De ce rabdare?

În prealabil postat de cristiboss56

Nu este adevarat , toti avem ce cauta langa astfel de Oameni , avem ce invata de la ei ! Astfel de Oameni sa-ti cauti neancetat ! Deci : exact , ai ce cauta printre asemenea Oameni !

Cand nu ai decat singuratate bolnava,cand te-ai re-gandit intotdeauna înafara lumii, cand starea ta sufleteasca este o profunda umoare din drojdia melancoliei,cand sinele tau iti e ravasitor ,ruinator si il cunoaste pe cel care se poate face transparent in Dumnezeu,mai ales pe cel care pe langa asta vrea sa ajute ,acesta,sinele este starnit mai tare de nostalgie si de paradoxul singuratatii.Exista Oameni pentru oameni-oameni,nu pentru cei care sunt in inchidere procensuala pe insingurare abisala...pe arcul tristetii senine

[luciand]

În prealabil postat de O p e t h

Cand nu ai decat singuratate bolnava,cand te-ai re-gandit intotdeauna înafara lumii, cand starea ta sufleteasca este o profunda umoare din drojdia melancoliei,cand sinele tau iti e ravasitor ,ruinator si il cunoaste pe cel care se poate face transparent in Dumnezeu,mai ales pe cel care pe langa asta vrea sa ajute ,acesta,sinele este starnit mai tare de nostalgie si de paradoxul singuratatii.Exista Oameni pentru oameni-oameni,nu pentru cei care sunt in inchidere procensuala pe insingurare abisala...pe arcul tristetii senine

Între cele opt "gânduri ale răutăţiii", din tradiţia ascetică Ortodoxă, cel care face ravagii în lumea modernă, secularizată, de astăzi este akedia. Cunoscut şi sub forma latinizată de accedia, la Sfântul Ioan Cassianul, el dispare când lista trece prin "filtrul" apusului şi devine lista "celor şapte păcate capitale".
Akkedia sau, altfel spus, plictiseala, melancolia, lehamitea, spleen, indiferenţa faţă de valorile spirituale, momente chinuitoare de vid existenţial, este cel mai temut, mai răspândit şi mai actual dintre toate cele opt gânduri ale răutăţii prin care demonii îi chinuie pe oameni. Maladia singurătăţii, fie că erau anahoreţii din pustia Sketică sau Sinaitică sau sunt astăzi insinguraţii moderni ai marilor aglomeraţii urbane, akedia este adevărata moarte a sufletului şi a minţii. Se manifestă prin indiferanţă faţă de lucrurile esenţiale, prin pierderea bruscă a interesului pentru lucruri şi valori dorite până cu puţin timp în urmă, o letargie lâncedă, sau, din contra, dorinţa imediată de schimbare cu orice preţ. Toate acestea duc, pe termen lung, la sinucidere morală, spirituală şi psihologică şi, în cele din urmă, pot duce chiar la sinuciderea fizică.
Aceasta boală a anahoreţilor, favorizată şi de condiţiile specifice de izolare şi singurătate îndelungată şi de rutină, se dezvoltă tot aşa de bine şi în noile condiţii oferite de „deşertul” marilor oraşe. Aglomerarea devine un loc de refugiu (voluntar sau, cel mai des, involuntar) şi în marea masă de „indivizi” ai şansa să te simţi mai însingurat decât în pustiu.
Se pare că cel mai bun mijloc de a lupta împotriva akediei este un diagnostic dat bine şi la timp, după cum spunea avva Pimen unui ucenic: "Akedia stă peste tot începutul şi nu e patimă mai rea decât dânsa; dar de va cunoaşte omul că aceasta este, se odihneşte" (Patericul Egiptean).
Remediul final constă doar în pacea şi bucuria date de Cel ce este „Pacea noastră”, prin rugăciune, contemplaţie şi cunoaşterea de Dumnezeu - Teologia

Sa ne oprim aici cu analiza sinelui meu.