Credeti ca...

[florin.oltean75]

Sa recunoastem diversitatea psihologica si necesitatile subtile ale fiecarui individ.

Chiar in continuumul nostru mental acestea fluctueaza puternic pe parcursul unei zile,
fara sa mai luam in calcul perioade mari de timp.

Cand avem aceasta constientizare, inainte de a aplica sabloane,
evitam frictiuni interioare si exterioare, devenim mai delicati in interiorul nostru.

Chiar daca se proclama cu tarie infailibiliatea valorilor si principiilor,
acestea nu se aplica oricand si oricum.

Ingredientele chiar daca sunt bune,
trebuie presarate doar atunci cand circumstantele sunt adecvate.

Exista un timp cand ne jucam, cand gandim, cand rationam, cand iubim...

[Opet...]

În prealabil postat de florin.oltean75

Exista un timp cand ne jucam, cand gandim, cand rationam, cand iubim...

Foarte frumos spus si foarte drept,si doresc tuturor o asemenea viata,dar sa nu intreaca masura in nici una din aceste perioade.

Cred ca trebuie sa ne dam si noi seama sau sa-i ascultam pe ceilalti cand ne spun ca perioada jocurilor copilaresti a trecut,e timpul sa ne facem o cariera etc. Dar si sa incercam sa pastram o bucatica din coplarie in noi dupa ce ne maturizam.

In cazul meu,cred ca am exagerat cu gandirea si ratiunea ajungand sa nu mai cred in nimic,si sa ma infund in miile de intrebari care se ivesc,dar acum am constatat ca trebuie sa trec peste aceasta perioada...

Daca as ramane astfel toata viata,nu as face nimic,as fi mai trist decat daca as incerca sa cred in Dumnezeu.

[florin.oltean75]

Sufletul are doua aripi.

Una este ratiunea, iar cealalta bucuria.

Daca una din ele nu este functionala,
sufletul se prabuseste inevitabil in suferinta.

Fara bucurie, ne indreptam spre intunericul lipsei de sens sau iadul depresiei.
Fara ratiune, bucuria degenereaza, se acreste, pana ne patrunde cu durere.

Culminatia ratiunii este intelegerea Adevarului Ultim. ('Adevarul va va face liberi')
Culminatia bucuriei este iubirea extatica.

Cele doua se aduc, in final, la coincidenta.

Sa ne straduim sa aflam caile care ni se potrivesc,
pentru perfectionarea fiecarui aspect in parte.

[arundar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Culminatia ratiunii este intelegerea Adevarului Ultim. ('Adevarul va va face liberi')
Culminatia bucuriei este iubirea extatica.

Cred si eu ca tine ca adevarul ne reda libertatea si cred ca fiecare crede intr-un adevar diferit.

Si de aceea daca omul este fericit,bun si crede in acel adevar cred ca nu ar trebui sa i-l distrugem,incercand din toate puterile sa-l convingem sa creada ca noi.

Si cel mai frumos adevar in care am crezut a fost iubirea.Mi se pare ca atunci cand culminatia ratiunii si a bucuriei sunt unite de iubire timpul se opreste si totul este perfect pentru un moment...

[dobrin7m]

În prealabil postat de arundar

Cred si eu ca tine ca adevarul ne reda libertatea si cred ca fiecare crede intr-un adevar diferit.

Si de aceea daca omul este fericit,bun si crede in acel adevar cred ca nu ar trebui sa i-l distrugem,incercand din toate puterile sa-l convingem sa creada ca noi.

Si cel mai frumos adevar in care am crezut a fost iubirea.Mi se pare ca atunci cand culminatia ratiunii si a bucuriei sunt unite de iubire timpul se opreste si totul este perfect pentru un moment...

Iata-ma ca intervin, nu vreau sa iti stric iluzia. Adevarul, prin esenta este unul singur, pentru ca daca ar fi mai multe nu ar mai fi adevar. Minciuni sunt multe si multe minciuni sunt mascate in adevar ca la un bal mascat. Totul este sa discernem care este adevarul adevarat. Pentru ca in viata apar multe asa zise "adevaruri".

Iubirea, blandetea, bunatatea, milostenia, smerenia, discernamantul sunt virtuti. Adevarul este Iisus Hristos care ne-a spus:
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata".

[Opet...]

În prealabil postat de dobrin7m

Iata-ma ca intervin, nu vreau sa iti stric iluzia. Adevarul, prin esenta este unul singur, pentru ca daca ar fi mai multe nu ar mai fi adevar. Minciuni sunt multe si multe minciuni sunt mascate in adevar ca la un bal mascat. Totul este sa discernem care este adevarul adevarat. Pentru ca in viata apar multe asa zise "adevaruri".

Iubirea, blandetea, bunatatea, milostenia, smerenia, discernamantul sunt virtuti. Adevarul este Iisus Hristos care ne-a spus:
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata".

Eu iti spun doar parerea mea,stiu ca daca m-ai intelege nu ai mai avea credinta asa de puternica si nici nu vreau sa te conving.

Deci fiecare om este unic in lume si are un rationament propriu.Astfel din perspectiva fiecaruia adevarul este unul singur,si celelalte sunt mai inferioare sau minciuni.

Astfel eu,tu,oricine de pe forum crede ca detine cel mai bun adevar.

În prealabil postat de arundar

Si de aceea daca omul este fericit,bun si crede in acel adevar cred ca nu ar trebui sa i-l distrugem,incercand din toate puterile sa-l convingem sa creada ca noi.

Dobrin,daca unul nu poate sa creada in Dumnezeu pentru ca a fost influentat de mic si nici nu e asa de destept...dar el este bun,milos,iubitor,il fortezi sa creada in adevarul tau,cu riscul de a-i da peste cap viata?

Daca omul este fericit si bun,lasa-l sa creada in "iluzie"...pana la urma eu cred ca in rai sunt primiti si cei cu virtuti,dar care nu au crezut in "Adevarul adevarat".

^Cine a fost ăsta?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Opet...

Eu iti spun doar parerea mea,stiu ca daca m-ai intelege nu ai mai avea credinta asa de puternica si nici nu vreau sa te conving.

Deci fiecare om este unic in lume si are un rationament propriu.Astfel din perspectiva fiecaruia adevarul este unul singur,si celelalte sunt mai inferioare sau minciuni.

Astfel eu,tu,oricine de pe forum crede ca detine cel mai bun adevar.


Dobrin,daca unul nu poate sa creada in Dumnezeu pentru ca a fost influentat de mic si nici nu e asa de destept...dar el este bun,milos,iubitor,il fortezi sa creada in adevarul tau,cu riscul de a-i da peste cap viata?

Daca omul este fericit si bun,lasa-l sa creada in "iluzie"...pana la urma eu cred ca in rai sunt primiti si cei cu virtuti,dar care nu au crezut in "Adevarul adevarat".

Fiecare om poate sa creada ca detine adevarul. dar asta nu schimba datele : adevarul tot unul singur e ca altfel nu ar mai fi adevar. Indiferent ce crede un om sau altul. Adevarul nu poate fi mai inferior. Iar daca sunt minciuni la ce bun o viata in minciuna?

Ortodoxia nu forteaza pe nimeni la nimic. Nici Dumnezeu nu forteaza. El ne-a dat liberul arbitru ca fiecare om sa aleaga calea pe care o doreste. In functie de aceasta alegere ne traim viata si ne alegem locul dupa moarte in rai sau iad.
Deci Dumnezeu nu pedepseste la propriu ci noi singuri ne pedepsim prin modul de viata prin care l-am ales.

Omul bun , milos si plin de virtuti daca nu e credincios nu se va mantui si nu va ajunge in rai.
Pentru ca Iisus ne invata: fapte fara credinta moarte este precum credinta fara fapte tot moarte este.

Imi e greu sa inteleg impotrivirea oamenilor impotriva legii lui Iisus care este numai iubire si bunatate. Ne cere sa fim desavarsiti dar noi nu dorim. Oare de ce?

E greu sa ascultam poruncile Domnului?
E greu sa iubesti pe Dumnezeu? E greu sa iubesti aproapele?
E greu sa nu furi? e greu sa nu ucizi?
e greu sa fii bun? e greu sa fi milos?

Iar daca devi un bun crestin ortodox, care asculta de aceste porunci frumoase ale Domnului viata ta nu se da peste cap ci se aseaza pe cursul ei firesc. Iar sprijin vei primi de la duhovnicul pe care ti-l alegi. Acela va raspunde in fata Domnului pentru tine de modul cum te-a calauzit.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de florin.oltean75

Sufletul are doua aripi.

Una este ratiunea, iar cealalta bucuria.

Daca una din ele nu este functionala,
sufletul se prabuseste inevitabil in suferinta.

Fara bucurie, ne indreptam spre intunericul lipsei de sens sau iadul depresiei.
Fara ratiune, bucuria degenereaza, se acreste, pana ne patrunde cu durere.

Culminatia ratiunii este intelegerea Adevarului Ultim. ('Adevarul va va face liberi')
Culminatia bucuriei este iubirea extatica.

Cele doua se aduc, in final, la coincidenta.

Sa ne straduim sa aflam caile care ni se potrivesc,
pentru perfectionarea fiecarui aspect in parte.

Am citit cu atentie unele cugetatri ale dvs. Recunosc, nu am reusit sa patrund intelesul textelor. Cred ca gandirea mea este mai simpla... mai... "tembela" (mi-a placut adjectiuvul acesta folosit de un user...). Filozofia nu este punctul meu forte.
In legatura cu cele scrise de dvs mai sus,parerea mea este ca ratiunea are a face prea putin cu sufletul ci mai mult cu mintea... Ratiunea poate fi aripa mintii. Cat despre bucurie... Ce fel de bucurie poate duce la cunoasterea Adevarului?
...cam asta cred eu... oricum, cate capete atatea pareri.