Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

Cine nu-L au pe Hristos in ei? Cei inconstienti ca Viata lor este Dumnezeu (Hristos).

Iar faceti ce ati facut si mai inainte: puneti semnul egal intre Dumnezeu Tatal si Hristos Mantuitorul. Chiar daca intre ei exista o relatie foarte stransa, ei fac lucrari diferite. De aceea nu ajunge sa fii o parte din creatia lui Dumnezeu [Tatal, Creatorul], ci sa fii o parte mantuita prin Hristos [Mantuitorul].

În prealabil postat de Tangun

Ceea ce voi (conceptele religioase) afirmati ca se numeste diavolul - se refera la inconstienta spirituala.

Iar ceea ce voi, [alte concepte religioase, dar care nu se recunosc ca atare] relativizati este o persoana. Si Hristos, si ingerii buni si ingerii rai si implicit satan sunt persoane. Si cea mai mare pacaleala a lui satan este sa te convinga ca nu exista. Pentru unii insa este greu sa se lase convinsi mai ales dupa ce ii vad.

Ca sa evitam pe viitor confuziile de termeni, ce intelegeti dvs prin "Hristos"? Cine este El pentru dvs? Si pe ce va sprijiniti afirmatiile?

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Ca sa evitam pe viitor confuziile de termeni, ce intelegeti dvs prin "Hristos"? Cine este El pentru dvs? Si pe ce va sprijiniti afirmatiile?

Hristos este cel ce mi-a aratat ca eu sunt calea, adevarul si viata. El este arhetipul uman, ce mi-a aratat ca viata mea este eterna.

În prealabil postat de Tangun

Hristos este cel ce mi-a aratat ca eu sunt calea, adevarul si viata. El este arhetipul uman, ce mi-a aratat ca viata mea este eterna.

Iei părticele de adevăr şi le transformi în adevăruri ale tale. Întorci chiar pe dos ceea ce a spus Hristos. De la Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, în care accentul este pe El, Dumnezeu, tu ai ajuns să pui accentul pe tine, o creatură care fără el nu eşti nimic?

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

Hristos este cel ce mi-a aratat ca eu sunt calea, adevarul si viata. El este arhetipul uman, ce mi-a aratat ca viata mea este eterna.

Yap. Deci vorbim despre lucruri diferite. Hristosul de care vorbesc eu spune ca El este Calea si nimeni nu vine la tatal decat prin El.

Ati omis sa mentionati de unde ati aflat ca hristos v-a spus ca dvs sunteti calea...

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Yap. Deci vorbim despre lucruri diferite. Hristosul de care vorbesc eu spune ca El este Calea si nimeni nu vine la tatal decat prin El.

Ati omis sa mentionati de unde ati aflat ca hristos v-a spus ca dvs sunteti calea...

Am aflat acest lucru prin trairea mea interioara, Bucuria de a Vietui prin El. Ce sa fac acum sa neg aceasta bucurie?

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

Am aflat acest lucru prin trairea mea interioara, Bucuria de a Vietui prin El.

Puteti fi mai specific? Marturisesc ca nu inteleg. Adica traiati si dvs asa, linistit [sau nu]si deodata v-ati dat seama ca va aflati in Hristos si sunteti calea? Dar cum L-ati cunoscut? Cine vi L-a prezentat? Ce unde ati auzit ca exista un Hristos? De unde ati auzit ca exista o Cale? Unde duce aceasta cale?

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Puteti fi mai specific? Marturisesc ca nu inteleg. Adica traiati si dvs asa, linistit [sau nu]si deodata v-ati dat seama ca va aflati in Hristos si sunteti calea? Dar cum L-ati cunoscut? Cine vi L-a prezentat? Ce unde ati auzit ca exista un Hristos? De unde ati auzit ca exista o Cale? Unde duce aceasta cale?

La fel ca si tine, am citit biblia. E suficient pentru a auzi ca exista un Hristos, asa cum spui si tu. Dar nu este de ajuns. Pentru a afla si cine este Hristos, nu e de ajuns doar sa citesti biblia ci sa iL traiesti - in acest fel mi-am dat seama cine este Hristos si nu cine este un Hristos citit in biblie. Biblia este un indicator spre adevar dar a citi despre adevar nu inseamna sa fii tot una cu adevarul. Nu stateam linistit, asa cum spui, si dintr-o data mi-am dat seama cine este Hristos. Tocmai din cauza faptului ca eram nelinistit, am cautat si am inteles ca adevarul nu este exterior tie; el este in tine, si ai ocazia sa il cunosti prin trairea ta interioara. Cine mi-L poate prezenta mai bine pe Hristos decat propria mea traire interioara?

În prealabil postat de Doriana

Acum despre bucurie...
Adam in eden era bucuros caci traia cu Dumnezeu. Ce-i lipsea? ii lipsea un Mantuitor; imediat ca cazut in autosuficienta si a vrut sa fie ca Dumnezeu nu prin ascultare, ci prin razvratire.
Bucuria nu este suficienta. Ca sa fie fericit omul trebuie sa cunoasca si suferinta, caci si ea face parte din Dumnezeu. Hristos a suferit; s-a bucurat sa sufere pentru cineva care nu merita: pentru mine si pentru dvs. Aceasta se numeste iubire. Sa suferi pana la limita suferintei pentru cineva care nu merita. Fara suferinta nu exista iubire; exista doar o bucurie goala, care va disparea atunci cand sursa ei va fi epuizata. Insa iubirea este Dumnezeu; iubirea va naste intotdeauna fericire sacrificandu-se pentru ceilalti si transformand raul in bine. Iubirea va da roade, nascand iubire in ceilalti prin sacrificiu.

Cam asta inseamna sa Il ai pe Hristos in tine: sa iubesti ca El, dar nu cu gura, ci cu sacrificul. Sa faci ceea ce a facut El cat era pe pamant. Sa te rogi pentru oameni, sa-i suporti, sa-i inveti, sa-i vindeci si sa-i ierti cand te lovesc si te rastignesc. Sa primesti numai rau din partea lor iar tu sa dai numai bine. Sa fii bariera de la care raul nu mai poate trece mai departe ci se transforma in bine.
Acum mai intreb o data: Il aveti pe Hristos in dvs? Si nu ma refer la niscai bucurii extatice, ci la Hristosul descris mai sus.

In Eden existau doi pomi: pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si a raului. Din care pom a gustat Adam? Bineinteles ca din pomul cunoasterii binelui si a raului. Nu a gustat din pomul raului, ci a cunoasterii si binelui si raului. A ales calea dualitatii. De ce numesti tu bucuria a fi totuna cu fericirea? Pentru ca alegi calea dualitatii, a binelui si a raului. De unde ai dedus ca bucuria mea interioara nu a venit in urma unei suferinte? Pentru ca nu ai ajuns inca in stadiul de a transcende suferinta in bucurie adevarata, separata de dualitatea fericire-nefericire. Bucuria adevarata, reala, ce vine din interior, nu e un fals si nu are opus. Bucuria adevarata vine dupa transcenderea suferintei, si a dualitatii. Bucuria adevarata nu este un sentiment, este o stare a Fiintei. Ea rasare cu adevarat in tine, dupa ce te-ai eliberat de negativism. Intelegerea faptului ca negativismul se hraneste cu negativism, si ca dependenta de negativism se poate transcende: atunci esti eliberat de dualitate. Depasind o mare suferinta, Bucuria ce rasare dupa transcenderea durerii, nu o mai poti nega pentru ca vine din interiorul fiintei tale. Aceasta nu inseamna ca ai fugit de suferinta, ci ca ai depasit-o. Apoi in tine se naste Iisus Hristos iar tu te-ai eliberat. Astfel realizezi cine este Hristos si cine credeai ca este. Realizezi si ca Adam, a ales cunoasterea binelui si a raului si de aceea nu a mai avut acces la pomul vietii.

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

La fel ca si tine, am citit biblia. E suficient pentru a auzi ca exista un Hristos, asa cum spui si tu.

Considerati ca Biblia este o sursa demna de crezare? Ce anume din ea trebuie crezut si ce nu? Pentru ca dvs va selectati informatiile cuprinse in Biblie.

În prealabil postat de Tangun

De unde ai dedus ca bucuria mea interioara nu a venit in urma unei suferinte?

Nu am zis ca nu ati suferit; toti oamenii sufera. Intrebam daca suntetui gata sa suferiti pentru El si pentru ceilalti.

Dvs repetati aceleasi idei pe care le repetam eu intruna in urma cu ceva ani buni. [ Dualism, transcendere, realizarea Sinelui, te prinzi ca esti dumnezeu, eliberere, etc...] Aveam raspunsuri pentru orice si nimic nu ma putea convinge ca sunt pe o cale rea. Pana m-am saturat sa stiu totul si am dorit sa traiesc cu adevarat in Adevar si nu in minciuna.


Ma indoiesc ca ati devenit transcendent; va trebui sa vedem cum actionati in fata unei incercari sau ispite pentru a ne da seama. Dar transcendentii nu prea stau pe forumuri. :)

În prealabil postat de Tangun

Apoi in tine se naste Iisus Hristos iar tu te-ai eliberat. Astfel realizezi cine este Hristos si cine credeai ca este. Realizezi si ca Adam, a ales cunoasterea binelui si a raului si de aceea nu a mai avut acces la pomul vietii.

Din nou, nu vorbim de acelasi Hristos. Hristos se naste in tine prin relationare, nu prin munca ta . Cunoasterea Lui se face nu de jos in sus [eu ma lupt si de bun ce sunt Il gasesc] ci de sus in jos . El si-a dat seama ca nu putem sa ne mantuim singuri si a facut primii pasi facand totul in locul nostru ; [sau arzandu-ne karma, daca doriti]. Partea noastra este acum doar sa relationam cu El pentru a primi ceea ce ne-a pregatit. Asta va duce la transformarea noastra in purtatori ai lui Hristos, care gandesc si actioneaza ca si El.

P.S. Inteleg necesitatea unei trairi interioare si nu o contest. Insa viata nu e numai traire, ci si actiune, care demonstreaza trairea. Iar trairea trebuie sa vina dintr-o sursa buna.

[AlinB]

Ok, am inteles, trairea interioara este reperul absolut, adica ai decretat aprioric ca de la ovreme ai devenit mai aproape de Dumnezeu si deci tot ce decurge de aici trebuie sa aiba pecetea Duhului Sfant, inclusiv alegerile tale, interpretarile care le dai Sfintei Scripturi, etc.

Intr-adevar, cine ti-l poate prezenta mai fals pe Hristos decat o falsa judecata de valoare?

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

Ce sa fac acum sa neg aceasta bucurie?

Acum despre bucurie...
Adam in eden era bucuros caci traia cu Dumnezeu. Ce-i lipsea? ii lipsea un Mantuitor; imediat ca cazut in autosuficienta si a vrut sa fie ca Dumnezeu nu prin ascultare, ci prin razvratire.
Bucuria nu este suficienta. Ca sa fie fericit omul trebuie sa cunoasca si suferinta, caci si ea face parte din Dumnezeu. Hristos a suferit; s-a bucurat sa sufere pentru cineva care nu merita: pentru mine si pentru dvs. Aceasta se numeste iubire. Sa suferi pana la limita suferintei pentru cineva care nu merita. Fara suferinta nu exista iubire; exista doar o bucurie goala, care va disparea atunci cand sursa ei va fi epuizata. Insa iubirea este Dumnezeu; iubirea va naste intotdeauna fericire sacrificandu-se pentru ceilalti si transformand raul in bine. Iubirea va da roade, nascand iubire in ceilalti prin sacrificiu.

Cam asta inseamna sa Il ai pe Hristos in tine: sa iubesti ca El, dar nu cu gura, ci cu sacrificul. Sa faci ceea ce a facut El cat era pe pamant. Sa te rogi pentru oameni, sa-i suporti, sa-i inveti, sa-i vindeci si sa-i ierti cand te lovesc si te rastignesc. Sa primesti numai rau din partea lor iar tu sa dai numai bine. Sa fii bariera de la care raul nu mai poate trece mai departe ci se transforma in bine.
Acum mai intreb o data: Il aveti pe Hristos in dvs? Si nu ma refer la niscai bucurii extatice, ci la Hristosul descris mai sus.