Ce minuni vi s-au intamplat

[Solveig]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Casa de piatra!:)

Multumim mult! :)

[Mihnea Dragomir]

Intrarea mea la facultate se datorează unei minuni care a avut loc prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.

Eram cât de cât pregătit, dar destul de departe de a fi tobă de carte. Auzisem că, la biserica Icoanei din Bucureşti, care se afla nu departe de locuinţa mea pe atunci, se află o foarte veche icoană făcătoare de minuni. M-am dus să mă rog. Am simţit, atunci, o mare linişte şi încredere.
Încrederea s-a mai evaporat în zilele examenelor. Eram o mare de oameni, concurenţa era de 12 pe loc. Nivelul era foarte sus, foarte puţini erau cei care nu făcuseră meditaţii intensive. Dacă ar fi fost după meritul personal, nu aveam cum să fiu printre puţinii câştigători şi mi-am dat seama de asta încă din prima zi, la proba de fizică. Una din cele patru probleme nici nu ştiam cum să o apuc. Am lăsat-o la urmă şi le-am făcut pe celelalte trei: degeaba, cu 75 % examenul era pierdut. Vreo oră m-am canonit la acea problemă. Când mai erau doar trei minute până la expirarea timpului, mi-a "picat fisa" cum spuneam atunci (azi aş spune că am avut o iluminare). În următoarele trei minute, am scris o pagină ca sub dicteu. Cu tot cu calcule, cu verificare dimensională, cu tot. În mod normal, nimeni nu poate scrie o pagină în trei minute, nici sub dictare. Poate doar stenografii, dar nu eram stenograf şi ceea ce a ieşit nu era stenogramă. Rezolvarea era perfectă. Dar nu a fost rezolvarea mea, a venit de sus.

La proba de biologie, subiectul principal era cu o capcană în enunţ. Nu se obişnuia aşa ceva, "păcălirea" candidatului prin enunţ înşelător nu era o practică obişnuită. Dar, pesemne din cauză că eram 12 pe loc, au dat un enunţ care să ne pună pe o pistă falsă. Dacă aş fi căzut în capcană, aşa cum au căzut majoritatea, aş fi răspuns la cu totul alt subiect. Mi-am dat, însă, seama. Dar sigur pe mine nu eram. Vedeam ce scrie cineva de sub mine (eram dispuşi în amfiteatru). Intrase pe pista falsă. Hm ! Atunci, am făcut cel mai mare efort vizual pe care l-am făcut vreodată, să văd ce scrie cel din dreapta. Intrase pe pista falsă...dar dacă nu era falsă ? M-am întors să văd ce scrie cel din stânga. Ei bine, şi acesta scria despre celălalt subiect. Am încasat atenţionare de la supraveghetori: ştiam că nu mai am voie să mă mişc două ore. Atunci, cu cartonaşul galben luat, singur cu lucrarea, am avut de făcut o alegere grea. Când trei candidaţi scriu de rup despre altceva, ajungi să te întrebi dacă nu cumva tu eşti, de fapt, cel pe arătură. Atunci, mi-am amintit de icoana de la Icoanei şi am întrebat: "Sf fecioară, ce să fac ?". Am simţit imboldul de a scrie aşa cum credeam eu. Am câştigat.

Sfântă Fecioară, roagă-te pentru mine şi atunci când am să dau cel mai greu examen !

Foarte frumoasa povestea!:)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sfântă Fecioară, roagă-te pentru mine şi atunci când am să dau cel mai greu examen !

Va referiti la...raspunsul ce-l vom da in ziua Judecatii?:|

[Mihnea Dragomir]

Da. La mine are să fie greu tare...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da. La mine are să fie greu tare...

Nu sunteti singurul...
M-as face cat o gaza de mica la ce rusine imi va fi:|.
Dumnezeu cu mila si sfintii cu rugaciunile!

[Un_trecator]

Viata in sine e o minune!

Faptul ca Dumnezeu inca ma mai iubeste asa pacatoasa cum sunt, e in mod cert o minune !

[anita]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Intrarea mea la facultate se datorează unei minuni care a avut loc prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.

Eram cât de cât pregătit, dar destul de departe de a fi tobă de carte. Auzisem că, la biserica Icoanei din Bucureşti, care se afla nu departe de locuinţa mea pe atunci, se află o foarte veche icoană făcătoare de minuni. M-am dus să mă rog. Am simţit, atunci, o mare linişte şi încredere.
Încrederea s-a mai evaporat în zilele examenelor. Eram o mare de oameni, concurenţa era de 12 pe loc. Nivelul era foarte sus, foarte puţini erau cei care nu făcuseră meditaţii intensive. Dacă ar fi fost după meritul personal, nu aveam cum să fiu printre puţinii câştigători şi mi-am dat seama de asta încă din prima zi, la proba de fizică. Una din cele patru probleme nici nu ştiam cum să o apuc. Am lăsat-o la urmă şi le-am făcut pe celelalte trei: degeaba, cu 75 % examenul era pierdut. Vreo oră m-am canonit la acea problemă. Când mai erau doar trei minute până la expirarea timpului, mi-a "picat fisa" cum spuneam atunci (azi aş spune că am avut o iluminare). În următoarele trei minute, am scris o pagină ca sub dicteu. Cu tot cu calcule, cu verificare dimensională, cu tot. În mod normal, nimeni nu poate scrie o pagină în trei minute, nici sub dictare. Poate doar stenografii, dar nu eram stenograf şi ceea ce a ieşit nu era stenogramă. Rezolvarea era perfectă. Dar nu a fost rezolvarea mea, a venit de sus.

La proba de biologie, subiectul principal era cu o capcană în enunţ. Nu se obişnuia aşa ceva, "păcălirea" candidatului prin enunţ înşelător nu era o practică obişnuită. Dar, pesemne din cauză că eram 12 pe loc, au dat un enunţ care să ne pună pe o pistă falsă. Dacă aş fi căzut în capcană, aşa cum au căzut majoritatea, aş fi răspuns la cu totul alt subiect. Mi-am dat, însă, seama. Dar sigur pe mine nu eram. Vedeam ce scrie cineva de sub mine (eram dispuşi în amfiteatru). Intrase pe pista falsă. Hm ! Atunci, am făcut cel mai mare efort vizual pe care l-am făcut vreodată, să văd ce scrie cel din dreapta. Intrase pe pista falsă...dar dacă nu era falsă ? M-am întors să văd ce scrie cel din stânga. Ei bine, şi acesta scria despre celălalt subiect. Am încasat atenţionare de la supraveghetori: ştiam că nu mai am voie să mă mişc două ore. Atunci, cu cartonaşul galben luat, singur cu lucrarea, am avut de făcut o alegere grea. Când trei candidaţi scriu de rup despre altceva, ajungi să te întrebi dacă nu cumva tu eşti, de fapt, cel pe arătură. Atunci, mi-am amintit de icoana de la Icoanei şi am întrebat: "Sf fecioară, ce să fac ?". Am simţit imboldul de a scrie aşa cum credeam eu. Am câştigat.

Sfântă Fecioară, roagă-te pentru mine şi atunci când am să dau cel mai greu examen !

E bine ca sunteti recunoscator Maicii Domnului pentru ajutorul pe care l-ati avut cu multi ani in urma.
Dar faptul ca acest ajutor a venit in urma rugaciunii la o icoana ortodoxa nu va da de gandit ?
Are ortodoxia ceva rau ,ceva gresit ?
Eu imi doresc sa fi avut credinta dumneavoastra la 19 ani ,dar nu a fost asa.

comparativ cu celelalte mesaje postate aici, minunea mea s-ar putea sa para ceva cu totul nesemnificativ... dar o sa o spun, totusi.
iarna asta mi-a iesit o bubita pe buza. Imi iese de 2 ori pe an, vara si iarna, mai ales cand imi crapa buzele. o fi ceva virus... ma enerva ca ma durea si se vedea tare urat. si intr-o seara, dupa Taina Sf. Maslu, dupa ce parintele ne-a uns pe toti cu ulei sfintit pe frunte si pe maini, am luat si m-am putin si pe buza, asa... intr-o doara. m-am gandit "hai ca poate o sa mearga". si a mers! in 2 zile mi-a trecut. alta data dura cel putin 7-8 zile, asa ca pentru mine a fost o minune. va rog sa nu radeti...

[Daniel_7]

Sunt frumoase minunile concrete relatate aici.
In mod general pot sa spun ca mie mi se pare ca se intampla minuni(mai mici intr-adevar) in fiecare zi.Insa a doua zi le uit,pentru ca apar altele :)

Oricum trebuie sa reusim sa ne raportam la cea mai mare minune pe care o putem realiza,smerenia sufletului si pocainta pentru greselile noastre(am putea-o numi si cea mai mare realizare)...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anita

Dar faptul ca acest ajutor a venit in urma rugaciunii la o icoana ortodoxa nu va da de gandit ?
Are ortodoxia ceva rau ,ceva gresit ?

Spre deosebire de ortodocşi, noi nu credem că Dumnezeu îşi revarsă harurile Sale lucrătoare numai în Biserica noastră.
Mai mult, noi credem că preoţii ortodocşi sunt, ca şi cei monofiziţi, stilişti, vechi-catolici ori sedevacantişti preoţi adevăraţi, adică valid ordinaţi, capabili să administreze Sfinte Taine şi Sfinte Ierurgii valide. Deci, au capabilitatea să sfinţească o icoană.

Ortodoxia, înţeleasă ca şi credinţă a Sfinţilor Părinţi şi sinoadelor ecumenice, nu are nimic rău: de aceea o urmăm. Este credinţa noastră şi nimic nu este din ceea ce ei au crezut care noi să nu credem. Spre deosebire de cei care îşi spun ortodocşi, fiind următori schismei cerulariene, noi îi credem pe Sfinţii Părinţi şi când ei spun că Petru a fost rânduit de Cristos spre a fi prinţul apostolilor, şi când ei se adresează episcopului Romei ca fiind urmaşul lui Petru, şi când ei afirmă că Duhul Sfânt purcede "de la Tatăl şi de la Fiul" ori "de la Tatăl prin Fiul": nimic nu rejectăm din învăţătura patristică.