Liberul arbitru

[anna21]

În prealabil postat de diador

cred in existenta lui Dumnezeu si in ceea ce face pt noi.dar nu pot gasi acea liniste pe care multi dintre oameni o gasesc. pt mine viata pare o neliniste si un chin continuu,in consecinta moartea reprezinta finalul unui drum plin de incercari grele cand Dumnezeu considera ca ai suferit destul si iti permite sa iti odihnesti sufletul.pana la acest punct final imi pare ca nu suntem altceva decat niste cai pe un hipodrom plin de obstacole pe care cumva cumva tb sa le trecem.obstacolele si calea sunt dinainte stabilite noi nu putem schimba directia ori sensul.singura alegere imi pare doar aceea sa le sarim sau rupem caci prea obositi fiind uneori inchidem ochii si dam inainte cu capul doar doar rupem unul.pt mine asta nu reprezinta alegere libera.

Liberul arbitru este doar un concept filosofic (pagan, in opinia mea). De aceea doar in mod fortat poate fi adaptat invataturii ortodoxe.

Desi noi avem libertate deplina, exista totusi un mod bun si un mod rau de a folosi aceasta libertate. Noi am fost creati pt a trai in ascultare de Dumnezeu si in comuniune cu Dumnezeu. Dumnezeu este temeiul, sursa si scopul vietii noastre. Nu exista implinire in afara Lui.
Cand Adam si Eva au abuzat de libertatea lor, comuniunea cu Dumnezeu s-a rupt. Si doar prin Iisus Hristos poate fi refacuta.

In orice moment ai libertatea sa alegi. Doar ca alegerea NU este usoara, dimpotriva este f grea. Si pt ca lucrurile sa fie si mai complicate, nici macar nu alegi in cunostinta de cauza (adica NU esti constient de efectele posibile ale tuturor variantelor pe care le ai la dispozitie).
Dar cred ca si aici este o lectie: sa nu-ti iei ratiunea ca reper absolut.

Libertatea noastra de alegere exista, dar nu ai nici o garantie ca alegi bine daca nu te raportezi la Dumnezeu.
Este ca si cum ai fi intr-o jungla si trebuie sa gasesti drumul spre casa, ca altfel mori. In primul rand trebuie sa devii constient ca ai o casa si ca exista un drum catre ea! Majoritatea habar nu au e asta. Daca te apuci sa culegi flori.. pai se micsoreaza sansele de supravietuire.
Apoi drumul catre casa este o potecuta f mica acoperita de buruieni!
Cum o gasesti? Il intrebi pe Dumnezeu, te interesezi de oamenii care au reusit sa mearga pe ea (sfintii bisericii) etc..


Iar referitor la senzatia ta ca alergi, alergi (ai vazut filmul "si caii se impusca, nu-i asa?"- e tot filmul construit pe aceasta idee a vietii chinuitoare si a eliberarii prin moarte).. am auzit multi oameni cu aceasta conceptie. Este un gand destul de grav.


Trebuie sa dai grijile deoparte (cum suntem invatati la biserica)..
Dumnezeu le stie!
Daca ti-e f greu, spune-I: "Doamne, ajuta-ma, ca nu mai pot"
Oricat de extraordinar pare (extraordinar in sensul ca Dumnezeu m-a ascultat pe mine care sunt ffff pacatoasa!) eu am facut asta uneori si Dumnezeu chiar m-a ajutat. De la o zi la alta. Poate nu cum m-as fi asteptat eu, dar oricum, in mod evident mi-a zis "aici sunt".
Dar uneori grijile le luam noi in spate chiar atunci cand nu este cazul.

Cuv. Paisie Aghioritul spunea des acest lucru f important: "Simplificati-va viata"