Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[nutucutu]

În prealabil postat de Tangun

Nevoia religiosilor este de a avea un opozant. Ai nevoie de opozitie ca altfel ce altceva ti-ar consolida sentimentul de sine? Acest sentiment fals de sine este consolidat la dogmatici atunci cand interactioneaza cu un opozant. De aceea exista "asociatia de crestini, sau forumul crestinilor", pentru a scoate si ultima picatura si a consolida falsul sentiment de sine, adica cine sunt ei insisi fata de cine sunt ceilalti. Daca ceilalti nu ar mai exista, atunci sinele fals s-ar diminua si ar fi foarte dureros pentru ei.

Cine a cunoscut vreodata un budist? Cat de mult muncesc ei sa isi transforme interiorul si sa infaptuiasca cuvantul lui Hristos (e acelasi lucru) si cat de puturosi sunt preotii ortodocsi. De fapt acest lucru ar trebui sa scrie pe toti religiosii: mandrii in exterior si puturosi in interior. Nu e adevarat ca cei religiosi nu inteleg adevarul despre sine, ci adevarul este ca ei sunt puturosi cu adevarat. Ultima lor speranta catre mantuire devine atunci infiintarea unei asociatii a lor, comunitati, forum etc in care sa isi traisca falsul sentiment de identitate.

Nu toti oameni se aduna pentru ca au nevoie de un opozant si prin asta isi intaresc sentimentul de sine. Ar fi valabila ipoteza si pentru budisti, pentru ca si ei traiesc in comunitati. O comunitate se creaza atunci cind anumiti oameni impartasesc valori comune.

Dumneavoastra comparati niste calugari budisti cu niste preoti pacatosi. Daca tot faceti comparatii, faceti-le pentru aceleasi categorii de oameni. Macar comparati calugari cu calugari. Referitor la budisti, primul lucru pe care il remarc, este ca budistii au un model, pe Budha, care s-a inecat cu un bol de orez si era chiar obez (deci nu se poate pune problema ca era ascet si chiar ne-am putea gindi ca era putin vicios). In al doi-lea rind, tinta budismului e ca individul sa se "integreze in absolut", sau sa intre in nirvana (cind nu se mai reincarneaza). Deci accentul este pus pe individ si numai pe individ. Pe de alta parte, multi din sfintii nostri au fost cuprinsi de focul dragostei si staruiau in rugaciuni sau caritate pentru aproapele. Pentru ca este imposibil sa-L cunosti pe Isus Cristos si sa nu-ti doresti sa-l faci cunoscut si altora. Iar daca nu puteau cu cuvintul, pentru ca nu aveau talent sau traiau in minastire, puteau sigur cu rugaciunea staruitoare. Deci crestinismul este o religie a iubirii, generoasa.

Acum e adevarat, sintu unii preoti lenesi (ca de altfel si crestini lenesi) si sint unii budisti foarte evoluati. Dar a face comparatie intre ei este ca si cum am compara un repetent de la clasa 1-A cu un premiant de la clasa a 1-a B. Insa invatatorul uneia din clase e Isus Cristos, iar al celeilate clase e Budha. Totusi, nu-i putem compara. Dumneavoastra sinteti sedus de calugarii budisti si va imaginati ca budistii sint intr-un anumit fel, datorita religiei lor;pe linga acei calugari traiesc insa si largi populatii de oameni, ii puteti analiza si pe ei, ca sa va faceti o imagine completa. Iar daca veti citi viata vreunui sfint, veti vedea cit de mult lucrau ei sa-si transforme interiorul si sa infaptuiasca voia Domnului. Deci a lucra cu noi insine nu tine de religie. Tine de noi. Iar a ne uita si a analiza pacatel ealtora tine de dorinta de a spune "ce pacatos e celalt", "ce gresit procedeaza celalat"-si astfel creste respectul nostru de sine.

[Tangun]

În prealabil postat de nutucutu

Nu toti oameni se aduna pentru ca au nevoie de un opozant si prin asta isi intaresc sentimentul de sine. Ar fi valabila ipoteza si pentru budisti, pentru ca si ei traiesc in comunitati. O comunitate se creaza atunci cind anumiti oameni impartasesc valori comune.

Dumneavoastra comparati niste calugari budisti cu niste preoti pacatosi. Daca tot faceti comparatii, faceti-le pentru aceleasi categorii de oameni. Macar comparati calugari cu calugari. Referitor la budisti, primul lucru pe care il remarc, este ca budistii au un model, pe Budha, care s-a inecat cu un bol de orez si era chiar obez (deci nu se poate pune problema ca era ascet si chiar ne-am putea gindi ca era putin vicios). In al doi-lea rind, tinta budismului e ca individul sa se "integreze in absolut", sau sa intre in nirvana (cind nu se mai reincarneaza). Deci accentul este pus pe individ si numai pe individ. Pe de alta parte, multi din sfintii nostri au fost cuprinsi de focul dragostei si staruiau in rugaciuni sau caritate pentru aproapele. Pentru ca este imposibil sa-L cunosti pe Isus Cristos si sa nu-ti doresti sa-l faci cunoscut si altora. Iar daca nu puteau cu cuvintul, pentru ca nu aveau talent sau traiau in minastire, puteau sigur cu rugaciunea staruitoare. Deci crestinismul este o religie a iubirii, generoasa.

Acum e adevarat, sintu unii preoti lenesi (ca de altfel si crestini lenesi) si sint unii budisti foarte evoluati. Dar a face comparatie intre ei este ca si cum am compara un repetent de la clasa 1-A cu un premiant de la clasa a 1-a B. Insa invatatorul uneia din clase e Isus Cristos, iar al celeilate clase e Budha. Totusi, nu-i putem compara. Dumneavoastra sinteti sedus de calugarii budisti si va imaginati ca budistii sint intr-un anumit fel, datorita religiei lor;pe linga acei calugari traiesc insa si largi populatii de oameni, ii puteti analiza si pe ei, ca sa va faceti o imagine completa. Iar daca veti citi viata vreunui sfint, veti vedea cit de mult lucrau ei sa-si transforme interiorul si sa infaptuiasca voia Domnului. Deci a lucra cu noi insine nu tine de religie. Tine de noi. Iar a ne uita si a analiza pacatel ealtora tine de dorinta de a spune "ce pacatos e celalt", "ce gresit procedeaza celalat"-si astfel creste respectul nostru de sine.

Eu sunt in afara oricarei religii sau dogme. Nu sunt nici cu budistii nici cu crestinii. Dar am facut comparatia in sensul ca, dintre un crestin lenes si un budist foarte evoluat si transformat interior, crestinul a primit mantuirea pentru ca e botezat crestineste iar budistul nu pentru ca nu e botezat si impartasit crestineste? E absurd, o mare aberatie, si ar fi vorba de un dumnezeu egoist limitat.
Pe de alta parte, dupa cum bine spui, Mantuirea NU TINE de religie ci de lucrul cu noi insine. Mantuirea tine de noi ca oameni. Acest lucru l-am explicat si eu de zeci de ori si am primit replici cum ca il neg pe Cristos.
Poti sa te duci sa te plimbi pe la 20 000 de biserici si sa pupi icoanele ca mantuirea nu o vei primi pana ce nu vei ajunge desavarsit interior. "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este." Matei 5-6. 48.
Iisus facea referire la desavarsirea de sine asemeni lui Dumnezeu. Atunci da, te-ai mantuit cu siguranta. Religia nu e adevarul mantuirii ci oarecum un indicator care in cele din urma devine o piedica in calea desavarsirii de sine. Iisus nu era adeptul niciunei religii era una cu Fiinta adica desavarsit interior, eliberat de concepte mentale. Religiile le-au creat oamenii dupa mintea lor avida de putere si concepte. De aceea in ultima instanta, adevarul nu sunt nici crestinii si nici budistii ci insusi Omul. Sunt doua drumuri (dupa o vorba veche a budistilor) pana la mantuire, care poate ca e reala: Unul este scurt dar trebuie sa treci prin foc pana pe partea cealalta. Celalalt este foarte lung, cu multe ramificatii, si nu iti ajunge o singura viata, decat daca traiesti total ascet.

[nutucutu]

În prealabil postat de Tangun

Eu sunt in afara oricarei religii sau dogme. Nu sunt nici cu budistii nici cu crestinii. Dar am facut comparatia in sensul ca, dintre un crestin lenes si un budist foarte evoluat si transformat interior, crestinul a primit mantuirea pentru ca e botezat crestineste iar budistul nu pentru ca nu e botezat si impartasit crestineste? E absurd, o mare aberatie, si ar fi vorba de un dumnezeu egoist limitat.
Pe de alta parte, dupa cum bine spui, Mantuirea NU TINE de religie ci de lucrul cu noi insine. Mantuirea tine de noi ca oameni. Acest lucru l-am explicat si eu de zeci de ori si am primit replici cum ca il neg pe Cristos.
Poti sa te duci sa te plimbi pe la 20 000 de biserici si sa pupi icoanele ca mantuirea nu o vei primi pana ce nu vei ajunge desavarsit interior. "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este." Matei 5-6. 48.
Iisus facea referire la desavarsirea de sine asemeni lui Dumnezeu. Atunci da, te-ai mantuit cu siguranta. Religia nu e adevarul mantuirii ci oarecum un indicator care in cele din urma devine o piedica in calea desavarsirii de sine. Iisus nu era adeptul niciunei religii era una cu Fiinta adica desavarsit interior, eliberat de concepte mentale. Religiile le-au creat oamenii dupa mintea lor avida de putere si concepte. De aceea in ultima instanta, adevarul nu sunt nici crestinii si nici budistii ci insusi Omul. Sunt doua drumuri (dupa o vorba veche a budistilor) pana la mantuire, care poate ca e reala: Unul este scurt dar trebuie sa treci prin foc pana pe partea cealalta. Celalalt este foarte lung si nu iti ajunge o singura viata, decat daca traiesti total ascet.

Crestinii adevarati se ingrozesc la gindul ca ei L-au cunoscut pe Cristos si fac atit de putin, iar altii, care nu l-au cunoscut, fac atit de mult. Cred ca nu are sens sa ne batem capul cu ceea ce va decide Dumnezeu pina la urma, cine si cum va fi mintuit, ci cred ca trebuie sa ne batem capul cu ceea ce sintem si facem noi insine, cu viata noastra personala. Din punct de vedere crestin drumul la mintuire este unul singur: Isus Cristos. Si numai EL va decide daca un pagin care nu L-a cunoscut, dar a facut fapte bune va fi mintuit; eu cred ca El va decide sa fie mintuit, pentru ca este indurator si nesfirsit de bun. Dar decizia finala este la El (deci drumul spre mintuire trece numai prin Isus Cristos).
Referitor la religia Domnului nostru Isus Cristos, sa ne amintim totusi, ca S-a intrupat intr-o femeie de religie mozaica, monoteista (probabil singura la acele vremuri); sfinta Fecioara facea un pelerinaj anual la templul din Ierusalim, Domnul nostru Isus Cristos s-a botezat, a postit,mergea la templu, numea templul "casa Tatalui Meu", s-a rugat, atit pentru El cit si pentru ceilalti. Crestinii incearca sa faca acelasi lucru; adevarat, unii o fac formal, altii mai profund, insa incercam sa-L imitam pe Domnul nostru (ca unii se bat cu pumnii in piept ca sint slujitorii Domnului, dar de fapt sint slujitorii altcuiva, asta e o alta discutie).

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Tangun

...dintre un crestin lenes si un budist foarte evoluat si transformat interior, crestinul a primit mantuirea pentru ca e botezat crestineste iar budistul nu pentru ca nu e botezat si impartasit crestineste? E absurd, o mare aberatie, si ar fi vorba de un dumnezeu egoist limitat.

Un om botezat, dar care nu trăieşte credinţa creştin-ortodoxă într-un mod autentic, nu este pe calea cea bună. Nu poţi nici să-l numeşti creştin. Deci e departe de mîntuire.

Acel budist îmbunătăţit are toate şansele să se mîntuiască numai şi numai dacă nu a ajuns la el adevărul ortodoxiei. Ca exemplu, sînt sigur că Dalai Lama a studiat şi comparat toate marile religii ale lumii, însă şi-a asumat rolul de Bodhisattva. Din unghiul meu îngust, nu-l văd bine la judecată, dar să-L lăsăm pe Hristos să fie Judecătorul tuturor.

Prin extensie, cei care frecventează mediile ortodoxe, studiindu-ne credinţa dar refuzîndu-o sînt cam în aceeaşi oală cu Dalai Lama. Să nu vă lăsaţi amăgiţi, căci o dată ce Hristos a bătut la uşa din faţă omul nu mai poate să se apere la Juedecată că nu L-a auzit.

[Tangun]

Iisus Hristos se intalnea cu oameni pe care dogmaticii si religiosii de atunci ii vedeau ca "pacatosii". Se intrebau cum de sta de vorba cu "pacatosii" care nu indeplineau regulile bisericilor. Dar Iisus vedea ceva in acei oameni, le vedea sufletul si sinceritatea fata de ei insisi. El nu alegea dupa religia din care faceau parte oamenii ci dupa sufletul lor interior. Prin urmare Iisus nu judeca cu mintea asa cum judeca orice dogmatic, ci judeca dupa sufletul si interiorul omului. De aceea religiile sunt ceva de suprafata. Crestinismul e o nimica toata in comparatie cu drumul interior spre mantuire. Asa e si budismul si oricare alt concept mental. Degeaba se vorbesc vorbe si se judeca prin cuvinte. Toate religiile sunt un fel de adevar si toate se aduna si apoi se anuleaza. Adevarul este inauntru, dupa cum am mai spus si acolo este si judecata. Trebuie sa treceti si voi si sa simtiti ceea ce a simtit Hristos si asa va veti transforma.

[nutucutu]

În prealabil postat de Tangun

Iisus Hristos se intalnea cu oameni pe care dogmaticii si religiosii de atunci ii vedeau ca "pacatosii". Se intrebau cum de sta de vorba cu "pacatosii" care nu indeplineau regulile bisericilor. Dar Iisus vedea ceva in acei oameni, le vedea sufletul si sinceritatea fata de ei insisi. El nu alegea dupa religia din care faceau parte oamenii ci dupa sufletul lor interior. Prin urmare Iisus nu judeca cu mintea asa cum judeca orice dogmatic, ci judeca dupa sufletul si interiorul omului. De aceea religiile sunt ceva de suprafata. Crestinismul e o nimica toata in comparatie cu drumul interior spre mantuire. Asa e si budismul si oricare alt concept mental. Degeaba se vorbesc vorbe si se judeca prin cuvinte. Toate religiile sunt un fel de adevar si toate se aduna si apoi se anuleaza. Adevarul este inauntru, dupa cum am mai spus si acolo este si judecata. Trebuie sa treceti si voi si sa simtiti ceea ce a simtit Hristos si asa va veti transforma.

Oamenii cu care s-a intilnit Domnul nostru Isus Cristos erau evrei. Pacatosi sau nu, ei erau evrei. Intr-adevar, El vedea omul si nu pacatul (pentru ca a intrat si in case de oameni pacatosi dar si in case de farisei, considerati invatatori). Domnul nostru Isus Cristos a fost religios (mergea la templu, facea pelerinaje la Ierusalim, tinea Pastele, toate acestea sint scrise in biblie). Religia e de suprafata daca noi vrem sa fie de suprafata. Daca mergem la scoala pentru ca sintem trimisi de parinti si facem acolo doar simplu act de prezenta, si scoala e de suprafata pentru unii; totusi, pentru altii scoala nu e de suprafata. Adevarul este intr-adevar inlauntru nostru. Pentru ca inlauntrul nostru se afla Dumnezeu. Religia crestina ne invata cum sa-L gasim pe Dumnezeu dinlauntrul nostru si cum sa facem in toate voia Lui. Drumul de a-L descoperi pe Dumnezeu dinlauntrul nostru e unul dificil, insa, slava Domnului, atit Domnul nostru Isus Cristos, cit si sfintii Lui ne invata cum sa inaintam pe acest drum. Crestinismul este sublim pentru ca ne invata sa parcurgem un drum interior care ne conduce la esenta crestinismului: Isus Cristos Dumnezeu.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Tangun

Iisus Hristos se intalnea cu oameni pe care dogmaticii si religiosii de atunci ii vedeau ca "pacatosii". Se intrebau cum de sta de vorba cu "pacatosii" care nu indeplineau regulile bisericilor. Dar Iisus vedea ceva in acei oameni, le vedea sufletul si sinceritatea fata de ei insisi. El nu alegea dupa religia din care faceau parte oamenii ci dupa sufletul lor interior. Prin urmare Iisus nu judeca cu mintea asa cum judeca orice dogmatic, ci judeca dupa sufletul si interiorul omului. De aceea religiile sunt ceva de suprafata. Crestinismul e o nimica toata in comparatie cu drumul interior spre mantuire. Asa e si budismul si oricare alt concept mental. Degeaba se vorbesc vorbe si se judeca prin cuvinte. Toate religiile sunt un fel de adevar si toate se aduna si apoi se anuleaza. Adevarul este inauntru, dupa cum am mai spus si acolo este si judecata. Trebuie sa treceti si voi si sa simtiti ceea ce a simtit Hristos si asa va veti transforma.

Pe atunci nu exista încă Biserica (pînă la Rusalii), deci oamenii primeau mîntuirea pe alte criterii. Dar şi atunci ei îl aşteptau pe Cel ce urma să-i răscumpere, dacă îţi aminteşti de femeia păcătoasă de la fîntînă, femeie cu care a vorbit Hristos despre apa vie. Acum că avem Biserica, sîntem chemaţi la ceva mai mult decît la mîntuire: la desăvîrşire, la îndumnezeire. Or aceste stări nu sînt accesibile decît celor botezaţi şi împărtăşiţi cu Hristos şi cu Biserica.

Dacă negi orice religie care te-ar putea ajuta să găseşti drumul interior spre mîntuire, atunci am două întrebări:
1. De unde ştii că te afli pe drumul corect?
2. Ce înseamnă de fapt această mîntuire pentru tine?

[Tangun]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă negi orice religie care te-ar putea ajuta să găseşti drumul interior spre mîntuire, atunci am două întrebări:
1. De unde ştii că te afli pe drumul corect?
2. Ce înseamnă de fapt această mîntuire pentru tine?

1. Cu cat te adancesti mai mult in interior, intri mai adanc in profunzime, ajungi la pacea launtrica. Cand pacea launtrica s-a instalat complet, asta dupa nenumarate lupte si nelinisti sufletesti, atunci ce mai ramane din tine este observatorul - miezul fiintei. Acela esti tu cu adevarat. Atunci ai puterea de o observa ce se intampla in jurul tau fara a mai reactiona si fara a te mai identifica cu ce iti este exterior. Atunci poti sa observi mecanismul, tiparele inconstiente care se repeta la nesfarsit cu majoritatea fiintelor umane care se constituie a fi niste masinarii ce functioneaza conditionat. Atunci cand ramai doar observatorul si nu inconstienta, in tine nu mai exista indoiala ca esti deja treaz, pe drumul cel bun, ai iesit din joc.

2.Mantuire inseamna trezire din somnul inconstientei spirituale. Dezidentificarea cu forma lumeasca pentru a fi totuna cu Viata. Trezirea din somn este mantuirea. Trezirea din somn inseamna sa mori inainte de a muri. In acest fel are loc lichidarea egoului uman si a tuturor formelor cu care a fost el identificat. Ceea ce ramane este fiinta eterna, nemuritoare sau Viata vesnica, exemplul daruit de Hristos, prin care este necesar sa treaca fiecare egou uman in parte.

[Tangun]

Nicio legatura cu teoriile new age.

Trezirea are loc atunci cand reusiti sa va dezidentificati de formele lumesti efemere. Inconstienta spirituala este egoul si formele cu care el se identifica a fi un "eu" mic separat intr-un univers ostil. De aceea egoul este supus nasterii si mortii pentru ca voi cu adevarat sunteti nemuritori. Spiritul este nemuritor. Dar odata identificat cu egoul el devine adormit, inconstient, complet identificat cu formele efemere. Dezidentificarea de egou si formele lui inseamna trezirea spiritului. Este la fel cu ceea ce faceti in fiecare seara cand adormiti si cadeti in inconstiinta, atunci apar si cosmarele. Exista si somn constient. De exemplu atunci cand aveti un cosmar, noaptea in vis, daca deveniti constienti va puteti trezi imediat din cosmar iesind rapid din vis. Acelasi lucru il veti simti si cu cateva clipe inainte de a muri - vine ca un somn adanc sau ca agonie. Ambele sunt cadere in inconstienta spirituala. Agonia este lupta spiritului cu inconstientul. Acest vis frumos sau un cosmar este ceea ce sufletul inconstient (spirit adormit) viseaza dupa moarte - raiul sau iadul. Daca va ucideti egoul (muriti inainte de a muri) aveti posibilitatea sa muriti constienti - spiritul nemuritor este treaz adica dezidentificat cu egoul supus nasterii si mortii. Inainte de a muri sunteti pregatiti sa o faceti constienti - ramaneti vii adica neadormiti spiritual.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Tangun

2.Mantuire inseamna trezire din somnul inconstientei spirituale. Dezidentificarea cu forma lumeasca pentru a fi totuna cu Viata. Trezirea din somn este mantuirea. Trezirea din somn inseamna sa mori inainte de a muri. In acest fel are loc lichidarea egoului uman si a tuturor formelor cu care a fost el identificat. Ceea ce ramane este fiinta eterna, nemuritoare sau Viata vesnica, exemplul daruit de Hristos, prin care este necesar sa treaca fiecare egou uman in parte.

Se vede limpede că ai fost influenţat de hinduism - care este o religie. :)

Dacă tot Îl menţionezi pe Hristos, noi credem că El este unicul Fiu al Lui Dumnezeu şi că El Însuşi este una din cele trei Persoane ale singurului Dumnezeu. Hinduşii Îl văd ca un avatar al lui Brahman şi, dacă nu mă înşel, budiştii Îl consideră un Bodhisattva.

Tu ce crezi despre Iisus Hristos, dacă tot aduci vorba despre El?