ajungem sa confundam cele doua realitati, cand din familie ne facem "cariera", iar din cariera "familie".

În prealabil postat de Marius22

Legat de acest subiect, consider ca problemele apar atunci cand ajungem sa confundam cele doua realitati, cand din familie ne facem "cariera", iar din cariera "familie".

Nu e un adevar universal valabil. Eu, de exemplu, sunt unul din cazurile fericite in care cariera si familia sunt pe acelasi plan, sunt interdependente. Copilasii mei, Patricia si David, ma inspira in ceea ce fac si tot ce fac, fac pentru ei. Si banii pe care ii castig sunt tot pentru ei, dar si munca mea, in sine, e dedicata lor. Atunci, la mine "familie" si "cariera" sunt sinonime.

biserica,locul de munca si familie.investind-usi puterea,stinta,corectitudinea in ceia ce face educind-usi copii in spiritul crestin.ieri am fost de fata in biserica in momentul cind parintele a impartasit doi copilasi ce deabea mergeau in picioare am lacrimat de bucurie.

[Mihailescu-Marin Daniel]

Sa va spun de fapt dece am deschis acet topic, am vrut in primul rand sa vad parerile voastre si cred, acum, ca nu am luat decizia gresita.
Saptamana trecuta, am primit oferta de a ajunge sef de servici cu conditia sa nu plec in concediu de crestere a copilului.
Mentionez ca sotia mea, cu ajutorul Domnului, va naste in vre-o 2 luni o minunata fetita.
Sotia mea fiind medic rezident nu poate sa stea acasa cu fetita pentru ca isi prelungeste automat rezidentiatul.
Stam intr-un loc cu chirie (format din bucataria si camera) dat de serviciul meu.
Am un salariu mic de 900 lei +bonuri de masa, sotia mea are 1000 + bonuri de masa, chiria nu este prea mare dar trebuie sa ne mai ajutam si parinti.
Am luat decizia de a sta acasa cu fetita mea dupa ce sotia mea va merge la servici.

Eu sunt de parere ca familia este mai importanta decat cariera, desi aproape toata lumea(inafara de sotia mea cu care am luat decizia) mi-au zis ca am luat decizia gresita.

Stiu ca nu voi regreta decizia si mai stiu ca Dumnezeu ma iubeste si pe mine, desi sunt pacatos, si mai sunt sigur ca o sa ne mai ajute in continuare chiar daca o sa ne fie greu.
Maica Domnului o sa ne ajute pe toti cu rugaciunile ei doar noi trebuie sa fim cuminti :).

V-am salutat si mai vb.

Poate ar fi fost mai bine, totuşi, dacă ţi-ai fi convins soţia să rămână ea acasă. Eu cred încă în modelul tradiţional al familiei. E verificat.

În prealabil postat de N.Priceputu

Poate ar fi fost mai bine, totuşi, dacă ţi-ai fi convins soţia să rămână ea acasă. Eu cred încă în modelul tradiţional al familiei. E verificat.

Ce, barbatul nu e in stare sa schimbe niste scutece? Cred ca dl Mihailescu a luat decizia corecta. Din cate inteleg, el are deja o cariera si a amanat atingerea varfului acelei cariere, pentru a'si creste copilasul. Sotia lui, ca medic rezident, e in plna constructie a carierei, asa ca s'au gandit si la asta. Pe termen lung, e o decizie inteleapta, zic eu.
Sotul meu a stat acasa cand am nascut primul copil, iar eu m'am dus la munca, pentru ca eram adolescenta, proaspat angajata si nu am vrut sa imi iau concediu post-maternal chiar din prima luna de munca. S'a descurcat el foarte bine cu fetita noastra, pentru ca el isi permitea sa munceasca si de acasa. Decizia asta ne'a ajutat sa ne punem pe picioare. Cand am nascut al doilea copil am stat amandoi acasa. El muncea de acasa, de la calculatorul din sufragerie, iar eu munceam in camera copiilor, pentru ca din fericire, munca mea era de asa natura.
Traditiile nu sunt mereu bune. Lumea e in plina dezvoltare, trebuie sa ne adaptam si noi.

În prealabil postat de Lilith23

Traditiile nu sunt mereu bune. Lumea e in plina dezvoltare, trebuie sa ne adaptam si noi.

Esenţial e, oricum, să fie înţelegere între cei doi. Îmi pare bine că aţi reuşit să vă înţelegeţi şi să vă completaţi atât de bine.
După opinia mea, poate nu suficient fondată, pruncul ar avea mai multă nevoie de apropierea mamei. Însă poate e doar o prejudecată.
Şi ar mai fi un aspect. Gândesc că, femeia fiind de la natură mai slabă, are nevoie să fie ocrotită. Din câte ştiu eu, e un lucru esenţial pe care îl aşteaptă de la soţ. Or, dacă ea îşi va dezvolta mai mult cariera decât soţul şi va deveni principalul susţinător al familiei, nu se va mai simţi ocrotită şi poate chiar nu-şi va mai respecta soţul.
Sper să greşesc.