Teama de a nu fii catalogati extremisti pierde viata in duh si adevar !

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Fără îndoială că trebuie să ne mărturisim credinţa. Însă nu oricum, ci numai după ce ne-am însuşit noi înşine faptele credinţei. Prima mărturisire a lui Hristos trebuie să fie în viaţa noastră. Altfel riscăm să vorbim fără să fim convingători.
Şi nu oricând, ci doar atunci când este cazul. Nici să ne ascundem din laşitate, nici să ne afirmăm zgomotos, bătându-ne cu pumnul în piept.
Şi, mai ales, să o facem dintr-o grijă sinceră pentru mântuirea celui căruia îi facem mărturisirea. Altfel el ne va simţi nesinceritatea şi ne va repsinge.

De acord cu ce spui, dar cel mai important e sa stie acel cineva despre ce vorbeste, sa cunoasca invatatura, de aceea biserica nu recomnada ca toti sa spuna ceva, ca la neoprotestanti.